Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Note personale : Fulguieli

Dacă n-ar fi frig si dacă s-ar coace ciresele în decembrie, luna asta mi-ar fi cea mai dragă. Cea mai dragă pentru că e plină de sărbători. Si plecînd de la un gînd personal, as zice că nouă, unora, ne place să sărbătorim mai mult chiar decît să muncim.

In prima zi a lunii, Ziua Natională a Romaniei, am sarbatorit momentul cel mai demn pe care l-a atins vreodată neamul nostru: Unitatea natională. Nu e cea mai mare sărbătoare doar pentru că a adunat românii din toate zările în cuprinsul aceleiasi tări, ci si pentru că unirea a făcut-o poporul si a pecetluit-o învătatii lui. Cum de s-a putut (atunci)? După ce în iulie 1914 Consiliul de Coroană I-a respins regelui Carol I cererea de a intra în război de partea Puterilor Centrale, după o înteleaptă neutralitate de doi ani, după succese militare răsunătoare în vara anului 1917, după un armistitiu fortat la Belgrad în dezavantajul tării, Consiliul National Român, românii, au preluat controlul Transilvaniei. Ei au organizat Adunarea Natională a Românilor din Transilvania si Ungaria la Alba_Iulia, unde la 1 decembrie 1918 deputatii au votat în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu România. Acelasi lucru îl făcuse Consiliul National Român din Cernăuti pe 28 noiembrie. Această filă de glorie trebuie să ne stăruie în minte, pentru că este dovada cea mai limpede că pentru a răzbi, un popor ca al nostru trebuie să se bizuie doar pe propiile-I forte si să îndrăznească. Istoria mai îndepărtată sau mai apropiată a dovedit de nenumărate ori valabilitatea acestei afirmatii.
Atunci cînd Stefan cel Mare, după ce-I bătuse crunt pe turci la Vaslui, a scris faimoasa scrisoare către capetele încoronate ale Europei, cerîndu-le ajutor în fata unei alte iminente invazii turcesti, s-a ales cu o scrisoare de felicitare din partea Papei si cu un ajutor de la Matei Corvin, care a ajuns la granita Moldovei după ce lupta de la Războieni se încheiase în favoarea turcilor.
La fel s-a întîmplat în vremea Pactului Ribbentrop-Molotov si a Dictatului de la Viena, cînd România s-a văzut atacată din toate părtile. Nici o mînă de ajutor nu I-a fost întinsă din nici o parte. “God helps them that help themselves”.
Astăzi este la fel, chiar dacă lupii si-au schimbat blănurile.

Dar să ne întoarcem la sărbătorile noastre si să nu ne pierdem cu firea.

Următoarea a fost 6 decembrie, zi în care a murit Sîntul Nicolae, acel preot născut bogat undeva pe coasta turcă a Mediteranei, acela ce si-a împărtit bunurile săracilor, acela ce punea bani de aur în ciorapii fetelor si a cărui mînă dreaptă se află în biserica Sfîntul Gheorghe din Bucuresti. Si cîti Nicolae am avut si avem noi! Să le spunem tuturor: La multi ani!

Din 16 pînă în 22 decembrie sărbătorim curajul si curătenia celor ce au murit în ’89 crezînd că vor readuce dreptatea pe pămîntul tării.
In noaptea de 21, în Piata Universitătii, mi-am jurat că ori de cîte ori voi trece prin locul unde văzusem un tînăr căzînd, lovit de gloante, să aprind o lumînare. Chiar de-ar fi să aprind două milioane de lumînări. Si cred că n-am aprins nouă.
Să-I odihnească Dumnezeu în pace!

De Crăciun ne bucurăm de povestile cu Domnu’, cu Mosu’, cu magi, cu cerbi , brazi si săniute si de realităti cu cîrnati, sarmale, pască, cozonaci si tuici. E cea mai sărbătorită sărbătoare.

Si ultima e Revelionul, din păcate fără Nea Mărin si din fericire fără Nea Nicu.
Cu plugusorul, cu sorcova, cu capra, cu perinita, cu ciorba de potroace . etc
In decembrie se limpezeste vinul si se albeste cîmpul.

Asadar , alaturi de acest echipaj de prieteni ai Observatorului, va urez tuturor Sărbători Fericite,!

P.S. Despre politica din Romania vorbim dacă nu ni se ard cozonacii.





Viorel Neacsu    12/10/2007


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian