„Oftalmologia” psihologică si spirituală - – parafrază la vindecarea lui Bartimeu orbul –
Motto:
Ce voiesti să-ti fac?
Doamne, să văd!
Luca 18,41
În naivitatea lor, multi oameni colindă prin mănăstiri, pe la tot felul de ghicitori, vraci, „popi cu leac”, t(r)aumaturgi obscuri si „văzători cu duhul”, în căutare de leacuri miraculoase si solutii „fast-food” la dificultătile si deficientele lor de un gen sau altul. În schimb, dedesubtul acestor peregrinări oculte, găsim un mecanism psihologic de apărare: refuzul realitătii prin căutarea de senzational. Pare a fi mai simplu să negi realitatea, decât să vrei s-o vezi asa cum e, decât să privesti adevărul „gol-golut”, să-l iei ca atare si să te confrunti cu el. Pare mai simplă negarea, evitarea, decât confruntarea cu realitatea, cu tine însuti.
Acesti oameni nu vor să privească realitatea „în ochi” si de aceea îsi creează tot felul de scenarii fantasmagorice, caută confirmări, explicatii magice si previziuni „apocaliptice” la o seamă de probleme, uneori de o „sublimă” banalitate. Probabil de aici s-a născut sintagma: nimeni mai orb decât cel care nu vrea să vadă realitatea asa cum e!, cum de altfel si psalmistul anticipa: „gură au si nu vor grăi; ochi au si nu vor vedea; urechi au si nu vor auzi, că nu este duh în gura lor” (Psalmul 134, 16-17)
Ca să fim mai bine întelesi, dăm câteva exemple se negare psihologică a realitătii. De pildă, unii cred că au „legată căsnicia” si, chipurile, de aceea nu-si pot afla partenerul de viată. Poate că o oglindă, care să reflecte nedistorsionat realitatea lor estetică sau vreun serviciu de cosmetică, ar fi mai eficiente decât acele căutări iluzorii. Nu mai putin lipsit de importantă ar fi, probabil, un serviciu de consiliere/terapie, care să le deslusească si alte perspective asupra unor denaturări de optică personală si în cazul unor blocaje, pe teme de: relationare (interpersonală si cu sine însusi), imagine de sine, self-esteem, încredere în sine etc.
Altii sunt permanent terorizati de „credinta” că soacra, nevasta, amanta sau, te miri cine, le-au făcut „farmece”, că de-aia, chipurile, nu se înteleg în casă (sau în viata conjugală!) si le merge rău. Lucrurile se pot rezolva mai simplu – dar, adevărat, nu foarte usor! – prin: autonomizare personală, tăierea cordonului ombilical ce leagă de fusta mamei (sau de alte „persoane-controlor”: duhovnici autoritari, terapeuti lipsiti de profesionalism, care creează dependentă psihologică de ei etc.) la vârste nepermis de înaintate, spatiu separat de locuit (refuzul coabitării cu părintii, corelat cu „privatizarea” psihologică, pentru că degeaba te muti în altă locuintă, dacă mental transferi cu tine tensiunile precedente!) s.a.m.d. Exemplele ar putea continua…
În astfel de cazuri – si nu numai – un psihoterapeut profesionist nu-ti dă sfaturi si solutii, ci „îti deschide ochii”, te face să privesti si din altă perspectivă, într-o nouă optică, pentru a putea vedea adevărata fată a problemelor cu care te confrunti. O terapie autentică este un fel de „iluminare”, îti deschide un alt orizont de perceptie a realitătii. Te conduce la acel insight psihologic, poate cel mai usor de înteles pe româneste în sintagma „a-ti pica fisa”. Te ajută să te „prinzi” de acea subtilă „psihologie a minciunii” si a autoamăgirii în care te complaci.
De cealaltă parte, un duhovnic autentic, nu reprezintă un soi de „cititor de gânduri”, care să-ti prescrie tot felul de retete pseudospirituale cu efecte magice (un număr de masluri, de lumânări aprinse, pomelnice si dezlegări pe la nu stiu câte mănăstiri etc.). „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?” (Luca 6, 39) Un duhovnic adevărat, în schimb, te conduce la Lumina lui Hristos din dumnezeiasca Euharistie (unde El este prezent: viu si adevărat!), îti deschide „ochii credintei”, pentru ca să poti percepe propria realitate într-un orizont spiritual, te ajută să-ti vezi adevăratele limite, insuficiente, incoerente si dezordini interioare, îti creează premizele unei noi optici existentiale, în care Dumnezeu este prezent. Altfel spus, îti deschide Calea Adevărului divin, te scoate din beznă, din confuzie existential-spirituală si din fantasmă. Te „aduce cu picioarele pe pământ”, în egală măsură cu facilitarea ascensiunii tale spirituale către Cel de Sus.
Toate acestea însă – pe ambele planuri: psihologic si spiritual – nu sunt posibile fără acordul omului. Nu am dreptul, nici ca psiholog, nici ca duhovnic, să-l trec strada pe orbul care stă pur si simplu la semafor, fără să mi-o ceară! Îl pot conduce într-o directie gresită sau pe care să nu si-o dorească. Conditia fundamentală a oricărei terapii sau căi spirituale este ca omul să vrea cu adevărat acel lucru. „Toate sunt cu putintă celui ce crede” (Marcu 9, 23), celui ce vrea să vadă lucrurile în realitatea lor si depune un efort personal pentru aceasta.
Pe Bartimeu, orbul insistent din Ierihon, primul lucru ce-l întreabă Iisus a fost: „Ce voiesti să-ti fac?”, la care acesta răspunde hotărât: „Doamne, să văd!” Pe slăbănogul de la scăldătoarea Bethezda îl întreabă la fel: „Voiesti să te faci sănătos?” (Ioan 5, 6), la care însă bolnavul dă un răspuns evaziv: „Nu am om să mă arunce în scăldătoare…” În acelasi sens, ca liberă optiune, întelegem si invitatia Domnului: „Oricine voieste să vină după Mine, să se lepede de sine, să-si ia crucea sa si să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Dumnezeu nu intervine în viata omului în mod arbitrar, fără acordul persoanei. Nici Dumnezeu nu („poate”) spune DA, unde omul spune NU! Dacă omul nu vrea cu adevărat să fie ajutat să vadă realitatea si dintr-o altă perspectivă, nu se poate construi nimic. Nici o terapie si nici o spiritualitate autentică nu se pot realiza împotriva vointei unui om. La celălalt capăt însă, poate exista alternativa propusă lui Toma: „vino si vezi…!” Pe măsura cresterii în Lumina lui Hristos, ochii ni se deschid tot mai mult, darul discernământului, trezvia (starea de luciditate si de veghe spirituală) cresc, „Ziua” îsi face tot mai mult loc în existenta noastră… Numai de tine depinde dacă vrei să vezi cu adevărat si să trăiesti „la lumina zilei”!
Eugen Jurca
preot si psihoterapeut
laura_cor2006@yahoo.com
Nota Observator,
Preotul Eugen Jurca , stabilit de curand in Toronto a publicat voumele;
• Experienţa duhovnicească şi cultivarea puterilor sufleteşti – contribuţii de metodologie şi pedagogie creştină, Ed. Marineasa, Timişoara, 2001, 375 p.
• Chestionar de spovedanie pentru adulţi, adolescenţi şi copii, Ed. Marineasa, Timişoara, 2002, 38 p.
• Arta de a fi liber. Persoana în Analiza Existenţială şi în psihologia pastorală, Ed. Marineasa, Timişoara, 2004, 209 p.
Cursuri
• Cateheza baptismală în antichitatea creştină, Ed. Marineasa, Timişoara, 2004,162 p.
• Ritualul Sf. Botez. Des–tăinuiri catehetice, Ed. Marineasa, Timişoara, 2005, 232 p.
• Rugăciuni si psalmi de suflet – selectie si adnotări de pr. Eugen Jurca, Ed. Axia, Bucuresti, 2006, 240 pp
• Spovedanie si psihoterapie – interferente si diferente, Ed. Despina, Bucuresti, 2007, 223 pp.
Preotul Eugen Jurca este si psihoterapeut cu formare integrala in Analiza Existentiala si Logoterapie si licentiat in psihologie.
Bun venit in Toronto Prea Cucernice Parinte Eugen Jurca.
Va dorim sanatate si cu voia Domnului sa vi se deschida Dvs si familiei caile cele mai bune .
|
Pr.Dr. Eugen Jurca 12/2/2007 |
Contact: |
|
|
