Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Traditii : Thanskiving


Este bine sa multumim.
Cuvantul romanesc « a multumi » este o abreviere a formulei « la multi ani » si, deci, sugereaza o urare de viata lunga; formula « la multi ani », ea insasi este o imitatie lumeasca a ideii de « vecii vecilor », incercand sa vesteasca situatia paradisiaca de « tinerete fara batranete si viata fara de moarte ».
Initial, multumirea era adresata exclusiv Divinitatii ca o cerere de viata lunga si imbelsugata, asociata cu o profunda smerenie si recunostinta pentru ca Dumnezeu, in infinita sa Milostenie, de ajuta sa existam.
« Multumescu-ti tie Doamne » este fundamentul credintei noastre si toate gesturile sacre, riturile si vorbele, au ca scop principal de a multumi Domnului. Desi astazi prea adesea rugaciunea e considerata si folosita (uneori abuziv) ca o cerere, ca o solicitare, ea este in primul rand o activitate prin care ritmul uman se acorda cu ritmul divin, o activitate prin care omul multumeste lui Dumnezeu. Sa ne aducem aminte ca discipolii lui Hristos i s-au alaturat Lui nu pentru a dobandi avantaje materiale, ci dintr-o credinta absoluta intr-o multumire spirituala.
Astazi, in lumea moderna, a multumi unul altuia este o chestiune de politete. Unii o spun mecanic, fara sa mai realizeze implicatiile cuvantului, dar e mult mai grav cand unii uita de a mai multumi.

Faptul ca se sarbatoreste pe continentul Nord-American Thanksgiving Day, intr-o Zi anume, e si bine si rau.
E bine, caci obliga lumea sa-si aduca aminte de gestul smerit de a fi recunoscatori, chit ca prea adesea recunostinta se manifesta printr-o petrecere cu bautura si o banala infruptare din bucate.
E rau pentru ca, oarecum, reduce un gest sacru la o zi oarecare si numai la o zi, cand, de fapt, fiecare zi ar trebui sa fie bazata pe un thanksgiving.

Urmarind istoria lui Thanksgiving Day remarcam imediat ca, in fond, nu e vorba de o zi anume, ci de incercarea de a reduce un gest sacru la o zi profana, o idee esential religioasa la o sarbatoare laica.
Intr-o varianta, se considera ca primul Thanksgiving a avut loc in toamna lui 1621, la Plymouth Plantation, in Massachusetts. Se spune ca un grup apartinand Bisericii Angliei, ce se indreptau spre Virginia, au ratacit la Plymouth, Massachusetts; in toamna lui 1621, au celebrat secerisul impreuna cu tribul amerindian Wampanoag, care i-au ajutat sa supravietuiasca iarna lui 1620. Remarcam aici doua elemente: primul legat de seceris (de fapt de echinoctiul de toamna), un moment ce era celebrat cu rituri sacre in toate civilizatiile traditionale (inclusiv Imperiul Roman); al doilea legat de ideea supravietuirii (« la multi ani »). Oricum colonii au oficializat Thanksgiving-ul numai in 1623, si atunci sub aripa bisericii, deci a fost o sarbatoare religioasa.
Dupa alte surse, primul Thanksgiving din America de Nord a fost celebrat de Francisco Vasquez de Coronado impreuna cu un alt trib amerindian, Hasinai, la 23 mai 1541, in Texas. Celebrarea a fost motivata de gasirea unor provizii de hrana, si deci era o multumire ca au supravietuit; se considera ca e prima sarbatoare care si-a manifestat recunostinta fata de Dumnezeu. Asa cum spuneam, nici pe departe nu se poate considera ca fiind primul Thanksgiving, dar aceasta este tipica eroare a oamenilor de stiinta profani. Multumirile aduse lui Dumnezeu sunt rituri specifice oricarei civilizatii sau societati traditionale, iar in America, inainte de a fi distruse de albi, au existat o multime de astfel de societati, de aceea vedem ca variantele care se refera la originea lui Thanksgiving Day implica native people.
O alta origine a lui Thanksgiving Day este gasita in Florida unde, la 8 septembrie 1565, Pedro Menendez de Aviles a debarcat si a celebrat impreuna cu localnicii (din nou native people!) numiti « apple tangerines », de unde obiceiul de a avea aceste fructe la Thanksgiving Day.
Si tot asa, o alta varianta vorbese despre Don Juan de Onate care la 30 aprilie 1598 a sarbatorit impreuna cu tribul de indieni Manso, in Texas, primul Thanksgiving.
Exista voci care pretind ca adevaratul Thankgiving vine din Canada, unde se sarbatoreste intotdeauna lunea, a doua saptamana din octombrie. Se povesteste ca Martin Frobisher a incercat sa gaseasca o trecere spre Orient. Nu a reusit, ca si Columb, dar a stabilit o colonie in Canada. In anul 1578, Frobisher a celebrat o ceremonie in Newfoundland prin care multumea lui Dumnezeu ca a supravietuit lungii calatorii si dificilelor incercari. Aceasta ceremonie e considerata ca fiind primul Thanksgiving din Nord-America.
Evident, e pura infumurare omeneasca a se considera respectiva sarbatoare de multumiri ca primul Thanksgiving. Francezii veniti in Canada impreuna cu Samuel de Champlain au avut celebrarile lor de multumiri aduse lui Dumnezeu pentru ca au trecut oceanul cu bine si au supravietuit dificultatilor. Ei au format chiar un Ordin al Bucuriei, impartind bucurosi bucatele cu vecinii indieni ai acelor locuri.
O alta data importanta pentru Canada este 5 aprilie 1872, cand s-a celebrat un Thanksgiving pentru insanatosirea Printului de Wales. Apoi, din 1879, a devenit o sarbatoare anuala, chiar daca la inceput data fluctua.

Istoria lui Thanksgiving Day ne dovedeste ceea ce spuneam la inceput ca, in realitate, e imposibil sa ingramadesti esenta gestului sacru de a multumi lui Dumnezeu in o zi anume. Intr-o societate normala, a multumi lui Dumnezeu ar trebui sa fie o practica zilnica. Si astazi cei care sunt crestini adevarati multumesc lui Dumnezeu inainte de a se aseza la masa. Desigur, daca mananci la MacDonald e cam greu…
Adevarul este ca am avea cam mult de multumit daca nu am fi prea ocupati sa ne plangem de tot felul de maruntisuri sau sa criticam in stanga si dreapta.
O poveste persana spune ca Saadi era tare trist ca nu avea pantofi. Intr-o zi, a zarit pe strada un cersetor care nu avea picioare. Pe data Saadi s-a inseninat.

Sunt multe lucrurile pentru care putem multumi zilnic. Socrate obisnuia dimineata ca prim lucru sa multumeasca soarelui.

Putem multumi, de pilda, pentru ca exista revista Observatorul, caci ce tristi am fii fara ea!
Desigur, pana si guvernul canadian si-a dat seama de asta si inainte de a celebra Thanksgiving Day, anul trecut, l-a chemat pe editorul nostru la stapanire, sa-si exprime multumirile pentru ca existam.

Putem multumi, de pilda, Canadei, pentru ca ne-a ajutat sa supravietuim si, in ciuda carcotasilor (care oricum ar scrasni din dinti oriunde s-ar afla), Canada ne-a oferit o mare sansa de a ne ridica la demnitatea normala.

Putem cu siguranta multumi Romaniei care ne-a inzestrat cu multe bogatii.
Ia ganditi-va la Povestea lui Harap Alb, unde mai gasiti asa o bijuterie?
Si nu va intristati de reclama proasta sau de derbedeii care mocirlesc tara.
Vor trece toate cele muritoare si multumirile se refera la « multi ani », deci la cele vesnice, la o Romanie spirituala pentru care vom multumi lui Dumnezeu si de Thanksgiving Day.






Mircea Tamas    10/11/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian