La inceput a fost CUVANTUL...
"Nu iaste alta mai frumoasa,
si mai de folos,in toata viata omului
zabava decat cetitul cartilor !"
Miron Cosmin
Timpul a dovedit ca importanta cartii este sfanta,ca la radacina fiecarei formatii intelectuale stau cartile cu intregul lor spectru de implicari,intermedieri si consecinte,cu intrega lor prelungire in cotidian.
"Timpul este intotdeauna mai puternic decat noi,dar sunt momente in istorie cand timpul se suprapune gandului luminat si faptei indraznete,lasandu-se gandit in ctitorii,in incredere si speranta.Atunci istoria se petrece si se scrie cu adevarat omeneste,temeinic si inaltator"-afirma doamna Adina SANDOIU la una din "intamplarile culturale" de la Filiasi.
Anii de scoala au constituit pentru mine perioada cea mai frumoasa din viata mea.Datorez totul dascalilor mei,de la invatatoarea Teodora PESCARU care afirma:"In era computerului,a internetului si a dischetelor de tot felul,universul cartilor ramane templul spiritual de trebuinta unui intreg popor...",la profesoara de limba romana Rodica BERCEA care ne indemna:"Ai timp,cat traiesti,sa te intorci in copilarie si sa descoperi albul intins al zapezilor,care ascunde taina verdelui de primavara,sa-ti amintesti primii pasi poticniti,primele taine ale citit-scrisului,prima poezie care ti-a rascolit sensibilitatea...Ai timp,o viata intreaga,sa adaugi fila cu fila,carte peste carte,pana reusesti sa-ti descoperi vocatia,sa-ti competezi cunostintele,cu alte invataturi,cu alte si alte domenii..."
In aceasta cautare de sine,nu se poate sa nu te poarte pasii spre o biblioteca,spre un muzeu sau o societate culturala,spre o lansare de carte,unde poti patrunde in universul cartilor pentru a descoperii o lume fascinanta,sau,pentru a evada dintr-o lume plina de lipsuri.
Cartile traiesc prin oamenii care le iubesc,prin oamenii care le scriu,tiparesc,le pastreaza si deschid porti noi cunoasterii si experientei umne.
Cat de imperioasa a devenit comunicarea intre oameni,acum,cand am intrat in mileniul al treilea,ne-o spune si faptul ca Societatea Scriitorilor Olteni numara peste 200 de membrii,proveniti din numeroase zone ale tarii(nu numai din Oltenia),dar si din lume:SUA,Germania,Africa de Sud,Franta,Iugoslavia,casi din Basarabia.
Constituierea Societatii Scriitorilor Olteni(SSO)s-a decis in urma Sentintei Civile nr.:86/12 octombrie 1995,a Judecatoriei Craiova,in baza cererii si dosarului intocmit de scriitorul Mihai Dutescu.
In treacat,pentru a intampina cavalereste obiectiile cu privire la"localismul"Societatii Scriitorilor Olteni,membrii comitetului director(1995):Mihai DUTESCU-presedinte,Ilarie HINOVEANU-vicepresedinte,Ovidiu GHIDIRMIC,Marin BARBU,Dan LUPESCU,Ion FLORICEL,Ion PATRASCU,Alex.FIRESCU,Vasile GAVRILESCU,Ion St.DIACONU,si Florea IONESCU-,reproduc fara comentarii textul de infintare a ...inaintasei lor(Societatea Scriitorilor Olteni-infiintata in 1936)text ce se afla tiparit in revista"Gand si slova olteneasca",anul I,nr.:8,1 decembrie 1936:
"Pentru promovarea scrisului romanesc oltean si pentru a da o mai mare putere de afirmare gandului si spiritului regionalismului oltenesc,scriitori-tineri si varstnici-grupati in jurul revistei"Gand si slova olteneasca",au luat initiativa de a constitui in vechea banie o Societate a Scriitorilor Olteni...O comisie alcatuita din domnii Doctor C.Nicolaescu-Plopsor,C.S.Fagetel,I.Calotescu-Neicu,I.C.Popescu Polyclet,si maior St.Balcesti,avand ca secretar pe d.Diaconescu-Daesti,intrunindu-se si luind in discutie adeziunile primite,a admis urmatorii scriitori activi si stagiari...Alaturi de aceste forte ale scrisului oltenesc,se vor grupa in curand si altele..."
Marea dragoste de frumos si nobil,entuziasmul si increderea de mai bine ce a calauzit pe cei care,cu obolul lor,pentru promovarea scrisului romanesc si pentru a da o mai mare putere de afirmare gandului si regionalismului oltenesc,scriitori-tineri si varstnici-"propun agorei literare o culegere de texte produse in laboratoarele intime ale societarilor...,texte care aproximeaza exact locul fiecaruia dintre ei intr-un posibil nou dictionar al scriitorilor romani,sau intr-un posibil dictionar al celor care,de-a lungul unei vieti,au visat sa devina scriitori."(M.Dutescu).
Asa apare la Editura Societatii Scriitorilor Olteni Craiova,Romania,2001 ,"un buchet de carti"intr-o singura carte.Ma inchin smerit in fata unei colectii de carti scrise de si despre 74 de "proprietari ai celor mai diverse profesiuni,reuniti sub pavaza mirifica a Cuvantului",adunate in cele peste 500 de pagini.
"La inceput a fost CUVANTUL...deschide mileniul cultural craiovean cu o provocare si un gest generos prin care noi,cei asezati sub flamurile albe ale literaturii,sfidand timpul si ticalosia trecerii sale,reunindu-ne intr-o poza de familie,care,probabil,va ramane in albumele romanilor."(M.DUTESCU)
"Propunand o carte cu un titlu de vadita rezonanta biblica,am intentionat sa atrag atentia asupra nucleului de lumina a limbajului omenesc care se amplifica si diversifica in functie de fiecare individ in parte.
Actul comunicarii prin scris se obliga sa suplineasca si acele elemente nonverbale,pe care oralitatea oricarei fiinte le dirijeaza in mod special.De aceea,textele de fata,selectate din cateva sute,fie de catre autori,fie de catre noi,nu se constituie intr-o unitate a scrisului,ci intr-o diversitate a lui.Autorii lui au varste diferite-de la nonagenarul Nicolae Fuiorea(a fost deportat sapte ani in Siberia),pana la Mihai Lisei,tanarul de 28 de ani,traitor acum in Germania.Este firesc,deci,ca "mediul"sa impuna nu numai un fel de a trai,dar si de a gandi si scrie...
In aceasta ordine de idei,unitatea in diversitate se motiveaza si astfel.Este greu de apreciat care criterii au dominat in selectarea de fata.Unul singur insa,al valorii,mai cu seama intrinseci,a prioritat ca o moneda de schimb a numelui celui care a produs-o.Reuniunile lunare de joi s-au impus ca adevarate vitralii de cultura,dand castig de cauza,in mod diferentiat,cititorilor,dar si... ascultatorilor.
Intr-un asemenea cadru,s-a impus si un anumit tip de perceptie critica,de analiza comparatista.
Cat de inchis sau de deschis a fost acest modus vivendi,fata de sine si fata de literatura romana
ori universala,ramane sa decida fiecare dintre cei antologati,ca si cei ramasi"deocamdata"dincolo de ...carte..."(Prof.dr.Marian BARBU).
Am avut onoarea sa cunosc o parte dintre cei"Antologati":cu o parte m-am imbratisat,cu o parte am dat mana,pe altii i-am mangaiat cu sfiala pe la spate s-au le-am indepartat un fir imaginar de pe maneca hainei,dar pe cei mai multi i-am cunoscut din scrierile lor.Acest fapt ma obliga sa fac cunoscute,intr-un serial,cateva date biografice ale fiecarui autor,alaturi de cateva teste semnificative din opera lor.
Am avut onoarea sa-mi fac debutul literar,la varsta de 15 ani, alaturi de scriitorul Mihai DUTESCU,si de aceea,iertata sa-mi fie indrazneala de a inaugura demersul meu cu domnia sa.
Mihai DUTESCU
S-a nascut la Sibiu,in ziua de 10 februarie 1941.
A absolvit Liceul"Fratii Buzesti",din Craiova,apoi Facultatea de Filologie
a Universitatii din Bucuresti,promotia George Calinescu-1963.
Profesor la Liceul din comuna Barca(Dolj.
In 1965 a lucrat la secretariatul literar al Teatrului National din Craiova.
In perioada 1965-1982,este secretar general de redactie la revista "Ramuri";
director al Teatrului"Ion Vasilescu",din Giurgiu(1982-1988);director al Teatrului
Liric din Craiova(1988-1992);director de editura(1992-1994)Consilier cultural sef
al Inspectoratului pentru Cultura Dolj(1994-1997.Din 1997;director al Muzeului
Olteniei din Craiova(1997-2002);presedinte al Societatii Scriitorilor Olteni.
Membru titular al Uniunii Scriitorilor si al Uniunii Ziaristilor Profesionisti
din Romania.Fisa sa de creatie cuprinde peste 20 de volume de versuri,romane,
teatru si istorie culturala,publicate la cele mai importante edituri din tara.Are
materiale de specialitate aparute in toate revistele de cultura.
De asemenea,este prezent in dictionarele de literatura si istorie editate
in ultimii 25 de ani.
LIMBA ROMANA
de Mihai Dutescu
Timp care curge,timp ce purcede
In urma-ne multe n-or sa ramana,
Dar niciodata nu se va pierde
Doamna frumoasa,limba romana.
S-or duce zilele,iubiri fara margini
Vor trece sub marea uitare stapana,
Dar niciodata n-o cadea in paragini
Doamna romanilor,limba romana.
Cuvantul ei dulce ne este nume
Glasul ei cantec mereu ne aduna,
Bunii si raii nu au pe lume
Mai sfanta decat ea,decat limba romana.
Pamantul-acesta cat ne ramase,
Muntii cu vulturi,marea cu spuma
Stau sub lumina ce arde in case
La fiecare,limba romana.
Facuti dintr-un sange stravechi precum vinul
Din boare si roua si din furtuna
In ea ne rostim bucuria si chinul
In prea iertatoarea,limba romana.
In ea se boteaza si viii si mortii,
In ea se sopteste sub clarul de luna,
Au dus-o pe buze si domnii si hotii
Traind de milenii in limba romana.
Iar timpul tot curge si curge-va vesnic
Si sufletu-mi tainic mereu se cununa,
In fiecare toamna,sub stelele sfesnic,
Cu blanda mireasa,limba romana.
|
Claudiu Coman 8/14/2007 |
Contact: |
|
|
