Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Marin Sorescu

E februarie, e Marin Sorescu

" E racoare la umbra bisericii batrane, care a ramas aici de cand
Era satul in padure si veneau haiducii de mancau pe furis.
Pe Saliste canta cucul, cimitirul are un aer important impacat cu sine.
E bine sa fi mort aici, intre codri, locul e ferit, nici nu trage,
Clopotul nu te deranjeaza ca nu suna decat de sarbatori,
Si duminica dimineata, cand cade in misticism, bang-bang-cine-o mai fi
murit?
De rasuna mortii si stafiile,
Canta pasarile si e un miros de lilieci infloriti,
Cum trebuie sa fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,
Pe vremea cand era culoarea noua si nu crapase."
- La lilieci?
- La lilieci.
- Parca ziceai ca vrei sa vorbim despre Shakespeare? Saltul de la El la
Sorescu mi se pare oarecum arbitrar ca sa zic numai atat.
- E chair curios, nu? Niciodata nu mi-am imaginat ca as putea transcrie
Soreacu in perspectiva shakespeariana. Dimensiuni la antipozi, nu? Sigur
ca nu atat
valoric cat geografic , lingvistic, etnic.
- Sigur.
- Nu stiu daca e chiar asa de sigur. Cand scrie la Lilieci Sorescu e
acasa. Acasa, acasa, la Bulzesti, la Craiova, la Bucurescti, la Ogoarele
la oriunde in spatiul ala inchis de suflul mioritic conceput de Blaga ,
transcris de Blaga ar fi mai coreact si atunci e usor sa zicem ca ne
apartine si daca ne apartine sta cu noi si gata , distanta dintre el si
lume e definitiv stabilita. E usor.
- Si e fals?
- Sigur ca e fals. O lume din afara navaleste continu, se aglomereaza,
se imbulzeste sa se faca vazuta, simtita, acceptata si atunci e un dute
-vino fara oprire, poetul isi trage sufletul intr-o alergatura
maratonica in care eroismul efortului este mai important decat
finalizarea . De aia Shakespeare.
- Cum adica ?
- Asa. Sorescu sta in mijlocul "lumii" Poezia lui n-are de loc logica
romanismului, liliecii sunt numai un mijloc de transport, de plimbat
imagini de colo-colo, pomii stau eventual pe marginea trotuarului, varza
cu carne e mancata la pomana chiar cu furculita si oricat praf ar fi pe
ulitele satelor, asfaltul bulevardelor e totdeauna mai la-ndemana si
atunci intalnirea cu Shakespeare e nu numai posibila dar si necesara.
- E rural? E urban? Are de fapt complexitatea existentei de fiecare zi,
vrei sa zici. De fiecare zi si de totdeauna de fapt, nu?
- Da.Si atunci poezia lui sare in afara etnicitatii si barierei
lingvistice, se plimba prin lume si lumea ii vine in intampinare ,
intrebarile primesc raspuns direct, fara fasoane si mai ales fara
spaimele necunoscutului.
- In '90 a fost invitat la Festivalul International al Autorilor, a
citit la Harbor Front in romaneste si in engleza. Sigur ca o actrita a
interpretat poezia lui, daca mi-aduc bine aminte?
- Exact. Si in traducere poezia lui nu pierde nimic. Auditoriul a fost
efectiv fascinat de ritmurile soresciene iar eu am fost surprinsa de
usurinta cu care s-a stabilit comunicarea, de obicei atat de dificila,
dintre consumatorul de poezie si creatorul ei.
- Asa il apropii de Shakespeare?
- Ce e aia il apropii? E artificial, artificios parca ar fi mai corect.
Scara valorica nu intra in discutie aici. Treptele creatiei se aseaza
dincolo de vointa sau alegerea noastra, nu despre asta e vorba.
- ???
- Sorescu se plimba in universul shakespearian folosind ritmurile
autohtone stabilind astfel puntea unica a metaforei poetice fara egal.
"Shakespeare " poezia, inchinata bardului de pe Avon ,e gandita cu truda
si simtita cu atingere divina semn al intelegerii trecuta dincolo de
barierele comune ca intr-un dialog exclusivist in care limbajul folosit
este intraductibil, cumva cifrat.
- Intre EI !

Si Shakespeare s-a gandit ca dupa atata truda
Ar merita sa vada si el un spectacol
Dar mai intai fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.

Tea Niculescu din Norh York




Tea Nicolescu    2/8/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian