Eminescu ( oda )
Ai apărut din senin ca un meteor orbitor printre licurici
Si printre câteva flăcări curate, fierbinţi
ale geniului etniei noastre,
printre poeţi ce-au scris "o limbă ca un fagure de miere";
Ai rămas de atunci deasupra tuturor
ca un "fulger lung încremenit",
luminând cerul furtunos al existenţei valahe.
Ai devenit mai apoi Luceafăr
al suferinţelor neamului nostru peren,
strălucind peste toate literele de aur
si peste toată istoria plaiurilor daco-romane,
"de la Nistru pân' la Tisa..."
Si, iată, ai ajuns
Univers al Poeziei eterne si vii!
Orice-am cuvânta
Si orice-am scrie,
Orice-am cânta
Si orice-am plânge,
Prin Tine respirăm si visăm!
Prin Tine plutim si trăim noi aici,
toţi Românii!
De la Tine-am învăţat
"a turna în formă nouă
limba veche si-nţeleaptă",
Noi, mostenitorii de drept
ai "cuvântului ce exprimă adevărul",
ai filelor de aur si cristal ce le-ai lăsat în urmă.
Cu ele ne-ai îmbogăţit si sufletul, si Ţara,
căci suntem, prin Tine, mai bogaţi
decât toţi miliardarii pământului;
mai mari, mai puternici si mai nemuritori ca oricând,
numindu-ne de-a pururi, cu mândrie,
nobilii Fii de Luceafăr
de pe Piciorul de plai mioritic,
Numindu-ne de-a pururi cu mândrie
Fiii tăi de lumină,
răspânditi pe Gura cea Mare de Rai,
întinsă din Carpaţi si pân' la Marea cea Mare,
Părinte al nostru întru Nemurire,
M i h a i E m i n e s c u !
|
Cristian Petru Bălan 1/13/2008 |
Contact: |
|
|
