Dreptul la nemurire.
DREPTUL LA NEMURIRE
Uneori imi vine sa cred ca ceata
e-o intrare in lumea de la-nceput
in care toate lucrurile salasluiau impreuna
fara ca ele sa fi stiut
Ce minunat trebuie sa fi fost
sa-ti schimbi in fiecare clipa identitatea!
ca intr-o mare calatorie prin lumi
si-apoi nimic sa nu mai stii pe de rost
Nimic nu era mare, nici mic
nici sunet, nici culoare
Totul era numai ura si dragoste
Totul era nedumerire
pentru memoria care-n curand
avea sa ne ia dreptul la nemurire.
MENITA SUNT SA PLEC CURAND
Ci iata-ma:
eroare pe-o tampla de pamant
de mine dezbracandu-ma
pana ma-ntunec
pana din nou voi fi punct
umilul punct...
Ma-ntampina in mine ceata -
menita sunt sa plec curand
Pana atunci voi inflori
intr-un imens si trist sarut
si, devorata de lumina,
raman o casa miscatoare
cum melci cu balele uscate
la intamplare dusi de vant.
EPIFANIE
Ci iata-ma:
in orizontul auroral al firii -
deschidere
lumina
Nascandu-ma din mine
eu sunt deja iubire
Ma poti numi Eva -
sunt ziua
sunt noaptea ta
Cat timp raman de paza
la Poarta Cerului
desfereca-ma de mine
si-ai sa te nasti si tu, Adam
De fapt
nu sunt sigura
ca sunt eu Eva
stiu doar ca
ocup un teritoriu
imprejmuit de existenta mea
Pot fi oricine
oricine altcineva
numai sa vin
sa vin ascunzandu-ma
in proprii mei pasi
Urasc plecarile -
ele sunt numai ascunsul
fara mine
ele pun in aceeasi clepsidra
iubire si ura de iubire.
PYTAGORA
O, Pytagora,
intoarce-ti tabla!
sa-nchidem universul
intr-un numar
Poate ca Atlas
s-ar trezi din somnu-i
si n-ar mai tine cerul pe un umar
Mai lesne
muzica astrala ne-ar cuprinde
si cifre reci
doar ne-ar dansa pe gura
Noi insine
doar cifre muzicale-am fi
si viata-ar deveni cu mult mai pura.
INTRE FIRE SI GAND
Cheama-ma! -
tu esti
insasi chemarea firii
a firii care se daruie
Ocroteste adevarul nostru
dezvaluit in pragul cuvantului
Eu sunt
undeva
intre fire si gand:
jumatate frumusete
jumatate adevar
Daruieste-mi libertatea
de a asculta porunca firii
si prin ochii ei sa contemplu
inaltimea locuirii mele.
MIRAREA
Mirarea doar -
stiu -
ea a fost principiul
celor ce nu stiau sa vada
De-aceea poate
cand ai aparut
intunecoase muzici m-au patruns
si-am invatat sa zbor ascuns
si nu stiam ca mituri gem in mine
nu, nu stiam ca sunt bogata
De-atata nebanuita fericire
cred
sufletul mi s-a topit
si n-am bagat de seama
ca nu mai esti cu mine
Oare atunci sa fi murit?...
FARA MIRARE
Mereu materie devin
fara suras, fara suspin
Bacovia nu banuia
cat de usor e sa devii
tu insuti haina cea mai grea
In mine
un strain ar vrea
s-asculte sunete obscure
Dar eu nici nu-mi mai amintesc
sa-l fi -ntalnit
Ma-ntorc in forma cea mai pura
si de pe-acum mi se nazare
c-o piatra mi s-a prins de trup -
ca-n joaca, fara nici o ura -
si-n ea patrund fara mirare.
SA CRED CA VIS A FOST
Vreau doar s-adorm
sa trec din somn in somn -
in vis mi-apare lumea mult mai clara
Ce pot sa fac printre atatea gheturi
si, treaza,
cum sa-ndur noaptea polara?...
In somnul meu ma simt ca o regina
La sanii inhamati am caini si reni
Imi va surade somnul meu de iarna
cu capul drept pe muschi si pe licheni
Nu-mi va fi teama -
jur pe Empedocle -
inconjurata de-aer, apa, foc
pamantu-mi va fi singurul prieten
dormind cu nesfarsirea la un loc
Schimbandu-mi forma-n fiecare somn
mereu cu un atom sa curg mai jos,
sa cred ca vis a fost tot ce-am trait
fidela sa-i raman lui Democrit.
ZBOR INTRE SPATII
Asculta-mi soaptele indepartate -
e-un semn ca si-alte vieti eu am trait -
pe roata stelelor incercanate de cer
nu stiu a cata oara m-am ivit
Vartejuri de atomi plutind in spatii
prin ce miracol oare s-au ivit
de-n plasma lor cand ochii i-am deschis
am respirat intregul infinit?...
Desprinsa bine inca nu eram
de-acel vartej ce m-a adus din spatii -
o mana era apa, alta, foc
parul era-ncalcit ca la sihastri
si ma roteam cu tine la un loc -
doua comete ratacite printre astri
Nici nu stiam cine imi sunt parinti -
ma inchinam lui Thetis sau Ocean -
si m-am trezit a doua zi pe Terra
pagana, ratacita printre sfinti
Eu cantr-un vis imi depan rostuirea
Stiu doar cum sa-ti raspund
cand tu ma chemi
Hai, cheama-ma!
ca sa incepem dansul
pe care-l stim din nestiute vremi.
RAMAI ASA
Nu ma cauta mai aproape de Calea Lactee -
sunt numai cant -
Doar firea -
taina cufundata-n uitare -
ramane gand
Eroare devine totul
cand iubesti imprejmuirile
Ramai asa
si-ai sa-mi vezi chipul
oglindindu-se in adancul fiintei tale.
|
Olga Alexandra Diaconu 2/12/2008 |
Contact: |
|
|
