Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Sfatul Tării, un miracol politic de 90 de ani





Istoria a dăruit multe miracole neamului românesc! Unul din ele este Sfatul |ării, unul din cele mai democratice și mai eficiente parlamente constituite de institutia politică a poporului nostru. 90 de ani în urmă, prin anunțurile publicate în presa de la Chișinău, Biroul de Organizare al Sfatului Tării anunța pentru ziua de 20 noiembrie 1917, ora 10.00, prima ședință a Sfatului Țării, parlamentul democratic al Basarabiei. Anume acel parlament, acei deputați basarabeni, responsabili pentru soarta de mai departe a neamului românesc din Basarabia, au lansat, repetăm, încă în noiembrie 1917, ideea unirii tuturor provinciilor românesti într-un singur stat, România Mare.
Asadar, 90 de ani în urmă la Chișinău se înfiripa, la numai două săptămâni după lovitura de stat bolșevică de la Sankt Petersburg si ideea Marii Uniri, și mecanismele politice, economice și democratice care au făcut posibilă recunoașterea internațională a Actelor votate de Sfatul Țării la 27 martie 1918 la Chișinău (apoi și de ardeleni și de bucovineni, toate culminând cu manifestul politic de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918). Aceste mecanisme, impuse atât prin Actul Unirii, cât și prin anexele la Actul Unirii din 27 martie1918, sunt bine cunoscute, dar merită să fie reamintite periodic pentru a nu se pierde nici firul competenței și responsabilității Parlamentului Basarabiei constituit la 20 noiembrie 1917, nici pe cel al curajului și moralității deputaților din acel Parlament, nici mândria românilor că anume din sânul nației lor s-au născut asemenea politicieni.

Iată ce prinos au adus basarabenii întregii Românii prin actele Sfatului Țării:

- impunerea în Constituția României a votului universal, liber, secret si direct pentru alegerea tuturor nivelelor de conducere a statului;

- reforma agrară cu adresă profund socială astfel ca să fie anihilată primejdia exportului revoluției bolșevic-teroriste de la Sanct-Petersburg, și, prin asta, constituirea unui mecanism economic puternic și viu care să devină scut al sigurantei naționale;

- libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credintei, a adunărilor si a tuturor libertătilor obstesti;

- scolarizarea obligatorie a tuturor cetătenilor;

- lupta împotriva amoralității și corupției, anunțată politic prin discursul lui Vasile Stroescu din 20 noiembrie 1919 în primul Parlament al României Mari, impunerea înaltei moralități ca mod obligatoriu de comportament al politicienilor români;

- necesitatea schimbării doctrinelor politice în dependență de condițiile politice, economice, sociale ale Europei (vezi, în acest sens, doctrinele liberale, apoi și național-țărănești ale lui Constatin Stere);

- revigorarea mândriei de a fi român la scară națională ca mecanism de împuternicire a României Mari în condițiile mereu schimbătoare ale lumii.



Aceste acte și acțiuni ale deputaților Sfatului Țării, expuse mai apoi și în Parlamentul de la București, și în presa timpului, și în diverse manifestări culturale sau religioase ale basarabenilor de un Vasile Stroiescu, Constantin Stere, Gurie Grosu, Pan Halipa, Ștefan Ciobanu și mulți alți basarabeni, locul și ardoarea expunerii lor, impactul pe care l-au avut asupra întregii societăți românești din perioada interbelică (vezi așa numitul „caz Stere” sau discursul lui Ștefan Ciobanu din Consiliul de coroană în problema cedării Basarabiei), ba chiar și sacrificiul multor deputați din Sfatul Țării, împușcați sau trimiși la moarte în Gulag de trupele sovietice de ocupație în 1940, nu le mai dă nici un drept apologeților bolșevismului și expansionismului geografic rusesc să vorbească despre o pretinsă ocupare a Basarabiei de către România. Dimpotrivă, cu toate împrejurările hermeneutice de rigoare, începând de la 20 noiembrie 1917 se poate vorbi de o adevărată cucerire a Vechiului Regat Românesc (ocupat în mare parte la acea vreme de trupele germane) de câtre Basarabia și basarabeni. Dacă recapitulăm învățămintele școlii basarabene din secolul XIX (Al. Hâjdău, Alecu Donici, Constantin Stamati, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, B. P. Hasdeu etc) dacă recapitulăm onest măcar celebra vizită a lui Constantin Stere în Ardeal (Patru zile în Ardeal, Viața românească, an.1, 1906: nr. 4, p. 87-101, nr. 5, p. 263-277; nr. 6, p. 425-442; an. II, 1907: nr. 1, p.75-85, nr. 2, p. 297-309) care a avut loc mult înainte de Actul Marii Uniri, de investigațiile pe care le-a făcut acolo de unul singur, fără nici o motivare din partea guvernului român, pentru a schița scenariul Marii Uniri, atunci prinosul basarabean la întregirea neamului românesc, așa cum ne învăța și regretatul mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, basarabean și el, este chiar imens și, cu părere de rău, neprețuit la justa lui valoare de clasa politică românească actuală. E bine, așadar, să amintim că fără acțiunile politice, concrete și rapide, ale basarabenilor, începute în mare forță la 20 noiembrie 1917, România ar fi putut rămâne și fără Ardeal, ba chiar s-ar fi putut întâmpla să fie ruptă în bucăți de fantasmele geopolitice ale odioșilor comuniști și teroriști Vladimir Lenin și Leon Troțiki, porniți la 7 noiembrie 1917 să ucidă sute de milioane de oameni pentru a transforma întregul pământ într-un imperiu universal comunist.

Atunci când la 26 martie 2006 societatea civilă din județul Ploiesti inaugura la Bucov, în parcul moșiei lui Constantin Stere, o excepțională Alee închinată Basarabiei și revistei „Viața românească”, fondată de Constatin Stere în anul 1906, se recunoștea prinosul direct și efectiv al Basarabiei și al basarabenilor la întregirea și modernizarea neamului românesc.
Rămâne ca prin acțiunile viitoare, și, în mod special, prin înălțarea unui monument al Basarabiei martire din partea României recunoscătoare (idea aparține marelui om de cultură Ion Ungureanu), să se recunoască si genocidul înfăptuit de bolsevici în Basarabia (aproximativ un milion de victime), si dreptul poporului român din Basarabia la reunirea firească cu România fără alte acte politice decât cele înfăptuite de Sfatul Tării, Parlamentul democratic al Basarabiei, care si-a convocat prima sedintă 90 de ani în urmă la Chisinău, la 20 noiembrie 1917, ora 10.00.





de Andrei Vartic    11/20/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian