Contrapunct in cotidian : Reintalnire cu iubirea
Am urmarit zilele trecute o emisiune pe canalul francez TV5 cu tema „Putem iubi din nou dupa o despartire?” In emisiune era vorba despre cei ramasi fie în urma abandonarii de catre partener, fie al decesului prematur al acestuia.
Au fost prezentate câteva cazuri impresionante. Am avut bucuria sa constat cu ocazia acestei emisiuni ca exista barbati care sunt statornici nu numai când sotia este lânga ei, dar chiar si dupa plecarea ei definitiva.
Marturie a depus în acest sens un domn de peste 50 de ani care se despartise de sotie cu zece ani în urma. Nu stiu motivul despartirii, dar se vedea ca acest domn înca suferea. Când reporterul l-a întrebat daca dupa ce sotia a plecat el a avut vreo „aventura”, a raspuns ca nu, pentru ca pur si simplu nu a putut. A avut (si avea înca) sentimentul ca, daca ar fi fost cu altcineva, si-ar fi „înselat” sotia. De putina vreme avea o relatie stabila cu cineva, dar spunea ca era constient ca nu o putea face fericita pe partenera lui pentru ca el înca o iubea pe fosta sotie. Reporterul i-a zmuls acestui domn o declaratie de iubire catre noua lui companie (care nu era prezenta), dar am vazut cât de greu i-a fost sa o faca.
Un alt domn, de vreo 60 de ani, era vaduv de 15 ani si de 10 ani traia cu o alta doamna. Aceasta noua partenera si-a dat seama, când s-au întâlnit cu ani în urma, de suferinta celui caruia sotia i-a murit si l-a acompaniat în dificila perioada a doliului. La întrebarea cum au ajuns sa formeze un cuplu, domnul a dat un raspuns neasteptat:
„Am vazut ca aceasta femeie a facut totul pentru ca sa ma scoata din suferinta, am înteles ca are toate calitatile necesare pentru a fi iubita, dar eu nu o puteam înca iubi si nu îi daruiam ceea ce ea astepta de la mine. La un moment dat, în mod rational, când am vazut cât de dornica era aceasta femeie de un sentiment din partea mea, am luat decizia sa o iubesc”.
„Se poate lua o asemenea decizie?” s-a mirat reporterul.
„Da, a raspuns barbatul, se poate lua si eu am luat-o”.
Doamna de fata a confirmat ca imediat dupa ce el a hotarât acest lucru, ei au devenit o pereche fericita. Iar acuma, dupa 10 ani, se citea în expresia fetei lor bucuria de a fi împreuna.
M-au impresionat cele doua cazuri în care barbatii au aparut într-o lumina atât de frumoasa, de soti loiali si iubitori. Mi-a placut mai ales cazul în care barbatul a decis pur si simplu sa o iubeasca pe cea care merita dragostea lui. Mi-am spus ca o asemenea decizie ar putea salva multe cupluri de la dezmembrare. In fond, atunci când perceptia unuia din cei doi este ca cel de alaturi merita iubirea celuilalt, daca dorinta de a se darui total nu vine spontan, de ce sa nu se ia decizia de a o face? Exemplul real de complicitate care se creaza în cuplu dupa o asemenea decizie a fost mai mult decât convingator.
Insfârsit, un al treilea caz a fost cel al unei femei de 50 de ani ramasa vaduva de cinci ani. Sotul, cu care avusese trei copii, acum adulti, a fost pentru aceasta femeie marea ei iubire. A decedat din cauza unei tumori pe creier. Femeia avea o gratie si o frumusete de artista.
Reporterul a întrebat-o daca i-a fost greu ca, dupa enorma pierdere, sa iubeasca pe altcineva. A raspuns ca i-a fost foarte greu. Au trebuit sa treaca niste ani ca sa-si consume doliul si, desi dorea sa întâlneasca pe cineva, nu reusea sa se detaseze de imaginea sotului. La întrebarea referitoare la relatiile ei intime cu un barbat dupa moartea sotului, doamna a raspuns ca la început i-a fost extrem de greu sa fie cu altcineva decât sotul ei, care fusese singurul barbat cu care traise 21 de ani. Dupa ce a trecut de acesta bariera, dorea foarte mult ca barbatul de care era atasata acuma sa accepte sa se casatoreaca cu ea. Reporterul a mai intrebat-o daca ea îl compara pe actualul prieten cu fostul sot sau daca îl cauta pe acesta în persoana noului prieten, la care doamna a dat un raspuns negativ.
La emisiune a participat si o psiholoaga. Ea considera normal ca un sot sau sotie care-si pierde partenerul sa aiba nevoie de un timp de doliu. Pâna ce acest timp nu trece, spunea psiholoaga, persoana nu e disponibila pentru o noua iubire. Dupa aceea însa, oamenii trecuti prin traumatismul unei despartiri redevin capabili, încetul cu încetul, sa iubeasca din nou.
„Amorul n-are vârsta: el renaste tot timpul. Nu degeaba poetii ni-l reprezinta ca pe un copil!”, ne aminteste Blaise Pascal. Iar Hélvetius confirma:
„Amorul e-un copil, ce-i drept,
Tiran pentru nebun, dar sclav pentru-ntelept!”*
Veronica Pavel Lerner / Toronto
____________________
* traducere VL
|
Veronica Lerner 11/1/2007 |
Contact: |
|
|
