Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


La inceput a fost CUVANTUL…( VIII )

„La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.”
- Mihai Eminescu

Clima blanda ,frumusetea si misterioasele energii ale locului,harnicia,generozitatea,ospitalitatea si inteligenta locuitorilor au contribuit la implinirea
binecuvantatei intamplari ca Luceafarul poeziei romanesti,in trecerea lui meteorica prin viata sa
poposeasca si pe aceste mirifice locuri. Invitat fiind de tanara familie a
jurnalistului Nicolae Mandrea la conacul sau din Campul Cerbului de langa Floresti(Gorj),Mihai Eminescu
poposeste pe meleagurile Olteniei,de la inceputul lunii iunie si pana in prima parte a lunii august
1878.
Pana la Filiasi, poetul a calatorit cu trenul,pe linia Bucuresti-Pitesti-Varciorova,cu o mica
intrerupere la Craiova,unde-i viziteaza pe fratii Feraru,amici mai vechi din perioada vieneza,apoi la
Filiasi, unde este asteptat de Sandu Patru-administratorul mosiei Mandrea…Instalat in
conacul mosiei,poetul a stat singur,urmand ca aici sa-l gaseasca Ion Slavici si Vasile Conta ,care
treceau spre Ardeal,urcand vaile Gilortului si ale Jiului.
In corespondenta sa din aceasta perioada,poetul indica prietenilor sa-i scrie la
adresa:M.Eminescu,comuna Floresti,plasa Jiul de Sud,judetul Dolj,statia telegrafo-postala Filiasi.
Intr-o scrisoare datata 23 iulie 1878
si adresata colegilor din redactia “Timpul”, poetul
apreciaza tinutul ca fiind deosebit de pitoresc:”locul
in care sunt eu e cat se poate de
frumos”.Rauri,codru,ses,munti in departare,frumos
adica in puterea cuvantului….”
La Floresti,Eminescu traduce tomul
III din “Documentele Hurmuzaki”,in care gaseste date
pretioase despre Mircea cel Mare,pe care il va
imortaliza in “Scrisoarea III-a.”.
De aici Eminescu a facut mai multe
calatorii la Dr.Tr.Severin,si prin
imprejurimi:Tantareni,Filiasi,Gura-Motrului,Aninoasa,Vladimir,Tg.Jiu,Tismana,Novaci
si Polovragi.
Frumusetile locurilor si idila pe
care a avut-o cu fica preotului Dumitru
Cabala,Elena,din satul vecin Chiciura,sunt
confirmate,conform scrierilor si studiilor facute de-a
lungul timpului,in “Freamat de codru”,craiasa cu parul
verde si ochii vinetii fiind chiar Elena.
Intr-o scrisoare pe care,se
pare,poetul i-a trimis-o lui Ion Slavici(scrisoare ce
se pastreaza la Academia Romana)si in care ii
aminteste despre “fata popii cea ochesica,cu care vara
a fost nespus de frumoasa”.
Desi la conacul boierului Mandrea
avea destula liniste,poetul mergea sa se reculeaga la
Chiciura,unde locuia Elena.In scrierile ce amintesc
despre aceasta idila se spune ca Elena era foarte
frumoasa,dar,din pacate a murit tanara,fapt reiesit
si din creatia de natura erotica a lui Mihai Eminescu
din acea perioada:




Freamăt de codru

Tresărind scânteie lacul
Si se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Si ascult de la răcoare
Pitpalacul.

Din izvoare si din gârle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.

Cucul cântă, mierle, presuri -
Cine stie să le-asculte?
Ale păsărilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Si vorbesc cu-atât de multe
Întelesuri.

Cucu-ntreabă: - Unde-i sora
Viselor noastre de vară?
Mlădioasă si iubită,
Cu privirea ostenită,
Ca o zână să răsară
Tuturora.

Teiul vechi un ram întins-a,
Ea să poată să-l îndoaie,
Ramul tânăr vânt să-i deie
Si de brate-n sus s-o ieie,
Iară florile să ploaie
Peste dânsa.

Se întreabă trist izvorul:
- Unde mi-i crăiasa oare?
Părul moale despletindu-i,
Fata-n apa mea privindu-i
Să m-atingă visătoare
Cu piciorul?

Am răspuns: - Pădure dragă,
Ea nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, rămâneti
De visati la ochii vineti,
Ce luciră pentru mine
Vara-ntreagă.

Ce frumos era în crânguri,
Când cu ea m-am prins tovarăs!
O poveste încântată
Care azi e-ntunecată...
De-unde esti revino iarăsi,
Să fim singuri!




La 20 de ani de la moartea
poetului,comitetul de redactie al revistei
“Ramuri”constituit din Constantin Saban
Fagetel,D.Tomescu,N.Vulovici,Tiberiu Constantinescu si
Elena Farago,a hotarat crearea unui “festival
Eminescu”,amanat insa din motive financiare.Parastasul
s-a desfasurat,totusi,in incinta bisericii
Sf.Treime,din Craiova,la el luand parte 20 de preoti.
In fiecare an pe 15 ianuarie cat si pe 15
iunie,pe aceste locuri se organizeaza manifestari
dedicate lui Mihai Eminescu,la ele luand parte
numerosi locuitori din comunele invecinate ,dar si
numerosi indragostiti de opera poetului,din intreaga
tara.,evidentiidu-se in mod deosebit generalul Dan
Voinea ,recitand in nenumarate ocazii-la Floresti, din
poeziile lui Eminescu,si contribuind cu fonduri la
organizarea acestor manifestari,realizarea Muzeului
Memorial si a bustului marelui poet.
“Spiritul lui Mihai Eminescu traieste si
astazi in sufletul locuitorilor din sat si comuna.Avem
multe exponate legate de viata si opera marelui
poet,majoritatea fiind donatii de la diferite
personae”-declara bibliotecara Iuliana Ionescu,cea
care se ocupa in present de muzeul memorial”Mihai
Eminescu-Floresti.infiintat in 1988,fondator fiind
profesorul Liviu Poenaru.
Dedic acest numar omagial,tuturor scriitorilor olteni si in mod special celor patru scriitori ce s-au nascut in aceeasi luna cu Luceafarul poeziei romanesti.

***

Aurelia D FLORESCU

S-a nascut la 6 ianuarie 1942,in orasul Botosani.A studiat Filologia,Universitatea Bucuresti.A activat la Muzeul Olteniei,sectia Oficiul patrimoniului,din anul 1975,ca specialist in literatura veche si evidenta patrimoniului.
Este autoarea cartilor:Vocea Oltului. Studiu monografic,Craiova,1980;Dacoromania,idealul national al romanilor in revolutia de la 1848,Craiova,1992; Gravura romaneasca,Craiova,1998.
A colaborat la cartile:Valori bibliofile din patrimoniul cultural national,2 vol.,Rm Valcea,1980 si Arad,1981;Bibliografia de referinta a cartii vechi,Bucuresti 1993;Istoria ilustrata a Craiovei,Craiova,1996;Dictionarul personalitatilor doljene.Restitutio,Craiova,1999.
A publicat peste 50 de studii si recenzii in reviste de specialitate.A prezentat peste 150 de comunicari la diferite sesiuni stiintifice,ce se incadreaza,ca tematica,in istoria medievala si moderna,istoria cartii si tiparului,literatura veche si moderna.
A organizat peste 300 de expozitii cu tematica literara pentru cunoasterea patrimoniului cultural.Are contributii stiintifice in domeniul literaturii medievale,descoperind circa 20 de carti vechi tiparite si manuscrise necunoscute,precum si nenumarate documente manuscrise din epoca moderna.

CONTRIBUTII LA BIBLIOGRAFIA ROMANEASCA VECHE
ANTIOH CANTEMIR

Descoperirea,in biblioteca Institutului de cercetari socio-umane”C.S.Nicolaescu Plopsor”din Craiova,a cartii Satyres avand ca autor pe Antioh Cantemir,imprimata la Londra in 1749,ne-a pus in fata intrebarii:de ce nu figureaza in Bibliografia Romaneasca veche-lucrarea de referinta pentru cartea romaneasca imprimata intre anii1508-1830. Raspunsul se constituie din concluzia studiului prezenr,realizat in baza informatiilor cunoscute despre viata si activitatea scriitorului.
Antioh era fiul Domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir(1693,1710-1711)si al Casandrei,fica Domnitorului tarii Romanesti Serban Cantacuzino(1678-1688.S-a nascut in anul 1709 la Constantinopol,in Turcia,a decedat la 11 aprilie 1744,in Franta.Studiile incepute la o varsta frageda,in casa parinteasca,le-a continuat la Academia de Stiinte din Petersburg,figurand printre studenti ca „print moldovenesc”,in anul 1725,familiei sale oferidu-i-se unele servicii la curtea Imparatului Rusiei,Petru cel Mare.Prin grija tatalui sau,s-a format la scoala Mitropolitului de Novgorod,Feofan Procopovici care i-a devenia parinte sufletesc si l-a atras prin intelepciunea sa.Mitropolitul scria versuri si,s-ar parea,l-a influentat pe Antioh sa scrie.Mai tarziu,fiul lui Dimitrie Cantemir a indeplinit,si el,functii importante in aparatul de stat rus si aceasta s-ar fi datorat recunoasterii capacitatii sale intelectuale,a cunoasterii mai multor limbi,a pregatirii sale deosebite.
Intre anii 1733-1744 a fost numit ambasador al Rusiei la Londra si apoi la Paris,fiind apreciat de istoricul L.N.Maikov pentru ca”s-a impus in londoneza si pariziana in primul rand,prin eruditia si atasamentul sau la idealul iluminist al progresului si al culturii si apoi prin activitatea diplomatica,careia un om de gustul si formatia sa i-au imprimat atributele unei „adevarate arte”.
Opera lui Antioh Cantemir se compune din versuri originale intitulate de el satire,din traduceri ale unor scriitori latini si francezi precum Juvenal,Horatiu,Boileau.Montesquieu.I se atribuie prefata realizata pentru Istoria Imperiului Otoman,a lui Dimitrie Cantemir,publicata ,probabil,prin grija sa,la Londra si Paris in anii cabd indeplinea functia de ambasador.
Prima editie a Satirelor lui Antioh Cantemir a aparut la Paris in anul 1743,in traducerea lui Joncquieres.In 1749,Satirele au fost publicate la Londra,in versiunea franceza a lui Ottavio Guasco,precedata de o ampla biografie.Guasco a urmarit sa redea,in traducere,fondul ideilor,aluziile si intentiile poetului,numindu-l”pionierul literaturii tarii sale…stralucitor,spiritual,agreabil”.
In anul 1750 volumul aparut la Londra s-a reeditat la Paris,cu un titlu identic,iar in 1752,s-a imprimat la Berlin,prin traducerea in limba germana realizata de baronul von Spilker.
Versurile lui Antioh Cantemir au fost editate in limba rusa de catreAcademia Imperiala in anul1762,avandu-l ca editor pe I.S.Barkov,intr-un volum intitulat Satira i drughia stihotvorceskie opisaniem ego jizni.
O prima versiune in limba romana a Satirelor lui Antioh Cantemir a fost imprimata la Iasi,in anul 1844,sub ingrijirea lui Costache Negruzzi si Al.Donici,iar,alta editie,a aparut,tot la Iasi,in anul 1858.
Mai sunt cunoscute si alte editii ale operelor sale.In Rusia secolului alXIX-lea s-au ocupat,de scriitorul Antioh Cantemir,istoricii P.M.Perevleski,P.A.Efremov,D.G.Tolstoi,M.A.Iazacov,si A.F.Zmirdin,apoi N.I.Novicov.In anul 1956 a fost reeditata opera la Leningrad de catre F.I.Priima si V.I.Herscovici sub titlul Sobronie Stihotvorenie.
In anii 1966 si 1979 a fost editat si in Romania,la Bucuresti,volumul intitulat,stihuri,fiind ingrijit de Virgil Teodorescu,Paul Cornea si Paul Popa.
Editarea operei lui Antioh Cantemir a permis cunoasterea sa ca scriitor de origine romana.Vasile Alecsandri mentiona ca Satirele sale”trebuie sa fie privite cu atat mai mare entuziasm din partea romanilor,ca printul Cantemir a fost insusi roman si cu atat mai mare recunostinta,ca pare sa fi fost scrisa pentru veacul nostru si pentru noi”.
Din volumele lui Antioh Cantemir publicate in Anglia,Franta,Germania,Rusia se retine ca era mentionat,chiar de pe pagina de titlu,ca „print”.Aceasta calitate o detinea ca fiu al Domnitorului roman Dimitrie Cantemir.
Opera sa trebuie considerata ca facand parte din Bibliografia romaneasca veche,la fel ca lucrarile ce au ca autor pe tatal sau,Dimitrie Cantemir,imprimate la Londra,Paris,Hamburg,,Lepzig,Sanct Petersburg,Viena.


***
Alexandru OPRANESCU-VELLA

Nascut la 1 ianuarie 1934 in comuna Vela,judetul Dolj.
Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti,Facultatea Metalurgica,1959.
Lucrari publicate: Jurnalul unui oltean in Africa de Sud-descrieri de calatorie,Editura Sitech,Craiova 2000;Funigei de papadie-versuri,Editura Sitech,Craiova 2000;Sonet pentru Capricorn-versuri,Editura Sitech,Craiova 2000;Elegie-versuri,Editura Sitech,Craiova 2000.

APA SI PAMANT

La inceput a fost Cuvantul
Si Cuvantul era Dumnezeu,
Abia apoi a fost pamantul
Apele si toate cele,
Cu soare,luna swi stele
Sa-mi poarte gandurile mele.
Ganduri de frate si de dusmani
Avuti si ei in mii de ani
In stirpea noastra de tarani.
Caci vreau sa spun(casa nu uit)
Tote-s o apa si-un pamant.

FUNIGEI DE PAPADIE

Miez de ou cu suc de soare
Pastelat,cu mult’ardoare,
Pe o gratioasa floare
Apoi toate cu temei
Coapte-n varsta(vrei nu vrei)
Ne dai mii de funigei:
Toti cu parasute fine
Si cu „ganduri”transalpine
Cu transporturi de mai bine.
Caci in ale lor nacele
Duc seminte aurifere
Vieti din mii si mii de ere.
Vantule zglobiu si prieten
Du-le tu pe al tau pinten
In strat bun pentru nascare-
Bucurie-n fiecare.
Ganduri bune ma imbie
Funigei de papadie:
Multe am zis si spus
Ca-ntr-o carte de Larousse.


***
Emilian MIREA

Nascut la 16 ianuarie 964,in Craiova.
Absolvent al Facultatii de Agronomie din cadrul
Universitatii Craiova,promotia 1990.
Laureat de doua ori al Festivalului National”Nicolae Labis”,
Organizat de Uniunea Scriitorilor din Romania,in anii 1985 si 1986.
Premiul Asociatiei Scriitorilor din Craiova si al revistei
„Ramuri”,pentru poezie,pe anul 1987.
Debut in presa literara (1985)in revista „Contemporanul”,
cu o prezentare semnata de Radu Carneci.
Colaborari in presa literara:”Contemporanul”,”Convorbiri
literare”,”Viata Romaneasca”,”Anfiteatru”,”Ramuri”,”Meridian”.
Debut editorial in 1988 cu placheta de versuri intitulata
Drumul pe care vin,Editura „Scrisul Romanesc”,1988,Craiova.

Alte carti:De vorba cu Dumnezeu,Editura”Obiectiv”,1996,Craiova;Varsta Christica,Editura”Obiectiv,1998,Craiova.
In prezent,ziarist,corespondent pentru presa nationala si internationala.

RISCURILE POETULUI

pericolul cel mai mare al poetului
este sa crfeada ca e p[oet tot timpul

ca si cand poezia nu ar avea
momentele ei de respiro

clipele ei de vagabondaj inutil
momentele ei de intimitate obscena

si poetul poate inebuni
si nimeni nu stie cata poezie e in nebumie
si viceversa.

POATE SINGUR

mai respira cineva odata cu mine
pe acceeasi perna.
este la fel de singur si de trist .
poate ca scrie si el-
nu l-am intrebat.
poate ca odata vom semna impreuna pe coperta
unei carti,
asa cum semnam impreuna,
cu respiratia,
pe relieful fiecarei nopti.

acun,in somn,
cu mana ridicata,
el deseneaza,
in intuneric,
parca o calatorie a sangelui meu.

SA NU NE MAI GANDIM

Sunt in parc si natura trece prin fata mea
cu poalele ridicate
cu sanii imensi
cu piciorele-i lungi pana la cer

as vrea sa am un nou inceput
si el va fi dar de scurta durata
nu vom mai avea prea mult timp
cel mai bine e sa faci o cafea si sa nu ne mai gandim

POEM

somnul are mirosul florilor de salcam
cine adoarme sub un salcam devine
trachilizantul celorlalti
diazepanul inconstient si
inevitabil


***
Dumitru VELEA


S-a nascut la 29 ianuarie 1948,in satul Cioflani,comuna Daneasa,judetul Olt.
A absolvit Facultatea de Filologie din Craiova,1973.
In perioada 1976-1991,a fost secretar literar la Teatrul de Stat”Valea Jiului”,din Petrosani.Intre 1991-1992,consilier cultural la Inspectoratul pentru Cultura al judetului Hunedoara.Din 1991,consilier artistic si director al Teatrului Daramatic „Ion D.Sarbu”,din Petrosani.Presedinte al Fundatiei Culturale”Ion d.Sarbu”,membru al AsociatieiRomane”Haiku”Bucuresti si al Miscarii Paradoxiste din S.U.A.
Poet,eseist,estetician,filosof,dramaturg,regizor,editor.
Carti publicate:
Poezii:Lucifera(1973),Cuvinte fara orizont(1995),Odette(1995),A doua navigatie(1997),Panza de in(1999)Nisipul cu Oase(1999),Farame de piatra(2000).
Teatru:Zilele de pe urma(1994),Muntele de sticla(1997),Metronomul de apa(1998)-editie bilingva.
Eseuri:Bancherul(1984),Zile de pe urma(1994),Taurul lui Phalaris(1998).
Colaborari la reviste si ziare:”Ramuri”,”Orizont”,”Viata Romaneasca”,”Romania literara”,”Literatorul”,”Astra”,”Cronica”,”Vatra”,”Steaua”,”Tribuna”,”Transilvania”,”Familia”,”Zori noi”,”Brancusi”,”Solstitiu”,”Opinii culturale”,”Slast”,”Rostirea romaneasca”,”Al cincelea anotimp”,”Caiete critice”,”Contemporanul”,”Apostrof”,”Revista de filozofie”s.a.
Premii: A obtinut premii nationale pentru poezie,eseu sau teatru.Consemnam doar:”Premiul special pentru regiea artistica a spectacolelor Jesus Christus,Rex Moldaviae”de M.Eminescu si”Bietii comedianti”de Ion D.Sarbu,la Festivalul de teatru si creatie literara „Ion D.Sarbu”,Petrosani 1991.Premiul „Cel mai frumos haiku” ,la „Simpozionul nationalMatsuo Basho-sfantul haiku-ului”,la cConcursul National de dramaturgie”Camil Petrescu,organizat de Ministerul Culturii in 1995.

DEDA
(Fragment din trilogia Oedip)
PRIMA VIZIUNE

-Cine merge dimineata in patru piciore,
la pranz in doua si seara in trei?
-Omul.

Doua chipuri identice:unul asezat pe o piatra deasupra
dunelor,celalalt,langa.Primul plimba degetul aratator al mainii
drepte pe muchia stramba a pietrei,il trece prin gura,il apasa in
adanciturile pietrei,din nou il trece prin gura.Celalt face roata
privirea:
Nu se vede nimic!
Se trage inapoi oricat…
Nu apare lumina.Isi ficseaza privirea in partea stanga.Intr-acolo
este orasul…Tu ai vazut multe orase…Eu,daca as fi plecat din asta,nu
ma mai intorceam sa ascult zi si noapte canalul…,isi strange gura.
Daca nu ne miscam ne cuprinde nisipul.
Si pe piatra asta…,incearca sa surada,se indoaie,nu clipeste
din ochi,acelasi picior legat si umflat.
Si?
Ia seama!Se indreapta.Nu-i forma anonoma!Se apleaca.Cu
ungia degetului aratator pe urmele descoperite.Semne de dalta!
A trecut cineva pe aici…In ultimul timp e de ajuns sa nu mai
Sufle vantulsi…si batranul de sub scara m-a oprit in fata usii ca sa-mi
Spuna ca a fost …privirea roata.
Ascult…,cu capul intins.
„Fericit barbatul care n-a unblat in sfatul…”
Odinioara asta parca se canta.
A mai zis:”Nec plus ultra!”rade.
La fel…Celalt intra in panica.Prin toate orasele se gasesc,
gata cu intrebarile…
Ce intreaba?isi revine.
Cine s-a inecat.
Tu…,mainile ii tremura.
Este de pe Citeron…,cu degetul aratator pe semnele pietrei,…
cum sa continui!?,ametit,cade.
Hei!
Canalul!,sare.
Cand ne-am oprit la intaia rascruce,dupa prima zi,piatra parea un
leu culcat…Celalalt nu reactioneaza.Ti-am spus o poveste…
Cu barbatul care a trait sub scara douazeci de ani si numai pe
patul de moarte a spus alor sai cine este.
Asta mi-ai spus-o tu.
A,da…
Tu de unde esti?
Stamosii din Kari…sau…Tu?
Din Eli,parca.
Tacere
Aceasta liniste…nu vezi nimic,nu simti nimic…Si-n seara asta
razele traverseaza orasul…pier cate trei sute de copii…
Se va auzi plansul si lumina rosie tot nu apare…Se intampla sa
nu fie nimic acolo…Eu simt golul…
Vorbe!
…cum simt aici plinul.Apasa cu degetul pe muchia pietrei.
Graiesti dupa table?
Asculta!Ochi in ochi.
Ascult.
Eu am stat in spital…
Si eu.
…fiinca voiam sa-mi fac seama
Si eu.
…si m-am oprit…
Si eu.
Nu stiam ca ma voi odihni aici…
Nici eu:
…cu tine.
Cu tine.
Celalt se apleaca,examineaza forma pietrei:
Parca ar fi cap de femeie!
Pare tot leu.
E cariatida.
Auzi plansul?
Nimic!;face mainile palnie la urechea dreapta.Urmareste
lumina!
N-a apatut!,privire jur imprejur.
N-aud!,continua sa asculte.
Esti surd!
Tu-orb?Se ridica de pe piatra,ingenuncheaza pentru asi lipi
urechea de ea.E piatra…Spre ea,Daca nu te ciopla,te inghitea
Nisipul…O pipaie.Nimeni n-a suflat peste tine ca sa te invie…si
Sculptorul…
De ce am venit?
…ii lipseste…nu ii lipseste nimic…e opera de arta…:tanarul nu
s-a putut stapani si…sa scape de indoiele,a marturisait despre noi…
Ultimul gand al lui Michelangelo a fost al acestui tanar…
Ma cuprinde teama,vazand aceasta piatra cu un picior
sculptat in ea!Stupid!Stupid!O singura forma,o singura idee!Se
apleaca si incepe sa loveasca cu pumnul in piatra.Enigma!Enigma!
Poate este nevoie de oarecare…ametesc fata-n fata cu piatra…Se
ridica.O,Ela…”Si tu ca toti barbatii”…”iubesti pe Flis”…”Nu
recita poezia An deri Knaben Elis”…rezemat de zid…ca oamenii lui
Giacometti…
Lumina rosie exista!
Nu!,surprins.Se indeparteaza putin.
Toti o vad,numai tu,nu!
Nu sunt orb.Mi-ar fi interzis plecarea.
Este de cand ne-am nascut,modeleaza,elibereaza,numai spaima,
spaima sa nu fie…Cauta un loc.Nu pe nisip.Se aseaza pe piatra.Aici
…un scaun si-un ciumat!,rade.
N-as fi iesit niciodata’ din oras,calm,…la expozitia lui
Masst…avea nevoie…”Numai ochiul tau poate sa surprinda
caderea pana la copilul rosu”…”Ceilalti sunt orbi,,,””Amana
plecarea!””…Un inuman Masst!”,strange buzele,coltul din stanga
Tremura,Maibine de veghe…
Tu de unde vii?
De pe Ernisei…Cunosti pe Tire?Nu.
Orbul:…de sub scara…
Ei si?
Tacere.
Cel in picioare isi scutura talpile de nisip ca si cum s-ar fi
afundat:
…ca omul lui Kabo Abe,plecat in concediu,intr-o zi de
august…
Prea…,rade,apoi brusc.Si ce-ai facut!
Cred ca am adormit.
Ce minune!
Cand il voi intalni,n-am sa-i spun nimic despre tine.
Bine!
Sa ma misti,daca nisipul…,se intinde pe jos.
Celalt isi plimba degetul aratator spre baza pietrei,se inclina si
priveste atent:
Aripi!I-a facut aripi!Si gheare!…
Stiu.
De unde?
Uf,se strange,Insuportabil!
Celalt il fixeaza cu privirea;intinde bratele in laturi:
Lumina!
Nu este!Se rasuceste,rade puternic,Dupa lumina umblam si de
nimic nu dam.
Tacere
Celalt lasa bratul in jos:
Aud plansul:ii arunc in canal,acolo dupa coltul Ernise…rosii
…petele apar in cateva secunde si apoi…”Nu e nimic de facut,a spus
doctorul Erlan,numai…”
O lumina,uite,se ridica in genunchi,se deschide ca o roza…
valuri verzui…de aur si argint se unduiesc…Spuma alba se prelinge pe
piatra…o mana o atinge usor…degete rosii in lumina…:voci adanci in
linistea apei…Sare.Si canalul!…Tu!
Da.
Ce,,,ce ti s-a dat la plecare?
In masina,un nebun…,incearca sa-si aminteasca,sa-mi dea o
funie…”Nu imi mai trebuie;ia-o tu!”…Am schimbat masina,
altfel…Mi-e teama ca toate se leaga,
Eu parca am visat.
Cand e lumina ,tu visezi.
Ca-n pestera…
Ai intrat in pestera!?
Nu.
Acum unde esti?
Spre lumina rosie…plecat la orele…,clatina capul,dimineata…
cunoscator al imprejurimilor…
Inceteaza!
Dupa ce ma provoci!?
Aluneci asa,ca mortii in canal.
Tu nici nu i-ai vazut…ai citit doar”Tatal mort”si nici n-ai
raspuns prin doua cuvinte…numai cand departarile ti-au lasat gustul
sarat in gura,te-ai intors…Si nimeni nu mai era din neamul tau…
Nu visa!,loveste cu pumnul stang in piatra.!Cel
dinaintea noastra a sculptat-o pentru noi.Stia ca vom trece pe aici,
altfel…ce cutezanta,sa sfideze nisipul…golul de la marginea
lumii…,tace.
Celalt se plimba,priveste cerul:
Vorbeste!
Cu siguranta ca nelinistea lui era ca a mea…sa rataceasca…sa nu
asculte privighetoarea in acelasi loc…si o rana veche il impiedica…
Vorbe!
Si asta?,gest spre piatra.
Exista.
Si el?
Bati campii.
Celalt se apleaca,isi ridica ciorapii:
Am slabit…revine,In oras doar ne intalneam,aici sunt nevoit
sa stau cu tine o viata…
Iti pare ciudat?
…fata-n fata…nu ma lasi niciodata singur…sa-mi inghit
scuipatul,sa-mi trag sufletul,sa-mi inchid ochii fara sa te vad…Se
apleaca si cerceteaza piatra.Ceva bun nu a gasit sa faca;nu a putut
sa treaca…revine,Am vazut sculpturi;am vizitat ateliere;am vazut
oalele,unele pentru fasole,altele pentru varza,dar o piatra iesita
asa din nisip…
Nu e unica.
Am uitat ca tu…
Cea de ieri era la fel.
Adica?
Noi mergem spre ea…,scutura capul,spre luminita rosie…,gest,
acolo este orasul…,gest,acolo,ea.
O vezi?
Poate sa fie…
Si daca nu e?
Din oras se vedea.
Tu ai vazut-o?
Inceteaza cu intrebarile!,incordeza bratele,strange pumnii.
Celalt inclina capul:
Poti sa vorbesti!
-Nu ma mai tin…isi incearca piciorele,ieri simteam aici…
gest,parca o intindere…Maini tamaduitoare ai tu…
Ajunsesesi la zgomote!,ridica privirea si-l srtafulgereaza.
Nu prea mult…
Celalt se inclina,apasa cu degetul aratator pe urmele daltii:
N-a putut s-o duca pana la capat…
L-au orbit nisipurile.
De pilda,exista ceva:berabdarea,lipsa de stapanire in fata ideii
ca tulburarea din apropierea mormintelor,sfiala ca ai avea umerii
masurati Si lumina!…de ce suntem aici?
Nu se poate stii!?
Imi opreste cuvintele in gat…ars,uite,isi pipaie cu mana
stanga gatul,uite cum se misca marul lui Adam.
De ce este nisipul negru?Ajuta-ma sa aflu…ma chinuie de cand
am plecat cu tine.
E seara…Asculta.Se aud clopotele in catedrala aceea…
facuta de intemeetorul orasului…plang pentru Elis…
Orasul cu luminile albe,dispuse in trei?
A,nu stiu…n-am trecut prin el.
Tu,care ai vazut toate orasele…Eu n-am iesit din camera mea;
daca imi schimb locul,am dureri de cap.
Aici poti dormi linistit.
Si lumea din oras?
Lasa intrebarile!Doarme.
Ne urmaresc.Eu nu am pus bine piciorul pe prag,ca ma priveste
cineva peste umar,atent la orice miscare a mea:pun piciorul pe scara si
am impresia ca-i calc piciorele…
Merge in fata sau in spate?
Imprejur.
Semeni ca piatra asta.
Poate mai tarziu.
Avem nevoie…
Celalt isi examineaza pantalonii:
Se mai tin.Ai tai s-au rupt?
In genunchi…,aceleasi miscari,unde mi-am tot proptit
coatele,se uita si la manecile hainei.Si ele…
Le-ai rupt cand te-ai tarat pe branci.
Atunci aparuse lumina in partea aia…gest.
Uiti?…a fost o iluzie.
Cred ca au ras de noi…pe scaunele noi de la pupitru…
Nu,a fost comanda lor.
Ti-au comunicat?
Nu.
Nu te mai ascult.
Dar tot ai sa-mi auzi cuvintele…spun casa si tu vezi casa.,
spun scara si vezi scara,spun carte si vezi carte,spun copii si vezi
copii…,un frison al fetei,spun canal si vezi morti!
Inceteaza!
Imperturbabil:
Spun ape si vezi morti!
Inceteaza!
Imperturbabil:
Spun carne si vezi morti!
Inceteaza!
Imperturbabil:
Spun feciore si vezi morti!
Inceteaza!
Imperturbabil:
Spun sani si vezi morti!
Inceteaza!
Inceteaza!
Imperturbabil:
Spun lacrimi si vezi morti!
Inceteaza!
Imperturbabil:
Spun ochi si vezi morti!
Inceteaza!
Unde este puterea!?,epuizat.Sunt o imagine a mea…Isi
desface haina.Tot aburul vine din adancuri…Isi desface camasa si
urmareste bataile inimii prin spatiile intercostale.Bate…Incearca
nisipul cu picioarele,se aseaza.
Celalt cu mainile cazute pe langa el:
In sfarsit!Pleaca fruntea.Ajunge zilei…,cauta,Cum se zice?…
…noaptea sa.
Nu mai vara spaima…
Vorbe!,rade.Pe strazi mortii nu inspaimanta pe nimeni.Se
saruta maini vii,se saruta bmaini moarte;se poate vorbi,se poate
tacea…
Celalt isi roteste privirea:
E timpul!
Suntem,automat,intre oras si lumina rosie,pe dunele negre,
la piatra scluptata cu trup de femeie,pe care se pot urmarii semnele
unui picior unflat,iar la baza ei,aripi si gheare…

***


In loc de epilog,concluzie sau sfanta”invatatura”
„Un munte greu de gand,pentru o pana de…Cuvant!”(Arcadie Donos)

Numai poetul
De Mihai Eminescu
Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec si mor
Ca si miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpurilui:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.


Orasul Filiasi-judetul Dolj,comuna Tantareni (in prezent judetul Gorj),si toate
localitatile din imprejurimi, se pregatesc de marea sarbatoare a lunii ianuarie: implinirea a 158 de ani de la nasterea Luceafarului poeziei romanesti.


03,01.2008
Claudiu Mihai COMAN





Claudiu Mihai Coman    1/4/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian