Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Obisnuinte : Uneori plâng




Aceast articol a pornit de la afirmatiile curajoase ale unei profesoare. Domnia sa, pusă să explice geneza limbii române (în care Academia română a "decretat" că, din fondul principal, peste 60% cuvinte de origine latină, 20% provenite din slavă, iar aproape 20% din alte limbi) a mărturisit că este de altă părere, dar... dacă asa spun academicienii... este nevoită să ia de bună afirmatia acestora. Este o femeie liberă exceptională. Asa apare libertatea, acel curaj de a înfrunta, chiar si într-un cerc restrâns, ceva care este în profund dezacord cu tine. Gestul acesta l-a făcut Socrate si a băut cu demnitate cupa plină de cucută, l-a făcut si Hasdeu după cum ne spune Mircea Eliade: "Guillaume de Jumičges ( în sec.XI) vorbeste de Dacia, care se cheamă astăzi Danemarca si care avea multi regi înzestrati, mai ales Zeuta, Dichineus, Zalmoxis. Mai ales în Spania apare această traditie la Isidor (560-636) care, făcând elogiul Spaniei, vorbea de această tară unde înflorea glorioasa fecunditate a poporului get. În sec. XIII dacii intră în istoria si genealogia poporului spaniol... S-ar putea spune că un proces contrar s-a petrecut în constiinta istoriografică a românilor... din secolul al XVI-lea tema centrală a fost descendenta latină. Abia la mijlocul secolului trecut s-au redescoperit dacii prin studiul curajos în care Hasdeu se întreabă dacă acest popor a dipărut realmente." Titlul lucrării sale este: Perit-au Dacii? (Iasi 1860). Oare chiar au pierit strămosii nostri, încât să avem o limbă alcătuită mai mult din împrumuturi?... Sau poate, ca în multe alte cazuri, si academicenii sunt oameni... si astfel este uman să mai si gresească... Să nu uităm că în secolul XIX Academia Engleză sustinea că dacă viteza trenului va depăsi 40 km/h călătorul va înnebuni. Azi viteza sunetului de 1224 km/h este frecvent depăsită de avioanele supersonice si lumea merge înainte. La fel s-a întâmplat la începutul secolului XX, când Academia Franceză "decretase" că nici un corp mai greu decât aerul nu poate zbura prin forte proprii. Atunci, în 1903 (acum o sută de ani) genialul Traian Vuia a prezentat la Academia de Stiinte din Paris un memoriu prin care demonstra posibilitatea zborului cu un aparat mai greu decât aerul, ca apoi în 18 martie 1906 să realizeze primul zbor din lume cu un asemenea avion. Curajul acestor oameni trebuie pretuit si sustinut; Mihai Eminescu spunea " Zdrobiti orânduiala cea crudă si nedreaptă". Este nedrept să ne negăm mama, si astfel originea, doar din cauza unei "propagande" într-o limbă moartă. Dacă vom privi cuvântul "libertate" prin prisma limbii nordicilor, a germanilor, vom constata că pe această rădăcină sunt grefate două sensuri; dărnicia=liberalitäti, a iubi= lie'ben si lie'ber=iubitul. Lanturile si focul pot supune sau distruge un om, dar sentimentele sale, mai ales de iubire, trec până dincolo de mormânt. Aceasta este libertatea, ceea ce putem dărui fără nici o constrângere interioară - si nu sărbătorile bahice de la care provine termenul latin Liber, si Liberalia transformată de o religie în prima comuniune. Chiar dacă filozofic se crede că nu prea există libertate, totusi ea se manifestă la tot mai multi oameni, care înteleg si trăiesc prin valorile interdependentelor. Totul se desfăsoară după legi mai putin sau mai mult cunoscute, dar cea mai profundă lege a universului este cea a iubirii si implicit a dăruirii; ea a stat la baza creatiei lumii, si astfel Dumnezeu ne-a dăruit din scânteia sa un strop. Acum avem libertatea de a dărui cel putin un gând bun si o rugăciune pentru fratii nostri din Covasna si Harghita, unde românii sunt mai uniti. Uneori la durere inima-ti cere să constati că esti unit cu ceilalti. Anul acesta se împlinesc zece ani de când am trecut pragul bisericii ortodoxe din centrul orasului Sf. Gheorghe. Am trăit un moment deosebit; acolo, în linistea sacră, zidurile mute mi-au transmis toată durerea umană adunată. Am fost coplesită până la lacrimi. Acolo nu era durerea unei boli; era ceva din inima tării sfâsiată de durere. Suntem liberi să ne dăruim dragostea noastră fratilor, suntem liberi să dăruim neamului gândurile noastre de iubire - si astfel să ne ocrotim limba si uneori fiii de conceptiile anacronice, depăsite de peste o mie de ani - de când nordicii si spaniolii îsi caută strămosi în neamul dacilor.
Suntem liberi să întelegem sau nu adevăruri evidente. Obisnuinta ne opreste uneori să fim de acord cu ceea ce stim deja. Din fericire obisnuintele se pot schimba. Noi putem să-i sprijinim pe cei care sunt liberi, si se exprimă prin prisma a ceea ce sunt cu adevărat acum - în mileniul trei.






Camelia Tripon    2/18/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian