Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Pe teme de psihologie ( XXIV) - Perspective si ideal de viata



Ocupandu-ne de gandire, afectivitate, precum si de vointa si caracter in legatura cu persoana umana, ne-am referit si la perspectiva ce trebuie avuta in vedere atunci cand ne angajam in orice actiune, ca sa nu mai vorbim de alegerea si inceperea unui drum nou in viata. Perspectivele pot fi, asadar, mai apropiate sau mai indepartate.
Oamenii in general – si, indeosebi, copiii si tinerii – sunt dornici sa aiba in fata actiuni placute, pe care le cunosc si asteapta sa le repete, dar si lucruri noi. Astfel de perspective sunt de natura sa ne activizeze, sa ne stimuleze in activitatea noastra curenta. Clarificarea perspectivelor porneste de la existenta intereselor de cunoastere, de investigare, apoi de trecere la actiune, iar aceste interese vor conduce la motive, adica la imboldurile care imping, care indeamna la actiune in vederea atingerii unui scop, a rezultatului dorit. Discutia noastra nu poate omite, deci, motivatia, totalitatea motivelor care determina un anumit demers, o anumita activitate. In lumea scolara si universitara, de pilda, se vorbeste frecvent despre motivatia la invatatura. Motivele stradaniei la invatatura sunt legate la inceput de aprecierile profesorilor, de emulatia creata printre colegi, apoi se adauga treptat interesele superioare, pentru ca adolescentii mari sa devina constienti de necesitatea pregatirii pentru alegerea unui drum in viata, a unei profesii, aceasta constituind o perspectiva mai indepartata, dar foarte importanta.
Perspective cu rol stimulativ exista la toate varstele. In cazul perspectivelor apropiate, este vorba, de pilda, despre o anumita confruntare, un anumit examen, o intalnire cu o persoana importanta sau agreata, participarea la o reuniune profesionala sau culturala, un spectacol, week-endul, vacanta, o calatorie, incredintarea unei lucrari importante etc.
Sintetizand, putem spune si ca motivatia, pornind de la interese, este legata de perspective.
Ceea ce am aratat pana aici se refera la normalitate, la perspective si motivatii pozitive. O viata fara perspectiva, fara motivatie este o viata searbada, fara nimic constructiv. O viata de azi pe maine, in care nu se poate vorbi despre sanatate deplina – psihica si chiar fizica, o viata conducand la ratare, deziluzii si angoase. Eliminarea lenei, comoditatii, plictiselii, ezitarilor prelungite previn astfel de situatii nedorite. Pe de alta parte, trebuie sa stim ca exista si perspective, motivatii ce imbraca aspecte negative. Este cazul raufacatorilor, infractorilor, al celor care contravin ordinii de drept, moralei si comit fapte antisociale. In paginile revistei noastre s-a aratat care sunt indatoririle educatorilor de la orice nivel si din orice domeniu, lucrand cu oameni de toate varstele – pentru a contribui la diminuarea, pana la eliminarea completa, a unor asemenea manifestari negative.
Luarea in considerare a perspectivelor mai indepartate, dar importante, conduce la conturarea idealului de viata. Dictionarele generale, enciclopedice sau filozofice prezinta acest ideal fie ca fel particular de a gandi, de a simti, fie ca model interior pe care fiecare om se straduieste sa-l realizeze, fie ca o nazuinta de perfectionare a modului de gandire, simtire si actiune, fie ca scop suprem al activitatii si nazuintelor. C.Radulescu-Motru vede idealul de viata ca pe o “busola de orientare”care conduce la constiinta de sine si pe care se sprijina personalitatea (Rostul filozofiei – in Caiete de filozofie, nr.1, 1942, p.7), iar Dimitrie Gusti considera ca “in nemarginitul ocean al realitatii, unde toate navigatiile sunt posibile fara orientare, omul are nevoie de un far diriguitor”(Opere, vol.III, Editura Academiei, Bucuresti, 1970, p.28). Autorii contemporani, straini si romani, raporteaza idealul nu numai la gandire, afectivitate si actiune, ci la structura intregii personalitati, momentul de referinta fiind acela al aparitiei constiintei de sine, adica perioada adolescentei inaintate. In literatura psihopedagogica europeana, indeosebi in cea franceza si cea germana, apar ca notiuni distincte “modelul” si “idealul de viata” propriu-zis. Continutul notiunii de “model” vizeaza elementul concret, ceea ce ofera parintii, educat6orii, societatea, realitatea inconjuratoare, in timp ce “idealul”, cu un caracter poate mai abstract, este dominat de aspiratia tanarului spre a realiza ceva mai mult fata de modelele oferite si, totodata, ceva care sa poarte amprenta eu-lui sau, a constiintei de sine. S-ar parea ca modelele raman surse de inspiratie care actioneaza din afara individului, dar, devenite mobiluti interne, ele influenteaza conduita persoanei si contribuie la cunturarea idealului de viata, fapt ce ne indreptateste sa afirmam ca idealul de viata este un important factor motivational. In treacat, sa ne reamintim ca motivatia influenteaza activitatea indeosebi sub aspectul ei proiectiv, ca, alaturi de inclinatii, de aptitudini, este cea mai importanta variabila a randamentului si a performantei si ca este implicata in adaptarea persoanei in diferite imprejurari ale vietii sociale.
Este adevarat ca in ultimele decenii au aparut si voci, intr-o controversata literatura de specialitate, care pun la indoiala faptul ca tineretul de astazi ar mai cauta “modele”, ar mai ajunge la “motive” dinamizatoare sau si-ar mai construi “idealuri”, societatea contemporana fiind incapabila de a oferi modele veritabile. Majoritatea lucrarilor din domeniul psihologiei contemporane a adolescentei leaga, insa, formarea personalitatii adolescentului de idealul de viata.Hebelogia(psihologia adolescentei) americana (C.Pearson, K.Carrison, J.Bossard, J.Taylor) atribuie un rol dominant idealului de viata in adaptarea si integrarea sociala, in viata afectiva, in dezvoltarea constiintei de sine, in afirmarea tuturor coordonatelor personalitatii. Sustineri asemanatoare face si hebelogia franceza. A.Ferré sustine, de pilda ca, prin conturarea idealului de viata, tanarul ia pozitii in politica, in arta, in filozofie, in religie. R.Hubert, ca si Kriekemans, considera ca, la varsta adolescentei, toate preocuparile tind sa se contureze in elaborarea unui ideal, iar M.Debesse face din ideal o sursa de progres moral si spiritual, o forta de soc in fata avatarurilor, a imperfectiunilor lumii pe care adolescentul incepe sa le cunoasca si sa le judece.
Idealul acesta constituie, in mod normal, pentru om, la tinerete si in continuare, garantia ca viata are o directie, un sens, ca presupune un continut si o ordine, opusa desfasurarii haotice. Revenind la adolescenta, varsta unor importante optiuni, se constata ca exista asemanari fundamentale intre adolescentii apartinand diferitelor etnii, diferitelor culturi. Literatura de specialitate se refera la constante si analogii in acest sens. Din punct de vedere intelectual, se dezvolta gandirea formala, sistemica ; la posibilitatile gandirii se adauga cele ale imaginatiei creatoare, facilitand o serie de proiecte, de planuri, apropierea adolescentilor de preocuparile adultilor. Apare si se dezvolta capacitatea de apreciere a valorilor, indeosebi a celor spirituale. Adolescentii pot face pasiuni pentru unele valori politice, morale, culturale, estetice, dorind cu staruinta sa joace un rol important intr-unul din aceste domenii. Se dezvolta capacitatea de autoanaliza care vine in sprijinul constiintei de sine, proces care inainteaza atat in plan intim, cat si in raporturile cu altii, in acest ultim plan intervenind si modelele pe care tinerii si le aleg ei insisi. Adolescenta este si perioada in care se formeaza constiinta si conduita morala, judecata morala, in care se pun probleme morale autentice – cu multe implicatii (atitudinea fata de oameni, fata de sexul opus, fata de problemele sociale, fata de sine insusi, fata de profesie etc.) Acum se produce maturitatea si stabilitatea afectiva, o adevarata efervescenta a afectivitatii, dezvoltarea sentimentelor superioare – intelectuale, morale, estetice. Sporeste sentimentul independentei, al responsabilitatii, dorinta de a insemna ceva in viata. Toate acestea sustin aspiratia catre ideal. Nu este vorba, insa, numai de aspiratie, ci si de nevoia de ideal explicata prin necesitatea organizarii vietii, prin trecerea de la autoanaliza la comparatia cu altii pe fondul depasirii prezentului si orientarii spre viitor, al cautarii de noi modele, noi identificari pentru a
ajunge la propria identitate ca persoana noua.
In privinta nevoii de ideal, trebuie spus ca exista si “traficanti de ideal” la care se refera si literatura de specialitate. Acestia folosesc in interese personale nevoia de ideal a tinerilor pentru a-i insela si a le vinde idealuri-marfa, de proasta calitate, pervertindu-i, facandu-i sa creada ca modelele, in realitate impuse, ar fi alese de ei.
Fata de cele aratate, se impune orientarea adecvata a actiunii educative desfasurate cu tineretul. In acest sens, retine atentia un interesant articol semnat de Silviu Alupei, aparut in iunie 2003 in editia online a revistei “Rost”, intitulat “Idealul de viata si constiinta morala in manualele interbelice”, articol care de la inceput avertizeaza : “Tineretul Romaniei postcomuniste va pierde razboiul axiologic al secolului XXI daca nu-si va gasi idealul de viata crestina si daca nu va dobandi, prin educatie, o constiinta morala”.Sustinand utilitatea studierii de catre tineri a Eticii ca disciplina de invatamant, autorul citeaza dintr-un manual mult apreciat in epoca, manualul de Etica pentru clasa a VIII-a secundara (ultima clasa de liceu), editia a III-a (1936) de profesorii Emilia Bogdan si Alexandru Bogdan : “Etica este in primul rand o cautare a sensului vietii. Cautare care izvoraste natural din zbuciumul sufletesc al omului modern, blazat, fara un centru spiritual al vietii si fara sentimentul pozitiei sale cosmice, dedat, din aceasta cauza, unei existente arhiplate. Generatiile anterioare erau supuse unui fel de ordine morala, solid si clar conturata, Binele si raul, ceea ce este drept si nedrept, erau diferentiate exact dupa criterii bine definite. Sensul exact al binelui si al raului dadea, insa, sufletului omenesc o mare siguranta. Astazi aceasta ordine si siguranta nu mai exista. Si, de aceea, niciodata sufletul omenesc nu a fost mai confuz, mai agitat, mai nesigur ca in epoca actuala. Cei mai multi dintre oameni n-au o conceptie lucida despre rolul pe care trebuie sa-l joace morala in viata lor, sunt nesiguri in alegerea mobilurilor actiunii …”
Poate aprecierea este prea dura, dar similitudinea cu prezentul ne indeamna la reflectie, iar problematica idealului de viata este complexa si merita sa fie aprofundata.


Prof. Silvestru MORARU / Toronto





Silvestru Moraru     11/20/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian