Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Compunere : Toamna



Toamna e, probabil, singura melodramă pe care nu mă sfiesc să o admir, cu care empatizez chiar, fără să am un acut simt al ridicolului, la care plâng si mă înseninez, echlibrându-mă în ritmu-i firesc de tragic. Se zbate între limpezimea crudă, arzândă si mohoreala sură, pâcloasă, iar eu după ea între bucurie si doliu pentru a sfârsi amândouă într-o monotonă, zgribulită asteptare. Sunt momente în care as vrea să regăsesc profund atasamentul fiintial cu anotimpul, cu vremea, cu natura, asa cum (poate idilizant) se spune despre oamenii de demult, doar că atâtea inhibitii septice îsi scot tepii protectori încât îmi dau seama că tot ce pot face este să mă lipesc estetic în peisaj sperând simbioza.

Pasii mei fosnesc toamna si port toată splendoarea ei pe tălpi. Îmi inundă pantofii, îmi spală gleznele si mă bucur când nu mai trebuie să merg (mersul se descoperă dintr-o dată dans), când mă poartă vântul si pe mine si fosnetul, când nu trebuie să ajung nicăieri desi mi-ar plăcea să fiu asteptată undeva.

Nu risipesc nici un gest, nici o miscare, toamna e acuta constiintă a căderii, a migrării, a înstrăinării, iar eu m-as vrea acasă.

Toamna crengile copacilor devin prelungiri ale ramurilor mele nervoase prin care seva emotională curge nestigherită dintr-o parte în alta colorând când frunzele lor când visele mele. Si mă doare fiecare frunză care cade si mi-e mai usor cu fiecare gând care trece.

Toamna îmi cresc rădăcini în adâncul cel mai fertil al memoriei si răvăsesc cu aceste brate subterane stinghere amintiri prăfuite, ciobite de indiferentă, rănite de uitare si sângerarea lor inundă pentru o clipă prezentul, resorbindu-se apoi în melancolie si desfrunzite coboară înnegurate mai adânc.

Teluricul meu anotimp. Mă plec umil, recunoscător să-i culeg fructele. Dezechilibrul continuă însă ca în fata oricărui exces. Cum să încapă în îngustimea-mi coplesitoarea-i abundentă si cum să spun nu plăcerii desăvârsite ce-mi inundă simturile. Abia în fata ultimei ispite simt însă libertatea detasării, abia în fata acestor bogătii înteleg unde-i ruptura reală, de ce nu îmi construiesc cămări pentru ele, de ce nu pot juca un rol autentic într-un scenariu predestinat. Singurul timp cu adevărat roditor al naturii e cel dinainte de moarte, dar sufletul rodeste mereu si poate ajunge în floare la ea.


L.O.V.











Lacramioara Oprea Varga    11/5/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian