Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Un om din Wayfalua



- Hm, pesemne, vii de departe.
- As spune ca din vest. Un oras din vest.
- Poate chiar Lugoj?
- Nu, în nici un caz.
- Sau Buzias?
- Nici.
- Atunci Jimbolia, Sânnicolau...
- Nu, nu.
- Dar esti banatean...
- M-am nascut în Ardeal. Meses. Satul Wayfalua, daca va spune ceva.
- Povesteste-mi . Pe-acolo nu se întâmpla nimic?
- Tocmai ma întorc, nici nu stiu încotro s-o apuc.
- Povesteste.

*

- Nu voia sa porneasca. Îmi venea sa o sparg. Sa ma lase în mijlocul padurii? Singur? Noaptea?
- Ai spart-o?
- Era a unui coleg. O împrumutasem în schimbul a trei litri de tuica. La noi, tuica se face tare.
- Ca în tot Ardealul.
- La noi se face si mai tare. Se baga si gainat.
- Gainat?
- Da. Unii au oroare, dar gainatul da tarie buna.
- Povesteste.
- Nu voia sa porneasca. Pace!
- Trebuia sa te lasi pagubas. Te puteai culca în ea pâna dimineata.
- Am împins-o.
- Era la vale ?
- Era un drum laturalnic de tara. Ma gândeam s-o ascund. Sa nu cumva... în timpul noptii. La noi s-a mai întâmplat. I-a furat-o din curte. Dupa ce-a umblat cât a umblat cu ea si si-a facut damblaua, a aruncat-o într-o prapastie.
- Si n-ati aflat cine?
- A marturisit singur înainte sa-si dea duhul. Fiindca l-a taiat unul cu o coasa.
- Vreun ortac de-al lui?
- Nu stiu. Îl chema Gligor. Astalalt dormea în fân iar Gligor nu l-a vazut, ca nu se luminase bine de ziua.
- Povesteste.
- Pâna la urma, am intrat într-o poarta.
- O casa în inima padurii?
- Mai multe. Pe celelate nu le distingeam, nu era lumina la nici o fereastra. Am sarit peste gard si am batut la usa. Am tot batut. Dupa un timp, au început sa ma doara buricele degetelor.
- Poate nu voiau sa deschida.
- Am batut si cu picioarele.

*
- Wayfalua.
- Interesant nume. Sat de nemti?
- Români de cult ortodox. În afara de birtas.
- Evreul dracului. Astia se baga peste tot.
- Al nostru era slovac. Vranek. A murit de cancer.
- Si ce s-a mai întâmplat?
- În noaptea aia nimic. Mi-am asternut în masina.
- Nu ti-a fost frica?
- De aia m-am si foit atâta. Abia în zori am reusit sa adorm. M-a trezit, pe la amiaza, un nechezat de cal. Îmi nechezase chiar la ureche. Am sarit speriat, dar blocasem toate usile iar geamurile erau ridicate. Si, în afara de asta, am fobie fata de cai.
- Poate-ai visat.
- Poate. Ca n-am vazut nici urma de copita. Sarisem atât de brusc de pe bancheta încât m-am lovit cu capul de parbrizul din fata. Si mi s-a întunecat imaginea.
- Si ce s-a mai întâmplat?
- Am batut iar la usa, cât am putut.
- Mult?
- Pâna s-a deschis. Singura. Nu era nimeni înauntru. Pe plita fierbea ceva. O oala cu apa si fasole.
- Înseamna ca era, totusi, cineva pe-acasa.
- Nu era nimeni. Am intrat în fiecare încapere si-am întrebat.
- Dar oala?
- O fi fost pusa de mai demult. La noi se mai obisnuieste. Mama avea fasole si de zece ani.O punea sa fiarba zile întregi.
- Mai e si focul.Cine l-a aprins?
- Nu m-am uitat sa vad daca ardea ceva în vatra.
- Si ce s-a mai întâmplat?
- Am iesit sa caut mai departe. Când colo, m-am împiedicat de oala cu fasole si am rasturnat-o. Noroc ca nu s-a varsat toata.
- Pai, nu era pe soba?
- Nu.Cât timp am haladuit eu prin camere, careva a mutat-o pe treapta de piatra ce da în prispa. Mama mai facea asa, ca sa raceasca ciorba mai repede.
- Înseamna ca era cineva acasa.
- Nu era nimeni. Am strigat prin curte pâna am ragusit. Nu tin minte sa mai fi ragusit vreodata. Am strigat cât nu striga altii într-o viata-ntreaga.
- Poate strigai prea tare.
- Nu m-au auzit nici vecinii.
- Si ce s-a mai întâmplat?

*

- Strasnic!
- Ba deloc. S-a petrecut ceva groaznic. A disparut.
- Ce-a disparut, doar n-a disparut satul.
- Chiar el.
- Nu se poate. Cum asa. Când asta?
- Mai bine de trei sute de ani.
- Absurd. Si tu? Vrei sa spui ca esti tot atât de batrân?
- Ajung si acolo.
- Continua atunci.
- Am auzit din nou nechezatul acela de cal, strident, în ureche; si am început sa cotrobai în sura, în grajd, în poiata, în cocina, pâna si în cotetul de gaini.
- Si?
- Numai balega si rahati proaspeti peste tot. Iar dobitoace ca-n palma. Muream.
- Or fi fost duse pe câmp undeva. Prin padure. La pascut.
- Si nechezau nucii dimprejurul gradinii?
- Continua.
- M-am întors iar în casa. Când sa intru, oala cu fasole nu mai era pe treapta.
- Se rasturnase.
- Era pe masa. Cu o farfurie plina alaturi. O lingura si o felie de pâine.
- Ai mâncat-o?
- Am baut-o. Eram hamesit. Si pâinea...
- Ai baut-o?
- O unsese cineva, cu smântâna. Asa facea si mama. Era proaspata... Dar degeaba întrebi, nu era nimeni.
- Continua.
- Iara ies, iar ma-mpiedic.
- De oala!
- Ba de-o galeata cu apa rece, trasa atunci. M-am udat tot. Parca ma îmbaiasem.
- O fi lasat-o careva, intentionat.
- Cine s-o lase, ca nu era nimeni. În sfârsit, deslusesc un zgomot suspect la porumbar. Numai acolo nu cautasem. Merg, deschid porumbarul si zvîrr! - pasarea. Ma izbeste cu o aripa în obraz. Neavând nimic la îndemâna, mi-am scos o gheata si-am aruncat-o dupa ea. Am nimerit-o în cap.
- Numai în cap?
- Da. Ca avea un cap cât toate zilele. Greu sa nu-l nimeresti. Nu stiu ce pasare sa fi fost.
- Pupaza.
- Pupaza cu ciocul galben?
- Sau bufnita.
- Nu. Avea creasta si gusa. Ce sa caute în porumbar?
- Ai avut timp sa observi atâtea amanunte?
- Când s-a oprit. Dupa ce-am pocnit-o.
- S-a oprit sau a cazut?
- S-a oprit.
- S-a oprit fiindca a cazut!
- S-a oprit în aer. Sta întepenita. Ca papusile alea la teatru ce atârna de un fir nevazut. Numai ca asta n-avea fir, am verificat. Sfida toate legile gravitatiei.
- Ce-i aia “gravitatiei”?
- O lege care nu te lasa sa cresti cu capul pâna în nori.
- Desteapta lege.




*

- Asta-i tot?
- Cum sa fie tot? Înca nu ti-am vorbit despre cel cu care m-am întâlnit...
- Deci, pâna la urma, tot era cineva acasa.
- Nu era nimeni. În tot satul nu era nimeni.
- N-ai spus, adineaori, ca te-ai întâlnit cu un tip?
- N-am spus.
- Ba ai zis.
- Ce-am zis?
- “Cel” cu care te-ai întâlnit...
- Am zis.
- Si-atunci de ce spui ca n-ai zis?
- Fiindca n-am zis.
- Pâna la urma, te-ai întâlnit sau nu te-ai întâlnit?
- M-am întâlnit.
- Cu un tip!
- Nu.
- Dar cu cine?
- Cu cel care necheza.
- Cu calul?
- Nu.
- Si cine necheza?
- Nu stiu. Era mic, ca un bostan; si se tot holba la mine cu un ochi.
- Numai cu unul?
- Nu avea decât unul.
- O fi fost dracu’.
- Dracu’ sa-l ia! Ca era sa fac pe mine. Atunci mi-am dat seama, pentru prima oara, ce înseamna sa-ti fie frica, ce-nseamna sa fii speriat si ce înseamna sa te scapi în nadragi.
- Tu te-ai scapat, sau numai era?
- Am apucat sa-mi desfac cureaua si sa ma asez pe vine.
- Fata de ala, de ochios?
- Ba chiar pe el.
- Si nu ti-a ars una în dos?
- Nu, ca n-avea picioare. Era rotund ca un pepene si n-avea nici mâini. Numai gura.
- Te-a înjurat.
- Doar a nechezat de era sa-mi sara timpanele.


*

- Eram nebun sa mai ramân? Am urcat în masina si-am luat-o la sanatoasa. M-am si mirat c-a pornit, ultima oara o lasasem defecta. Dupa numai câtiva kilometri intram pe Valea Cizerului.
- Cizerului?
- Vine de la Caesar... Eram derutat. Stii, comuna asta se învecineaza cu Wayfalua. Însa Wayfalua n-am gasit-o nicaieri.
- Nu existau indicatoare?
- Nu mai fusesem pe-acolo din copilarie. Am întrebat pe cineva. Mi-a spus ca n-a auzit de numele asta în viata lui.
- Poate chiar nu auzise.
- Cum sa nu auda daca erau învecinate.
- Înseamna ca a mintit. Crezi?
- Nu mai stiu ce sa cred. Toti cei pe care i-am întrebat mi-au relatat acelasi lucru. Povestea cu prostul. Când toti spun ca esti prost, nu mai ai încotro.
- Te-ai lasat.
- Parca puteam? Nu puteam. Am cautat mai departe. Însa cei de la arhive mi-au pus în vedere: “Satul exista, dar a disparut în urma cu 300 de ani!”
- Si ce le-ai raspuns?
- Le-am facut o scena... Le-am aratat si certificatul de nastere. Sa citeasca negru pe alb. Poftim, scrie aici, nascut în Wayfalua...
- Iar ei?
- Le-am rasturnat mesele, scaunele, am dat cu hârtoagele lor de pamânt. Ma c.. pe stiinta voastra! le-am strigat.
- Iar ei?
- I-am amenintat ca plec sa caut satul si, daca nu-l gasesc, ma reîntorc.
- Poate ca locul acela, de care-ai povestit, o fi chiar Wayfalua.
- Cum sa fie?
- Nu spuneai ca din el ai intrat direct în Cizer, sau Caesar, si ca respectivul se învecina cu Wayfalua?
- În cazul asta ar fi trebuit sa-mi întâlnesc parintii. Sa ma revad cu prietenii. Cu vecinii. Or, acolo, nu era nimeni.
- Asa e, o fi în alta parte.
- Unde, daca nu mai exista? Daca a disparut acum 300 de ani?
- Dar nu spuneai...
- Ba spuneam, dar, pâna la urma, m-au convins.
- Cine ?
- Ei, cine. Ei!
- ..?!
- A iesit dupa mine unul mai scund si-ndesat, cu niste ochelari cât rotile de masina. “Hai, d-le, a zis, hai sa mergem.”Am batut toata zona. Nici urma. Nici macar peste locul ala pustiu n-am mai dat.
- Si-atunci?
- Si-atunci i-am aratat iar certificatul de nastere. Negru pe alb.
- Ce-a mai comentat?
- Ca nu e nici o problema, mi-l schimba.
- Ai acceptat?
- Ce? Înca nu ma tâmpisem.
- Si cum a ramas?
- Zicea ca sa ma faca om între oameni, de aia sa mi-l schimb.
- Avea dreptate.
- Eu nu sunt om între oameni? i-am raspuns. Si înca ce om!
- Chiar asa, ce om?
- Cum asa, “ce om?” Poate ce mai om!
- Tot nu-nteleg.
- Pai, cum scrie si-n certificat. Un om din Wayfalua!


Costel Babos -Windsor/ Canada






Costel Babos     8/17/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian