Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


La inceput a fost CUVANTUL ( V )

„Mă întorc
cu faţa
înspre perete
si le spun
prietenilor îndureraţi:
Mă întorc repede"

(Plecare) Marin Sorescu
- Marin Sorescu

Se spune ca aceasta promisiune a fost facuta de marele scriitor roman contemporan,inainte de a pleca printre stele, prietenilor scriitori olteni ce cu un an inaite infiintasera Societatea Scriitorilor Olteni.
Dedic acest numar al serialului marelui scriitor si prietenilor sai.
Daca despre domnul Mihai DUTESCU am scris in primul numar, iar cu regret domnii Ilarie HINOVEANU,Ovidiu GHIDIRMIC,Dan-Ion VLAD,Alex.FIRESCU si Florea IONESCU(personalitati de seama ai culturii oltene,inzestrati de Dumnezeu si cu harul facerii )nu se regasesc in lucrare,in acest numar voi prezenta ceilalti sase scriitori ce au facut parte din primul Comitet Direstor al SSO(in 1995):
Marian BARBU,Dan LUPESCU,Ion FLORICEL,Ion PATRASCU,Vasile GAVRILESCU si Ion St.DIACONU.
Pe o parte din domniile lor i-am cunoscut, le-am dat mana, i-am imbratisat, le-am sorbit CUVINTELE…, iar o parte mi-au redat ”entuziasmul si increderea de mai bine”, fapt ce dovedeste inca o data „marea dragoste de frumos si nobil,ce calauzeste pe cei care,cu obolul lor,n-au vroit sa moara…”


Marin BARBU

S-a nascut la 29 septembrie 1939, in Localitatea Milesti,comuna Simnicul de Sus,
Jud Dolj Clasele primare in satul natal,cele gimnaziale la scoala de centru a comunei,iar
liceul la „Fratii Buzesti”din Craiova, unde va veni ca profesor de limba romana dupa
terminarea facultatii.
Absolvent al Facultatii de Filologie, Bucuresti,in anul 1964,Promotia Centenar a Universitatii.
In 1976,a obtinut titlul de doctor in filologie,in fata unei comisii formate din:acad.Ion Coteanu,acad.Al.Dima,prof univ.dr.doc.Dim.Pacurariu,prof.univ.dr.doc. Eugen Todoran,prof.univ.dr.George Munteanu.
Este membru al Societatii de Stiinte Filologice din Romania.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania(la recomandarea lui I.D.Sarbu,George Sorescu,Eugen Negrici).
Membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania.
Presedinte al Cenaclului”al.Macedonski”de la Societatea Sriitorilor Olteni.
Debut in presa scrisa:-1958,cu un articol despre campania de primavara in livezi(martie,ziarul „Inainte”)
In literatura ,cu poezii in revista”Arges”(1968),fiind identificat de Ion Caraion.
Debut editorial, 1979, cu ciclul de poezii Septembrie, fata tanara, in vol .Caietul debutantilor,la editura Albatros,Bucuresti.
Carti publicate: -Romane:Orasul la ora amintirilor(1984),Campia nu este singura(1986),Aproapele nostru tradeaza(1992)Colonelul de la ghiol(1996)si volumul de povestiri pentru copii Brazii din Poiana Soarelui(1998);s.a.
-Critica si istorie literara:Romanul de mistere in literatura romana(1981),Aspecte ale romanului romanesc contemporan(2vol.1993,1995),Simbolistica poeziei lui Ion Barbu in colab.(1997),
Reexaminari critice,s.a.
Prezent in diverse si numeroase antologii sau culegeri leterare,editii ingrijite,prefete,postfete la diverse opere semnate de scriitori clasici,Marin Barbu este posesor a numeroase premii si diplome,a unei lungi liste de colaborari in presa scrisa din tara si din strainatate.

Nota Observator;
La multi ani , din partea revistei Observatorul Dlui Marian Barbu. Ama avut bucuria sa ne fie oaspete in Toronto, articolele dansului au fost publicate in revista noastra.


ZAPEZILE DE ALTADATA de Marian Barbu

Danut implinise noua ani si vroia zapada.zapada si iar zapada!Ce bruma venise de Anul Noau se spulberase ca o iluzie.Cazuse noaptea cat ai presara zahar pudra pe un sir de cornulete,iar mai apoi,vantul de la miaza-noapte o luase si plecase cu ea spre sud,nu se stie unde.Baietelul abia s-a dezmeticit dupa cate planuri isi facuse si,iata,dintr-o data totul se intoarce in matca sperantei,a asteptarilor fara liman.de aceea cand vazu la inceputul lunei februarie ca ploua si ploua,ca nu se mai termina cu zilele mohorate,copilul se intrista mai rau.Isi aducea aminte ca in scurta lui copilarie,de la bunica,traise ierni frumoase,cu derdelusuri doldora de copii,cu jocuri prelungite seara cand bulgarii de zapada zburau fara pereche intre el si prietenii de pe ulita lor.
Apoi pleca la oras dupa moartea bunicii…
Iar acum…iar acum…
Abia de facuse doi trei pasi intr-ale invataturii ca…zapada nu mai vine,se alunga de parca ar fugii de el.
-Nu este asa,tati,ca o sa ninga?l-a intrebat induiosat pe tatal sau.
-Dupa ce o sa inceteze ploaia,Danut!
-Da,dar nu mai sta!?
…Si copilul se uita la tatal sau ca la un mare raspunzator de ceea ce este afara.Neprimind raspunsul asteptat,baietelul il privi cu ochi lacomi,mirat ca nici tatal sau nu-l poate ajuta.vazand ca tacerea se intinde periculoasa(ca o panza de păianjen),copilul fugii in curte,isi lua sania,puse un ursulet pe ea,apoi o pusaca,un pistol alaturi si incepu sa traga pana ajunse in ulita.Gestul lui parca spunea:”Iata,barem ursuletul sa se bucure de sanie.Iar daca va fi nevoie,il apar eu,ca d’aia mi-am propus sa-i povestesc lui despre zapada”.
Nu stia Danut,stia ursuletul ca iarna ursii stau in barlog,ca ei nu se bucura de zapada,ba,dimpotriva,atunci cand nu este zapada,ursii mai alerga de acolo pana acolo sa mai gaseasca de-ale gurii.
Dar pana va intelege Danut tot rostul lumii,o sa mai ploua si o sa mai ninga,o sa mai bata vantul mult si tatal lui va mai albi cate putin.Poate atuci Danut va intelege de ce bunica era ninsa in par si ea purta nestingherita zapada parului in toate anotimpurile.
Seara de zece spre unsprezece februarie il gasi pe Danut in strada cu gandurile lui,cu universul lui de intrebari si de lumina.Cand tatal l-a descoperit pe strada,a avut o tresarire rece pe care si-a reprimat-o printr-o alintare dulce cu o poveste despre zapada”poruncita” de cei sapte pitici pentru zana lor cea buna.
Atat de frumos si incantat era Danut,incat a visat toata noaptea numai derdelusuri,sanii,jocuri de copii.A doua zi insa tristetea l-a coplesit din nou.Spre paranz,a plecat la scoala.Si asa,din gand in gand,a ajuns in dreptul unei case mari,linistite.L-a impresionat varul alb maiestuos,dat taraneste pe zidurile case si a prins a se lumina.Dar cand sa faca un pas mai incolo,a zarit un autocar cat casa alba,iar deasupra,plin ochi cu zapada.Minunea-minunilor.Nu se mai dezlipea locului pana cand un gand nastrusnic l-a arcuit si l-a ridicat pe scarile masinii pana acolo sus unde il imbia pofticios zapada.S-a aruncat numaidecat de-a busilea,tavalindu-se ca un urs prin miere,ori prin lujerii de zmeura.Tot cerul si toate amintirile erau ale lui.
Tot harjonindu-se,nici nu si-a dat seama ca aluneca.Abia de-a mai putut strange in pumnii lui mici cativa bulgari ca o gratie a si trosnit.Deodata s-a oprit si s-a invartit ca intr-o morisca,pana si-a simtit capul suspendat.A ramas asa catva timp,vrand sa se ridice cu mainile sale firave,dar in zadar.Ii atarnau piciorela atingand geamul masinii si nu mai reusea sa-si revina…N-avu incotro si incepu sa strige dupa ajutor.Vazuse el filmul cu Tarzan si credea ca acum o sa-i sara in ajutor o multime de prieteni.Dar,ti-ai gasit!Toti copii de varsta lui erau acum la scoala,iar ceilalti isi faceau lectiile.Numai el…
-Ce-i cu tine acolo,baietele?Se auzi apostrofat Danut.Nu distingea vocea prea bine,dar simti o mana ca-l trage in sus,se lumina bine si cazu cu gura in zapada.Omul in haine militare si-a dat seama ce se intamplase…Cu grija l-a coborat in strada,Danut era frant de oboseala,incat strangularea de acolo,de sus,dintre gratiile portbagajului il depusese numaidecat la pamant.Politistul a avut rabdare si a aflat ca pe baietel il cheama Danut,ca sta pe stradaArdealului.A oprit numaidecat o masina si l-a dus pe Danut acasa.Cand l-a vazut,tatul lui s-a ingalbenit.L-a trezit din fireasca durere lucratorul de politie care i-a povestit cum l-a descoperit.
-Cum asa?El plecase doar la scoala?!Nu inteleg nimic…
-Nici eu!Stiu doar cum l-am ajutat…Era acolo sus,atarnat in porbagajul unei masini de turisti.Jumatate era varat in zapada,pe unde se tavalise,cred,cu mare lacomie,de era batatorita ca-n palma.
-De unde zapada,ca ploua,nu vedeti?
-De la ei,doar azi dimineata turistii au venit din Belgrad sau de la Roma!


Dan LUPESCU

Nascut la 1 august 1949,in satul
Sarbatoarea,comuna Bucovat,judetul Dolj.
Cel dintai fiu al invatatorilor Aurica si
Constantin I LUPESCU,apostoli ai satului
Leamna de Sus.
Studii:primare-in satul Leamna de Sus,
avandu-l ca invatator pe tatal sau,ctitorul
de mai tarziu al Muzeului Satesc din Bucovat;
gimnaziale si liceale-la”Fratii Buzesti”,Craiova,
mentor fiindu-i prof.Marin BARBU;
superioare-Universitateadin Craiova,1967-1972.
Licentiat(cu media 10,in Romana-Franceza)al Facultatiide filologie din Craiova
Debuturi:-in presa scrisa,la 7 aprilie1968,in cotidianul craiovean”Inainte”,dupa o corespondenta incurajatoare cu Geo Dumitrescu si Nina Casian;in presa libera-„Ramuri”,1968;”Luceafarul”,1972(girat de Cezar Baltag);editorial-in 1977,cu volumul Lumina patriei(Exilul intre muguri,titlul propus de autor,a fost respins de cenzura),Editura Srisul Romanesc,Craiova.
In ultimii doi ani de studentie,1971-1972,Dan Lupescu este redactor-sef al revistei”Cadran Universitar”,editata de Uniunea Asociatiilor Studentesti din centrul universitar Craiova.
Nicolae Stoian si Nicolae Dan Fruntelata il includ pe Dan Lupescu-alaturi de Mircea Florin Sandru,Marius Tupan,Mihai Dascal,Teodor Bulza,
D.N.Zaharia,Constantin Pricop,Sorin Postolache,Ileana Colomiet-in tabloul promotiei 1972,pagina speciala publicata in „Viata Studenteasca”.
Profesor de franceza la Scoala cu clasele I-X din comuna Celaru,Dolj(1 septembrie 1972-30 noiembrie 1972).
De la 2 decembrie 1972 pana in decembrie 1989,jurnalist la cotidianul”Inainte”,Craiova.Fondator al ziarului „Cuvantul Libertatii”,caruia ii este redactor-sef de la 1 febroarie 1990 pana la 30 noiembrie 1999.Dubla atestare ca jurnalist profesionist,in 1977 si 1991.In doua legislaturi,vicepresedinte al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania.
Membru al Societatii Scriitorilor Olteni.
Membru al Asociatiei Internationale de Teatr-Sectiunea Romana.
Membru fondator al fundatiilor”Scrisul Romanesc”si”Arhitect Dan Nicolae”.
Carti publicate:Lumina patriei,poeme,1977;Inscriptii in azur,poeme,1980;Labirintul amiezii,poeme,1983;Raspantia de purpura,poeme,1989;Decembrie ’89.Scenariu si regia,carte interviu,1999
Secvente din cronicile dramatice publicate de Dan Lupescu in cotidianul „Inainte”(1977-1999)au fost incxluse in antologiile din colectia „Teatru comentat”publicate de Ioan D.Sarbu,Marin Sorescu si Paul Everac la Editura Eminescu.
Lista cu referinte critice si premiile si medaliile obtinute este impresionanta.
In anul 2000 Dan Lupescu a primit medalia de aur Ordinul Ziaristilor calasa I.


Casa luminii

A sarbatorii o carte inseamna a te inchina in fata unui prunc al spiritului.A sarbatorii un buchet de carti-adica o colectie sau chiar o biblioteca-inseamna a ingenunchea,smerit,in fata unei osti de prunci ai spiritului.Adica de heruvini,serafini si ingeri-cu totii,mesageri ai luminii.Nu doar pentru ca ,la inceput,a fost Cuvantul.Adica Dumnezeu.
A sarbatorii Biblioteca Oraseneasca „ANTON PANN”din Filiasi inseamna un popas in timp,un ragaz de retrospectiva,unul de cumpanire asupra prezentului si altul de prospectare increzatoare a viitorului.
Intemeiata de Nicolae Mitea,inimosul invatator cu tample zvacnind de lumina,Biblioteca publica din Filiasi este geamana cu marele scriitor Dumitru Radu Popescu,dar si cu inspiratul ctitor al Facultatii de Drept”Nicolae Titulescu”din craiova,Profesorul Ion Dogaru.Altfel spus,Biblioteca din Filiasi a luat fiinta in acelasi an,1935,cand Dumitru Radu Popescu si Ion Dogaru,olteni de vita veche,vedeau lumina lumii,in atmosfera de emulatie promovata de Spiru Haret si Dimitrie Gusti.
De-a lungul deceniilor,dar mai ales in cei mai proaspeti 15 ani(asadar,la cumpana dintre milenii)aceasta binecuvantata Casa a luminii a organizat,
periodic,manifestari culturale de certa rezonanta,cu protagonisti de renume precum:Irinel Popescu,Ioan Tecsa,Elis Rapeanu,Grigore Vieru,George Sovu,Aurelian Titu Dumitrescu,Maria Timuc,Iurie Darie,Anca Pandrea,Geo Calugaru,Nicolae Vaduva s.a.Nu intamplator,Biblioteca din Filiasi si energicul sau director,Minel Turburan,au fost incununati cu premii importante,inclusiv cu acele acordat de Revista europeana de cultura si educatie nationala LAMURA.
La ceas aniversar,felicitari binemeritate,impreuna cu urarile prietenesti de noi si tot mai eclatante impliniri.
Dan Lupescu,
Directorul Directiei pentru Cultura Dolj,
(BIBLIOTECA ORASENEASCA „ANTON PANN”FILIASI
-70 de ani de activitate-)

SINGUR,IN CIRCUL FARA CUPOLA

Singur,in circul fara cupola,
m-au parasit toate cuvintele…

Lunec prin oglinzi,
caut zorile…

Descopar si fur cate un cuvant obosit
(incerc sa suflu peste el),
il ascund in suflet-
numai pentru mine il pastrez
apoi,intr-o zi,fara sa stiu il arunc
intr-un poem…

TELEX PENTRU PACE

Noapte de mai,in antecamera ultimei
editii a ziarului.Muta noapte de mai
cu cantecul privighetorilor spanzurat
de privirile satelitilor militari.

Bat telexurile,bat fara incetare
racordate la evenimentele planetei,
bat telexurile,bat fara incetare
asemenea unor miriapozi al caror dans
neobosit tese deasupra Pamantului
camasa stravezie a informatiilor despre
agomia infloritoare.

Rup banda de hartie-
alba aripa de porumbel in zbor,
in care literele au sapat transee intunecate…

O,cat as dori sa nu mai aiba nimeni
motive de a striga: „Opriti planeta,
vreau sa cobor!”



Ion FLORICEL

S-a nascut la 10 aprilie 1951,in comuna
Poiana Mare,judetul Dolj.Este absolvent al
Facultatii de Drept-Universitatea „Al.I.Cuza”,
Iasi.Magistrat.Este redactor la revista literara
„Luceafarul”(Floresti).
Debut editorial:Ancheta s-a sfarsit in zori(roman),Craiova,1991.A fost tradus in limba bulgara sub ingrijirea editorului si jurnalistului Hristo Vladimirov din orasul Lom(1994).
Alte volume:Pamant insangerat(roman),Craiova,1992;Iubirile care ucid(roman),Craiova,1994,Castelul(roman),Craiova 1997 si Teicanii(trilogie),Editura”Pasarea Maiastra”,Craiova,1998.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 1995 si a colaborat la revistele literare si cotidienele:”Ramuri”,”Luceafarul”,”Convorbiri literare”,”Arca lui Noe”,”Ardealul literar si artistic”,”Luceafarul”(Floresti),”Dorul”(Danemarca),”Lomski Vestnik”(Bulgaria),”Cuvantul Libertatii”,”Gazeta de Sud”etc.
A fost prezent in „Antologia scriitorilor contemporani din Oltenia”(1998) si in „Dictionarul personalitatilor din Oltenia”(1999).
Lista referintelor critice este impresionanta.
In anul 1999,cu prilejul numarului 1000 al revistei”Ramuri”,i s-a acordat Diploma de onoare,pentru contributia adusa la editrea acestei reviste.


Castelul-fragmente-

„-Ce ti-a lipsit tie,ma,pe vremea comunistilor?Nimic!Ai trait mai bine ca noi,si-acum ce vrei?Tu,os de Marinceni,vrei sa ne pui iarasi sa-ti spalam piciorele,asa cum au facut-o si parintii tai.Nu,frate,n-o sa se mai intample asa ceva!L-ati bagat in pamant pe Giorgica Daogaru numai pentru ca nu v-a convenit voua ce-a vrut sa faca el:sa fim cu totii intr-o asociatie si egali unul fata de altul.L-ati scos din puscarie,prin influenta si bani,pe nesabuitul de Marinas Olaru.Ati scapat si voi,nemernicilor,de inchisoare.
Tu,politistul Ghetu Bicoi,fostul procuror Costache Ilioiu,avocatul Serban,ziarista Ogarca,judecatorii Lotreanu si Stamate si…liberalul Leontin Dugaiasu care este,aici,de fata.Ce crezi,Marincule,ca noi nu stim?Ii stim si pe aia,de la Tribunal,care v-au scapat de puscarie.Pe marii judecatori.Ia aminte la Dugaiasu,care sta si-asculta,pentru ca stie din ce neam se trage…”(pag.49)
„La un moment dat ,atentia i-a fost atrasa de un cetatean care,sub influenta licorii lui Bachus,sta rezemat de un perete si striga –„Atentie domnilor senatori si deputati!Ati dus tara de rapa…Voi a-ati imbogatit fara rusine si Tara a ajuns la sapa de lemn.Paziti-va!Sfarsitul este aproape…”-„(pag.56)
„Auzindu-l,Mihai Cojocaru isi aminti de intalnirea pe care o avusese,nu cu mult timp in urma,cu senatorul Ion Predoi-dupa el,un jurist de valore,un om de mare caracter-si din discutii:”Asculta,tinere,la mine- i se adresa senatorul.Stii de ce intarzie votarea noului Cod Penal?Pentru ca,in Parlament,sunt acum trei categorii de reprezentanti:fosti,actuali si viitori infractori.Si lor nu le convine un Cod Penal al zilelor noastre.Cu cel vechi se mai…scalda,le place scaldatul,pentru ca dispozitiile lui nu mai corespund stadiului actual.In plus,le ofera acestora numeroase posibilitati de manevra.In folosul lor,Bineinteles…”Si,pentru ca sa-si convinga partenerul,senatorul a continuat atunci:
„Cand ies in pauza,ma-ntalnesc cu numerosi parlamentari.Parlamentari de diferite culori poliitice.Membrii ai partidelor din arcul guvernamental sin cele aflate in opozitie.Nimeni nu-si pune problema gasirii de solutii pentru imbunatatirea situatiei economice si sociale din tara.Codul Penal si alte legi vitale pentru societatea romaneasca nu intereseaza.Sunt la moda…diferite tranzactii.I-auzi:Am pentru export,o mare cantitate de sarma si cateva mii de berbecuti.Imi trebuie o autorizatie pentru export.Am gasit partenerii.Ma poti ajuta?Altii vor sa vanda tabla,aluminiu,grau,
porumb,etc.Sau care vor sa cumpere carbuni,zahar,orez etc.In cantitati…industriale.Pe comisioane grase.
Multi din ei sunt implicati in tot felul de afaceri necinstite.Si-au facut firme fantoma.Cumpara si vand,eludand legile statului.Au magazine,din cele mai luxoase,in diferite localitati din tara.Toate conduse de neamuri si prieteni.Ei,alesii,aflati sub umbrela imunitatii parlamentare,sunt creierul sau motorul afacerilor.Conduc din umbra.Ei dau tonul coruptiei.N-au nici frica,nici rusine de nimeni!Da!De nimeni!”(pag.57)



Ion PATRASCU

Nascut la 2 ianuarie 1921,in comuna
Breasta,judetul Dolj.
Licentiat in Filozofie si Litere si licentiat
In Drept.Studii de specialitate in
Italia.Doctor in filologia romanica.
Profesor si bibliotecar la mai
multe licee craiovene si,apoi,cadru
didactic universitar,sef al catedri de
Limbi moderne de la Facultatea
de Filologie din Craiova.Cadru didactic universitar,prodecan,al Facultatii de Drept „Spiru Haret”din Craiova.Cunoscut colectionar de carte veche si rara,autografe,arheologie,numismatica,filatelie s.a.
Membru al mai multor sociaetati si asociatii din tara si strainatate.
A publicat peste 600 de articole,studii,cronici si recenzii in numeroase reviste si ziare,culegeri si antologii,centrale si locale,ori din strainatate.
De asemenea,a publicat articole si studii in volume colective,din tara si din strainatate.
Este autorul unor manuale,cursuri,glosare si a semnat editii ingrijite adnotate,prefete si introduceri de carti.
A efectuat traduceri din,si in,italiana ori franceza,de poezii si proza.Dintre acestea,mentionam selectiv:Marturiile Cavalerului(de Giovanni Papini)si recentul roman Calul rosu(de Eugenio Corti),in 3 volume,(1200 p.).
Este coautor sau autor a cel putin 25 de carti diferite.I Friulani di Craiova s-a publicat in doua editii in Italia,in editura E.F.A.S.E.din Pordenone.
A prezentat sute de conferinte,adesea publicate in extrase.
Face parte din cateva colective de redactie ale unor periodice locale si centrale.
A infiintat la Craiova „Centrul de Studii Italiene”, „Societatea culturala Leopardi”si Societatea „Dante Aligheri”,filiala omonimei sale din Roma,fiind presedintele de onoare al acesteia,membru de onoare al Comunitatii italiene „Oltenio”.
Se numara printre italienistii mai vechi,format la scoala lui Ramiro Ortiz si Alexandru Marcu.
Are contributii remarcabile,in planul cercetarii stiintifice,in domeniile:italianistica,dantologie,literatura comparata,istoria culturii locale,arta Renasterii,biblioteconomie si documentaristica,drept roman.

ECOURI CRAIOVENE ALE „CREPUSCULARISMULUI” ITALIAN

Poezia crepusculara-inteleasa ca o oboseala dulceaga a unor apusuri de soare-isi gaseste adepti numerosi printre poetii italieni contemporani.Si,daca Giovanni Pascoli este maestrul incomtestabil al crepuscularilor,nu credem gresit daca ne adresam lui D’Annunzio insusi,pentru a descoperii in armonia versurilor sale un planset in surdina,o armonie crepusculara.Marturie ne sunt versurile precum cele de mai jos,extrase din poezia Muza:
„Intoarce-te-n tristul amurg sau in zorii-nfloriti
Cu zambetu-n ochi,dragalasa mea zana!Intoarce-te!
Am saisprezece ani,regina frumoasa si te iubesc!”

Flautul magic este titlul unui volum de versuri al lui Corrado Govoni (legat prin fantezie,distinctie si tandrete de ceilalti crepusculari),in care poetul ne transpune in lumea de vraja a basmelor cu flori si fluturi minunati:

„Fluturii erau mii si mii
gingasi:fire de cenusa sglobii
galbui,verzui aurii…”
In poezia Mica trompeta ne impresioneaza nota suava,cu un discret aer de confesiune,a aceluiasi Corrado Govoni:

„Aceasta mica trompeta
de metal,verde si albastra,
cu gura alba ca un dinte
din care canta o fetita
inaintand cu piciorele goale pe campie.”
…Purem,deci,sa stabilim ca cele doua mari tendinte ilustre in poezia italiana mai noua sunt tendintele traditionaliste si cele novatorii.
Astfel,crepuscularii si futuristii-ca si urmasii lor mai tarziu-au aparut ca o expresie a polemicii antidannnunziene,dar au ramas,de fapr,decadentisti,derivand direct din romantismul specific italian.Crepuscularismul a evoluat,apoi,spre manierism,iar futurismul spre ermetism;intre ele echilibrul este mentinut de catre poezia neoclasica moderna.Neorealismul si neoexperimentalismul reprezinta continuarea fireasca a evolutiei poeziei italiene.
Deosebit de meritoriu mi se pare,insa,faptul ca presa literara craioveana,mai veche,a urmarit,indeaproape,interesanta poezie crepusculara italiana,mai ales prin revistele „Ramuri”, „Nazuinta”, „Flamura”s.a.




Vasile GAVRILESCU

S-a nascut la 5 aprilie 1937,in Silistra,
judetul Durostar.In 1940 s-a stabilit cu familia
in Craiova,unde va frecventa Pensionul
„Jules Javet” si Scoala generala”Petrache Triscu”.
A fost copil de trupa in Regimentul 9
Artilerie,Batalionul 7,fiinca a ramas orfan
de tata,iar mama a fost angajata spalatoreasa
la Centrul Scolar Agricol.
In 1959(aprilie) a fost judecat si condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 22 ani munca silnica(art.209/I)pentru crima de uneltire contra ordinii sociale.
Timp de cinci ani a fost in inchisorile din Craiova,Gherla,Lucov Giurgiu,Salcia.A fost eliberat prin Decret de Stat,in august 1964.
Timp de un an a lucrat ca electrician pe santierul Termocentralei Isalnita.In decembrie 1965 este din nou condamnat de catreTribunalul Militar Craiova la 7 ani inchisoare pentru trecere frauduloasa in Iugoslavia.
Executa doar tri luni,la inchisoarea din Aiud.Dupa eliberare lucrand ca electrician la IJGCL Dolj pana in 1985.Din acest an i s-a retras cetatenia romana,fiind declarat persoana indezirabila din punct de vedere politic.
Se stabileste in Franta,dupa care in 1996 revine definitiv in Romania.
A colaborat la : „Kalende”, „Cuvantul Liberatatii”, „Dorul”, „Tomis”, „Poesis”s.a.
Carti publicate:Romane:Vreau sa fiu rege(1992),Crima si iubire(!996),Raiul nemernicilor(1998),Iubirea mea ,floare nomada(1999).
Poezie:Starea de fapt(1998).
Maxime:1001 Parabole(1998).
In pregatire: Steua reminescentelor, Dilema, Noaptea Sf.Nicolae(romane);Timpul trecerii tale(poem in proza);1001 Parabole,vol.II ;Istorie personala(biografie de detentie).


DILEMA
(Fracment de roman)

El,dizidentul,a facut multe greseli la viata lui.Din necunoastere,din simpatie,din afectiune pasagera,din slabiciune,din impulsivitate.
Toate acestea fiind recunoscute ca greseli personale.Dar care,luate in ansamblu,pot constitui un mod de viata aparte:policroma ori aventuroasa.
Ceea ce conteaza nu este regretul.Stiut fiind ca regretele nu pot repara,cel mult pot fi amintiri trecatoare plutind pe fluviul insolit al unei vieti de nimic.Una din aceste greseli este si viata lui de familie.
Pai,dragul meu,cand te hotarasti sa te dedici unui ideal mai mult ori mai putin meritoriu,nu te insori,nu faci copii,nu-ti asumi raspunderi suplimentare care cel mult pot dezafecta o conduita,obligandu-te la un travaliu in plus.Nu este cazul sa amintim toate acele nimicuri care uneori te confisca pana la exasperare.Toata lumea cunoaste zbaterea uneori hazardata a celui implicat in obligativitatea sustinerii unei familii.
Dar,ma rog,dragostea ca act inconstient,biologic,normal conduce la consecinte uneori greu previzibile.
In cazul de fata,iata si motivatia acestei discutii de familie din seara zilei de vineri a lunii octombrie.
-Draga mea,maine, suntem invitati la prietenul meu din copilarie,profesorul de matematica.Am fost colegi la scoala si ne cunoastem de multa vreme.De altfel si tu il cunosti destul de bine.
Va avea loc probabil un festin si discutii se vor purta pe seama intoarcerii mele inopinate din strainatate.Stii ca acest lucru a intrigat zisa noastra protipendata provinciala.Ce vrei!Lumea este curioasa sa stie,sa cunoasca ce se mai intampla pe afara,daca si vin ori nu mai vin aia sa ne salveze de comunism.Reactia fireasca a celui obligat sa suporte inchiderea si absenta comunicarii.
-Si cum crezi tu ca vei gasi acolo? a intrebat sotia dezidentului,afectand un aer vadit contrariat.
-Colegul meu,ma rog,fostul meu amic m-a invitat si gata.
-Fostul tau prieten nu mai este acel prieten cu pantalonii scurti,nu mai bate turca pe maidan,nu plimba cercul si nu mai sare gardul sa fure un san de mere din gradina vecinului.Acum el este un domn foarte serios,profesor cu un statut social precis,casatorit cu o foarte frumoasa si eleganta doamna judecatoare si care,imi permit sa observ,nu-i prea place sa intretina relatii de amicitie cu un fost client de puscarie,indezirabil si ipotetic,virtual delincvent.Ma si mir de atata generozitate pe capul lui!De cate ori ma intalnesc-intamplator,bineinteles,-in afara de”sarut mainile doamna”si de scoaterea palariei in modul sau ceremonios,nimic altceva…
-Draga mea,sa nu exageram!De ce sa afisam impolitetea ori vindicatiunea pentru simplul motiv ca nu m-a ajutat atunci?…
-Bine!Cu tine,omul nu poate ajunge niciodata la un compromis rezonabilDe vreme ce ti-ai propus asta,asta vei face.Iar eu,ca o proasta ce sunt,ma iau dupa tine si-ti accept extravagantele inoportune…Ei pe urma,ar trebui sa te gandesti la urmari,la eventualele consecinte pe care le-am putea avea.Situatia ta nu este deloc infloriroare in momentul de fata.Crezi tu ca aia dorm si nu au intotdeauna un ochi deschis indreptat impotriva ta?Sunt convinsa ca tot ce se va discuta acolo maine seara va constitui obiectul unor declaratii,posibil al unei anchete.De asta avem noi nevoie acum?
-Draga mea,in aceasta privinta poti fi linistita.persoanele care vor onora cu prezenta lor aceasta nevinovata reuniune de familie sunt persoane de incredere,cu functii politice,unii chiar secretari de partid ca judecatoarea,redactora,medicul etc.Niciodata nu m-am simtit mai in siguranta ca acum.Vezi tu,uneori curiozitatea este mai puternica si mai antrenanta ca susceptibilitatea.Parca eu nu stiu?Nu pot realiza conditia desfasurarii acestei reuniuni?Dar ma crezi tampit?Pai scopul tocmai acesta este:ceea ce voi spune la capitolul discutii(amicale,sa le zicem)va fi corelat,confruntat cu versiunea declaratiilor pe care le-am facut a doua zi dupa intoarcerea mea din strainatate.Ba mai mult:este posibil ca acolo sa existe si ceva aparatura de inregistrare,nu?A refuza ,inseamna ca subsemnatul are de ascuns unele lucruri si,deci,marturiile sale anterioare nu pot conchide un dosar,sunt incomplete,lasand sa se inteleaga si altceva.Si pe urma,sa nu uitam
antrenul,conditia diferita a acestui fel de ancheta sui generis.Intr-un fel se marturiseste inculpatul intr-o camera de ancheta si alt fel o face intr-un cadru adecvat,intre un aperitiv,un coniac,o cafea,alaturi deo femeie eleganta in decor civilizat,pe un fond muzical de chitara in surdina(posibil ceva coantry ’a la Joan Baez,de exemplu)…


Ion St.DIACONU

Nascut la 21 iulie 1951,in Portaresti-Dolj.Pseudonime literare:C Adoniu,
N.Portarescu.Este absolvent al Facultatii de Drept Bucuresti si doctorand in drept constitutional
Debut publicistic in revista „Ramuri”1968).
Debut editorial in culegerea de epigrame Au plecat olteni la coasa (Craiova,1979)
Publica pentru prima oara versuri in „Convorbiri literare(1973),remarcat fiind de Ioanid Romanescu.
Ion St.Diaconu a semnat pana in prezent doua volume de poezii:Ca un blestem,iubirea(Editura Vlat&Vlad,1996,postfata de Marian Barbu)premiu pentru debut al Academiei Internationale”Mihai Eminescu”,si Hiperboreea(Editura Dionisos,Craiova,1998).
A contribuit la volumul colectiv Justitie si boema craioveana(Editura Sava,Craiova,1998).
Fondator si secretar pana in 2000 al „Societatii Scriitorilor Olteni”,membru titular al Uniunii Scriitorilor din Romania.
A mai colaborat la: „Ramuri”, „Viata Studenteasca”, „Contemporanul”, „SLAST”, „Palatul de Justitie”, „Inainte”, „Oltul”, „Cuvantul Libertatii”, „Bilete de papagal”, „Arca lui Noe”etc.


VOCATIO

lasa in urma
cele care-ti hranesc
melancolia de azi
din care se-nfrupta
implacabil
durerea-
vino
catre zarea memoriei
catre celalalt Eu
niciodata gasit,
pierde-ma
in Utopia.


DINAINTE

aripa ingerului te-atinse
clipita strafulgerata-n vazduh,
fuse o pasare,fuse o trecere
lumina-ntuneric era duh-
aripa ingerului,iata,
tese zbor peste lut,
vine spre tine tipatul care
inca nu se va fi nascut.


DOAR VERTICAL

sa exist
trebuie sa urc
Pomul Vietii
ramane curgere
catre Etern.
Adoratie-
pamantul urca in cer,
Treapta
este multime de pasi
pornire de zbor
catre curcubeu
scara-elipsa-
daca esti culcat
nu mai esti arbore
si nici coral-
nu mai existi
cum nu este
piatra pe care o vezi
si o atingi,
orisicand…

* * *

„Prin lectura ne desavarsim ca personalitate,reusim sa gasim modele de viata,sa ne invingem limitele,sa fim credinciosi cuvantului dat,sa-i intelegem si sa-i iubim pe semenii nostrii.” -afirma Cerc.st.prof.dr.Maria Puiu Dobre-Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan-Al.Rosetti”Bucuresti.
Pentru marele scriitor roman contemporan si pentru prietenii sai olteni,pentru toti cei care prin CUVANTUL…scris ne ajuta sa ne desavarsim personalitate,in loc de incheiere,doua strofe din poezia”Urare Poetului”de Elis Rapeanu:

„S-aduni in suflet numai soare
Si-n versuri flori de curcubeu,
Din muntii-nalti si pan’la mare
Inalta-ti chipul tau de zeu
……………………………….
Sa ari cu suflet de poet
Pamantu-ntreg din zare-n zare,
Sa-ti fie vorba de profet,
Sa-ti creasca aripi de visare
…………………………………”







Claudiu Coman    9/27/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian