Marin Sorescu
E februarie, e Marin Sorescu
" E racoare la umbra bisericii batrane, care a ramas aici de cand
Era satul in padure si veneau haiducii de mancau pe furis.
Pe Saliste canta cucul, cimitirul are un aer important impacat cu sine.
E bine sa fi mort aici, intre codri, locul e ferit, nici nu trage,
Clopotul nu te deranjeaza ca nu suna decat de sarbatori,
Si duminica dimineata, cand cade in misticism, bang-bang-cine-o mai fi
murit?
De rasuna mortii si stafiile,
Canta pasarile si e un miros de lilieci infloriti,
Cum trebuie sa fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,
Pe vremea cand era culoarea noua si nu crapase."
- La lilieci?
- La lilieci.
- Parca ziceai ca vrei sa vorbim despre Shakespeare? Saltul de la El la
Sorescu mi se pare oarecum arbitrar ca sa zic numai atat.
- E chair curios, nu? Niciodata nu mi-am imaginat ca as putea transcrie
Soreacu in perspectiva shakespeariana. Dimensiuni la antipozi, nu? Sigur
ca nu atat
valoric cat geografic , lingvistic, etnic.
- Sigur.
- Nu stiu daca e chiar asa de sigur. Cand scrie la Lilieci Sorescu e
acasa. Acasa, acasa, la Bulzesti, la Craiova, la Bucurescti, la Ogoarele
la oriunde in spatiul ala inchis de suflul mioritic conceput de Blaga ,
transcris de Blaga ar fi mai coreact si atunci e usor sa zicem ca ne
apartine si daca ne apartine sta cu noi si gata , distanta dintre el si
lume e definitiv stabilita. E usor.
- Si e fals?
- Sigur ca e fals. O lume din afara navaleste continu, se aglomereaza,
se imbulzeste sa se faca vazuta, simtita, acceptata si atunci e un dute
-vino fara oprire, poetul isi trage sufletul intr-o alergatura
maratonica in care eroismul efortului este mai important decat
finalizarea . De aia Shakespeare.
- Cum adica ?
- Asa. Sorescu sta in mijlocul "lumii" Poezia lui n-are de loc logica
romanismului, liliecii sunt numai un mijloc de transport, de plimbat
imagini de colo-colo, pomii stau eventual pe marginea trotuarului, varza
cu carne e mancata la pomana chiar cu furculita si oricat praf ar fi pe
ulitele satelor, asfaltul bulevardelor e totdeauna mai la-ndemana si
atunci intalnirea cu Shakespeare e nu numai posibila dar si necesara.
- E rural? E urban? Are de fapt complexitatea existentei de fiecare zi,
vrei sa zici. De fiecare zi si de totdeauna de fapt, nu?
- Da.Si atunci poezia lui sare in afara etnicitatii si barierei
lingvistice, se plimba prin lume si lumea ii vine in intampinare ,
intrebarile primesc raspuns direct, fara fasoane si mai ales fara
spaimele necunoscutului.
- In '90 a fost invitat la Festivalul International al Autorilor, a
citit la Harbor Front in romaneste si in engleza. Sigur ca o actrita a
interpretat poezia lui, daca mi-aduc bine aminte?
- Exact. Si in traducere poezia lui nu pierde nimic. Auditoriul a fost
efectiv fascinat de ritmurile soresciene iar eu am fost surprinsa de
usurinta cu care s-a stabilit comunicarea, de obicei atat de dificila,
dintre consumatorul de poezie si creatorul ei.
- Asa il apropii de Shakespeare?
- Ce e aia il apropii? E artificial, artificios parca ar fi mai corect.
Scara valorica nu intra in discutie aici. Treptele creatiei se aseaza
dincolo de vointa sau alegerea noastra, nu despre asta e vorba.
- ???
- Sorescu se plimba in universul shakespearian folosind ritmurile
autohtone stabilind astfel puntea unica a metaforei poetice fara egal.
"Shakespeare " poezia, inchinata bardului de pe Avon ,e gandita cu truda
si simtita cu atingere divina semn al intelegerii trecuta dincolo de
barierele comune ca intr-un dialog exclusivist in care limbajul folosit
este intraductibil, cumva cifrat.
- Intre EI !
Si Shakespeare s-a gandit ca dupa atata truda
Ar merita sa vada si el un spectacol
Dar mai intai fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.
Tea Niculescu din Norh York
|
Tea Nicolescu 2/8/2008 |
Contact: |
|
|
