Note personale : Sa fim seriosi
E bine cînd esti inteligent, dar e mai bine cînd esti răbdător.
Dacă n-as fi făcut un efort serios, nu m-as fi putut opri din a-l cita pe Hermann Hesse si as fi continuat să-l copiez asa, pagină după pagină. El a fost seducător de inteligent si desigur răbdător, căci cum altfel ar fi stiut de relația dintre cele două însusiri.
Mi-am amintit de vorba lui, cea din titlul de mai sus, cînd am văzut la televizor un negustor american vărsîndu-si ostentativ în stradă sticlele cu vin franțuzesc. Ce copilărie! mi-am zis. In fond bietul de el, n-are nici o idee despre sugestia sub care se află. Probabil că si de partea cealaltă a conflictului ideologic asupra Irakului, adică în Franța să zicem, se găsesc alte asemenea personaje. Si unde oare or lipsi? Nicăieri, evident, căci mediile de informare, atît de bine aranjate si dirijate pot face minuni de la o zi la alta.
Omul zilelor noastre vrea să fie informat, crede că este informat si acționează ca atare. Informația este însă o marfă scumpă, așa că originalele se păstrează și se vînd mai mult copiile. In mijlocul furtunii de informații, nu e de mirare că cei mai săraci cu duhul se îndreaptă încotro bate mai tare vîntul sau iau de bună informația sau ideea care le satisface mai bine interesele si orgoliile.
Cu cît un om este mai mediocru, scria Nietzsche, cu atît crede mai mult în rău. De la moartea lui Nietzsche a trecut mai mult de o sută de ani, timp în care mediocritatea ar fi trebuit să se retragă și să se ofilească. Nici vorbă. Ea se asează parcă si mai temeinic acolo unde omul întărîtat să fie eficient si-a pierdut darul meditației. Nejudecînd si luînd totul gata judecat de alții, cu ochii în ziar sau în televizor, se trezeste că ar vrea să facă dreptate, că ar vrea să pună lucrurile la punct.
Isi imaginează că a fost investit să-i salveze pe alții, să-si apere natia sau religia, să apere pacea. Sugestia funcționează atît de bine încît victima n-are nici o sansă să-l zărească pe cel ce-si umflă buzunarele pe seama sa.
Majoritatea ostasilor ce-au murit în războaiele istoriei, n-au stiut aproape nimic despre adversarul din transeea vecină. Nu puține au fost cazurile în care nu stiau nici naționalitatea celor cu care se luptau pe viață si pe moarte.
Mortilor, căci nu s-a pomenit încă război fără morți, într-un spectacol sobru, li se arată o recunostiință grăbită si îndoielnică.
In cărțile de istorie nu au loc decît maestrii agresori, cei cu coroană, cu sabie, cu pipă sau cu cravată, care de cele mai multe ori îsi sfîrsesc viața de moarte bună, de plictiseală.
Asa că războaie au fost de cînd lumea si o să tot fie pentru că oamenii sînt copii.
Bucurestenii poate îsi mai amintesc de Tudorică, suporterul înfocat al Rapidului, nu tocmai întreg la minte, care bîntuia cîrciumile din Piața Kogălniceanu, cînta din trompetă oriunde îl apuca, scuipa si proclama: Trăiască războiul sub plapumă!
Viorel Neacsu / Scarborough
|
Viorel Neacsu 11/28/2007 |
Contact: |
|
|
