Închinarea în Duh si în Adevăr
Iisus stă de vorbă, lângă fântâna lui Iacov, cu o femeie din Sihar (azi Nablus, în Israel), o localitate din Samaria. Ciudat: Fiul Atotputernicului, „ostenit de călătorie”, cere apă de la o femeie samarineancă, parcă nestiind că „iudeii nu au nici un amestec cu samarinenii”!? Doar se stia: erau în conflict de secole. Ba, mai mult, în mod paradoxal, pentru întâia oară (pare-se) i se revelează – tocmai unei femei si, cu atât mai „grav” pentru mentalitatea iudaică, cu o „origine controversată” – în mod deschis, ca fiind Mesia. Si, culmea!, tot cu această femeie, ce se afla deja la al saselea bărbat, are unul din cele mai puternice dialoguri pe tema autenticitătii de sine în credintă.
Femeia Îl întreabă: „Doamne, văd că esti proroc. Părintii nostri s-au închinat pe acest munte (Garizim, n.n.) si voi ziceti că Ierusalimul este locul unde trebuie să ne închinăm”. Iisus i-a răspuns: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul, când nu vă veti mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinati la ce nu cunoasteti; noi ne închinăm Aceluia pe care Îl cunoastem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, ba a si venit, în care adevăratii închinători se vor închina Tatălui în duh si în adevăr; fiindcă astfel de închinători îsi doreste Tatăl. Dumnezeu este Duh si cei care I se închină, trebuie să I se închine în duh si în adevăr” (Ioan 4, 20-23).
Altfel spus, nu doar locul fizic si apartenenta confesională formală contează, ci locul tău spiritual interior, consecventa, coerenta si sinceritatea credintei tale, autenticitatea vietii tale spirituale. De multe ori ne culcăm pe laurii unei spiritualităti (mentalităti) traditionale sau confesionale înguste, de parcă simpla etichetă (ortodox, catolic, calvin, luteran, baptist, penticostal, adventist etc.) ori o credintă redusă la ritualismul cultic (cu slujbe kilometrice, uneori incomprehensibile si extrem de plictisitoare pentru „publicul nedus la biserică” si necatehizat) sau la legalismul canonic (cu întregul cortegiul de norme, reguli/te, cutume, obiceiuri, traditii, miile de superstitii religioase etc.) ar fi suficiente să-ti asigure, ca merit personal, un loc în paradis.
Înaintea lui Dumnezeu contează, de fapt, cine esti cu adevărat, nu masca socială, profesională sau confesională pe care o afisăm public. Contează sinceritatea mărturisirii tale de credintă – în Duhul Sfânt si în Adevărul întrupat – si angajarea reală si concretă într-o viată duhovnicească autentică. De două „lucruri” nu te poti ascunde: de propria constiintă morală si de Dumnezeu. În constiinta ta si înaintea lui Dumnezeu nu poti să apari decât asa cum esti, în adevărul tău interior gol-golut. Aceasta înseamnă să fii închinător în Duh si în Adevăr. Restul sunt detalii… sau, în cel mai fericit caz, căutări!
|
Pr. Dr. Eugen Jurca 11/11/2007 |
Contact: |
|
|
