Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


O alta opinie despre Kosovo


1. Poate vom ajunge cândva să discernem dacă la summitul din 14 decembrie s-a făcut bine sau rău. Decidenții noștri politici, pretinzând a se exprima în numele întregii românități, au declarat că țara noastră NU va recunoaște viitorul stat Kosovo, opunându-se astfel voinței ireversibile a ultimului popor ce dorește a ieși din creația artificială a fostului imperiu iugoslav. Acuzată mereu de absența unui coerent program politic extern, conducerea noastră a hotărât să iasă din anonimat, „strălucind” prin opoziție, în contextul unei quasi-unanimități a Uniunii Europene și Statelor Unite gata să recunoască apariția noului stat. Alimentăm, în acest fel, tradiționalul panslavism sârbo-rus, ce a declanșat și Primul Război Mondial. Petarda românească, aruncată în sala cu vlădici vesele, care, cu o zi înainte, la Lisboa semnaseră Tratatul European, ar putea fi urmată de o serie de „cadouri” pe care le așteptăm de Sărbători: activarea clauzelor de salvgardare pe Agricultură, Justiție și Administrație. Atunci să tot vezi „interesul național” în fața bau-bau-lui în care nu mai crede nimeni, al veșnicilor „unguri care vor Ardealul”. Atunci va afla lumea că, de fapt, România arată ca o țară aflată în stadiul de pre-aderare la UE. (Comentatorii încă încearcă să decripteze afirmația președintelui Băsescu de la conferința de presă la Bruxelles conform căreia, în privința Kosovo nu vom accepta păreri din afara „Europei”; s-a referit doar la UE sau și la o Rusie din interiorul Europei? În acest caz, aceasta este o clară concepție antiamericană)...
2. Mediafax transmite: O fundație din Cluj-Napoca este dispusă să
trimită voluntari în Kosovo pentru a lupta în armata sârbă
(menționăm că doar premierul naționalist Kostunica amenință cu
războiul, în timp ce presedintele Tadic nici nu pune problema
reînvierii spiritului autodistructiv al lui Milosevici). Așadar, „ce-i
mâna pe ei în lupt㔠si în care armată? Domnii ardeleni consideră
Kosovo o redută a creștinătății și democrației occidentale în fața
„fundamentalismului musulman”. O perlă de reavoință.
Hashim Thaci o fi vr-un fel de Ossama bin Laden, care dă năvală
și-și cucerește propria țărișoară? Voinicii vor să lupte „pentru
apărarea acestui leagăn (iarăși „leagăn”) al ortodoxiei balcanice
față de ofensiva fundamentalismuluimusulman”. Pre-
ședintele fundației „Sarmisegetusa”, Ionuț Țene estimează
la 7 (șapte) numărul voluntarilor dispuși să lupte: „sunt
voluntari din întreaga țară, care au stagiul militar satisfăcut (!) la
diferite arme”, spune Țene. Haidemo s-apărăm „leagănu’ ”, ba al
culturii sârbe, ba al ortodoxiei, dar „leagăn” este expresia consa-
crată pentru orice tip de huțuluș cosovar. „Vulturii Sarmizege-
tusei”, cum se autoîntitulează vitejii, au mai încercat să trimită
prima grupă de voluntari împotriva NATO în 1999. Nu știm dacă
tot aceiași șapte sunt și cei de acum, probabil incluzând și vete-
rani din al doilea război și jandarmii care au omorât recent, cu
gloanțe de cauciuc doi kosovari, care demonstrau,
„fundamentalist” pentru libertate. Vulturii l-au informat pe am-
basadorul Dușan Crnogorcevici; momentan nu știm ce răspuns
au primit. În caz că nu pot miza nici pe armata federală iugoslavă,
nici chiar pe cea sârbă, le rămâne colaborarea cu paramilitarii,
probabil celebrii „Tigri ai lui Arkan”, ce n-au putut recent
pătrunde în Kosovo; sau cu bravii bărbați sârbi care au bătut
recent cu pumnii autorități internaționale. (Da’ pe domnul
Băsescu l-o fi informat d-l Țene?). Atenție, vulturi: bântuie
gripa aviară. Avigheară.
Nota bene: populația albaneză din Kosovo este, cum am zice
noi, românii, „dintotdeauna pe acest pământ”, indiferent dacă
se închină în biserici sau în moschei. (Există și musulmani sârbi
sau bosnieci; am văzut și moschei distruse de război, nu numai
ruine de biserici ortodoxe). Albanezii se înrudesc cu noi prin
imensa ramură traco-geto-dacică. Slavii au venit în secolul VI,
regele Ungariei le-a făcut, mai târziu, cadou și o capitală,
Beograd...Și-au instalat leagăne peste tot, preferând însă teri-
torii mai bogate, adică emigrând în Banat.
Dar nu despre asta e vorba acum: cum ne vor privi
cetățenii liberi ai statului Kosovo când România
își va instala o ambasadă la Pristina? Cum își vor da mâinile
președinții celor două state în cazul unei vizite oficiale?
Demonstranții din Kosovo flutură steaguri roșii cu vultur bice-
fal și drapelul SUA. La semnalul Americii, această speranță a
tuturor nedreptățiților planetei, un nou stat își va proclama
independența. Și intrarea în NATO și UE. Pentru care deziderat,
mica închisoare a popoarelor, Serbia, va trebui să-și predea,
precum Croația cea catolică, întregul arsenal de criminali de
război. Să-și pună cenușă în cap și să se rezume la teritoriul
foarte realist, proporțional cu numărul etnicilor ei. Precum s-a
întâmplat și cu Ungaria sau Austria, după Primul Război.
Întâmplător, noi, românii, putem vorbi cu detașare despre aceas-
tă temă: suntem mulți, în Estul, Centrul continentului și în Balcani.
Să amintim doar Timocul, nu „Valea Timocului”, cum îi spun
habarniștii de la București. O zonă imensă, populată de protoro-
mâni, ziși vlahi, în Serbia și Bulgaria. Care n-au nici măcar
statutul statal al Basarabiei, dar au dorit să se „unească cu țara”
încă din 1919, însă n-au primit undă verde de la dâmbovițeni.
Dacă independența Kosovo ar crea o stare de spirit favorabilă
modificărilor de frontiere, atunci nu Țara Secuilor ar fi
următoarea, ci Timocul și Banatul Sârbesc (eventual Bacska
maghiară din Voivodina); așa că, vorbind de un precedent creat
de independența Kosovo, am putea fi bucuroși că se creează
o conștiință de sine a romanității românilor din jurul țării-mamă.
„Se creează un precedent periculos” e o lozincă ivită la Moscova,
unde adepții fostei URSS se tem că vor mai pierde niște mici
populații ce se doresc mai mult decât autonome față de Putin.
Tot Moscova amenință cu...scindarea Belgiei, Marii Britanii,
Spaniei. De ce nu și a Canadei? Dar nu e vorba aici de drobul
de sare și de grija „părinteasc㔠a moscovarilor față de
Occident, ci de amestecul „frățesc” în treburile interne ale
altora, în disturbarea chestiunilor UE, comunitate care începe
să devină o mare putere. Dar să nu uităm: singurul „precedent
periculos” a fost creat de un război, declarat de sârbi
celorlalte popoare iugoslave, nu de NATO; sârbii s-au
crezut întotdeauna deasupra altor neamuri din propria
țară, exploatând teritoriile acordate de Antanta și
pretinzând, după 1945, Banatul Românesc, părți din Ungaria
și Slovacia, că a trebuit însuși Stalin să le spună STOP!
Și atunci de ce le dăm „din nou iarăsi” NOI apă la moară
moscovitilor si belgrădenilor, opunându-ne UE și SUA?

(Special pentru OBSERVATORUL)
LUCIAN BURERIU / Timișoara





Lucian Bureriu    12/19/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian