Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Mihai Tanase

TĂNASE, Mihail, poet si prozator (n. 19 ian. 1971, com. Plopii Slăvitesti, jud. Teleorman).
Este fiul lui Aristide Tănase, tractorist, si al Mariei Tănase (n. Stăvilaru), casnica. A urmat Sc. Generală cu cls. I-X din Plopii Slăvitesti, (1979-1988).
De la vârsta de 14 ani, urmare unei boli progresive, este impbilizat într-un scaun cu rotile. A debutat publicistic cu versuri în ziarul Sibian „Editorial” (1997), editorial debutând cu placheta de versuri „Copilul din interior” (1997). A colaborat cu versuri la : Efectul de seară, Târgoviștea, Jurnal de Dămbovița, Teleormanul, Legea lui trei, Cetatea Culturală, Amurg Sentimental, Revista sentimentelor literare, Sinteze Literare, Sud, Caligraf, Meandre, Miorița Noastră (S.U.A), Observator-Munchen (Germania). Este prezent în antologiile de versuri: „Spre tine, totdeauna” (buc., 2000), „Din crugul stelelor” (buc., 2000), „Paisprezece Poeți din Sud” (Alexandria, 2001), „Vara visurilor mele” (buc., 2003), „Nemărginite
poteci” (buc., 2003). Trepte de lumină (buc., 2006)
Este membru al Grupării literar-culturale „Amurg Sentimental” din Bucuresti (din anul 2003).


OPERA: Copilul din interior, versuri, pref. de Stefan Doru Dăncus, Târgoviste, Ed. Macarie, 1997, 40p; Vânt de schimbare, microroman, postf. de Mihail I. Vlad, Târgoviște, Ed. Macarie, 1998, 66p; Frunze de toamnă, poezii, pref. de Ion Machidon, buc., Ed. Amurg Sentimental, 2000, 66p; Neînțelesul foc, poezii, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 2000, 56p; Sub aripa timpului, versuri, cuvânt înainte de Ion Machidon, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2001, 50p; Dintr-o lacrimă de înger, poeme într-un vers Alexamndria, Ed., Teleormanul Liber, 2002, 64p. cu ilustrații; Chemări târzii, poeme, Ploiești, Bibl. „Sinteze Literare”, 2002, 70p; Treptele rătăcirii, poezii, cuvânt înainte de Ion Machidon, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2003, 56p. cu ilustrații; Vin ploile, proză scurtă versuri, pref. de Constantin Miu, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2004, 52p. cu ilustrații.

COMPLETARE: (carti publicate in perioada 2005 – 2007)
Prizonier timpului, poezii, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber, 2005, 56p. Cu ilustratii. In Ajun de Sarbatori, proza, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2006, 60p. cu ilustratii. Suras intr-o lacrima, poezii, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2007, 66p. cu ijustratii. Unde esti?, poezii, Buc., Amurg Sentimental, 2007, 93p.


REFERINȚE (v): Mihail I. Vlad, Durute poteci, Târgoviște, Ed. Macarie, 1999, p. 36-37; Ion Machidon, La timpul prezent, Buc., Ed. Amurg Sentimental, 2003, p. 31; Marin Petre Codreanu, Teleormanul Literar, în vol. „Caietele Revistei Sud Între Olt și Borcea – un spațiu literar
„, Bolintin Vale, 2003, p.52.
REFERINȚE (p): Mircea Cotârță, Alchimia Speranței, Jurnal de Dâmbovița, dec. 1998, p. 4; Mihail I. Vlad, Mihail Tănase: „Copilul din Interior”, Jurnal de Dâmbovița, 1 mai 1998, p. 5; Daniel Deleanu, „Copilul din Interior``:, Rostirea Românească, 7-8-9, 1998, p. 175; Florin Grigoriu, Mihail Tănase: „Vânt de Schimbare”, Teleormanul, X, 2340, 30 ian.1999, p. 3; Mihail I. Vlad, Mihail Tănase: „Vânt de schimbare”, Jurnal de Dâmbovița, ian. 1999, p. 7; Maria Nedelea, O carte de proză, Meandre, II, 1(2), iun.1999, p. 15; Daniel Deleanu, „Vânt de Schimbare”, Rostirea Românească, 7-8-9, 1999, p. 175; Ilie Olaru-Delavulpești, Mihail Tănase între Frunze de Toamnă, Diminața, 6 iul. 2000, p. 4; Mihail I.Vlad, Mihail Tănase: „Frunze de Toamnă”, Jurnal de Dâmbovița, 23 sept. 2000, p. 5; Florin Burtan, Vindecarea prin scris, Caligraf, sept. 2000, p. 2; Lucian Paraschivescu, Note,Comentarii, Teleormanul, XII, 2774, 7 oct. 2000, p.4; E. Șt. Citeț, Mihail Tănase: „Frunze de Toamnă”, Meandre, III, 2(5), dec. 2000, p. 22; Iulian Bitoleanu, Mihail Tănase: „Sub Aripa Timpului”, Meandre, IV, 1(6), 2001, p. 15-16, Lucian Paraschivescu, Note, Comentarii, Teleormanul, XIII, 2968, 14 iul. 2001, p. 5; Ion Marinescu: Mihail Tănase, un poet al singuratății, Curierul (Cluj-Napoca), 26 nov. 2001, p.4; Mihail I.Vlad, Mihail Tănse, ”Sub Aripa Timpului”, Jurnal de Dămbovița, 8 ian.2002 p. 23; Victor Sterom, Lectura de după-amiază, Pagini Literare, ian. 2002, p. 221; Lucian Paraschivescu, Note, Comentarii, Teleormanul, XIV, 3204, 22 iun. 2002, p.3; Florin Burtan, Lăcrimănd pe file de album..., Caligraf, iul. 2002, p. 6; Victor Sterom :”Neînțelesul Foc”, Poezia 2002, p. 241; Mihail I. Vlad, Mihail Tănase: „Chemări Târzii”, Jurnal de Dâmbovița, 21 febr. 2003, p. 23; Lucian Paraschivescu, Note, Comentarii, Teleormanul, XV, 3445, 7 iun. 2003, p. 3; Nicoleta Milea, Treptele Rătăcirii..., Drum, VII, 24(272), 14-20 iun. 2003, p. 4; Constantin Miu, În căutarea propriei identități, Amurg Sentimental, IX, 10(102), oct. 2003, p. 4; Nicoleta Milea, Mihail Tănase: „Poezii”, Meandre, VI, 2(11), 2003, p. 28; Maria Nedelea, „Vin Ploile”, proză scurtă, versuri, de Mihail Tănase, Informația Teleormanului, III, 432, 8 mai, 2004,p. 7; Vintilă Anastasescu, Fericirea unui rege fără regat, Amurg Sentimental, iul. 2004, p. 4;

PREMII OBȚINUTE: „ D I P L O M Ô – pentru poezie pe anul 2001 și 2003, acordată de Ministerul Culturii, prin Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cutural Naional a Județului Teleorman; Laureat al concursului de creație literar㠄VARA VISURILOR MELE” – ediția 2003, (secțiuea proză), concurs organizat de Editura Amurg Sentimental în colaborare cu gruparea literar-cultural㠄PUIEȘTI-VASLUI”; Laureat al concursului „FLOARE ALBASTRÔ – (declarații de dragoste), edițiile 2002, 2005, 2007, organizat cu ocazia zilei de „Dragobete”, de Consiliul Județean Teleorman în colaborare cu editura Teleormanul Liber.

P O E Z I I D E MIHAIL TANASE, ROMANIA


CÂNTEC TÂRZIU

Șoaptele tale ieri m-au chemat
În parcul ucis, încet de amurg...
Să culegem lumina cernută curat
La răspântii de drumuri și burg.

Am venit cu dorul, cu iarba, cu vântul
Și-ți aștern peste pleoape vis dulce...
Stelele picurau în inimi cuvântul
Cântec târziu pornea să te culce.


Am vrut să m-ascund departe, în mine,
Dar șoaptele tale ieri m-au chemat,
Să culegem iubirea cernută curat
Peste burgul căzut în negre ruine...

SĂRUT FUGAR

Voi aștepta ca ieri, și-n astă seară,
Când umbrele roiesc sub felinar,
Voi căuta în ochi pustiu de ceară
Să regăsesc sărutul tău fugar.

Voi aștepta ca ieri, ca altădată,
Când toamna în ploaie putrezind,
Ne îmbrățișa cu rătăcirea toată
Închipuindu-ne cu Îngerii murind.

Aș aștepta sau, aș porni spre tine
De n-aș fi-ngenunchiat de acest pustiu.
Iubito, în suflet am cenușă, port ruine
Și-un strop de dragoste și e târziu.


ASCUNDE-MĂ

Ascunde-mă în ochi de lumină,
În ochi de amurg, nepătruns;
În pântec de toamnă divină,
În lacrim㠖 ține-mă ascuns!

Iubește-mă, cât razele amiezii
Nu se sting după clipe pustii;
Iubito, ascunde-mă în șoaptă,
Cât zilele nu sunt târzii.

Iubește-mă, cât furtuna de frunze
Nu-mi pavează cărarea cu scrum;
Ascunde sărutul acesta pe buze,
Ascunde-mă în gândul de fum...


EPILOG DE TOAMNĂ

Doar tu. Doar eu. Doar noi,
Rătăceam în vârtejul toamnei de fum;
Vântul îmbrăca culorile în brun –,
Clipele suspinau sub galbene ploi.

Doar tu. Doar eu. Doar noi –
Aprindeam făclia veșniciei în noapte;
Doar tu deslușeai ale tăcerii dulci șoapte,
Doar tu. Doar eu. Doar noi.

Cunună de stele cădea pe-amândoi -,
Epilog născut odată cu zorii...
Sub același sărut al candorii,
Doar tu. Doar eu. Doar noi...


MAI SPER...

Suspină noaptea. Îngerii, în cer,
Prin sita toamnei picură visare;
Când luna merge tainic la culcare,
Învăluit în fumul de țigară eu mai sper.

Se varsă călimara – rău mă doare
Epistola în care-mi spui că nu mai vii;
Pe coală rătăcesc cuvinte amare,
Promisiuni deșarte și pustii...

Suspină noaptea. Îngerii în cer
Prin sita toamnei picură a rugă;
Învăluit în fumul de țigară eu mai sper,
La chipul tău – din inima mea stăngă...




AUTUMNALĂ

Ai fost mereu lumina mea din cer,
Tu mi-ai sădit în suflet culorile blânde
Când toamna se lăsa ca un mister
Plăngeau în noi plecările flămânde.

Nu te-am uitat. Ți-am spus că te iubesc...
Mă trădează glasul, m-a trădat cuvântul.
Din lacrimile nopții am să zidesc
Hotar de sărutări, ca să-ți păzească gândul

Și ochii mei privesc spre ochii tăi,
Lumina frumuseții tale m-a cuprins
De-a pururea și arde în văpăi,
Iubire fără margini mi-ai deschis...


CHEMĂRI TÂRZII

Mă dor ale tale lacrimi de rouă...
Sunt ca o cenușă la mine pe suflet;
Hai, vino, afară e rece si plouă,
Hai, împreună să ne-ascundem de tunet

Toamna ne scaldă în fulgi de secunde.
Noi înotăm în paharul de gânduri;
Să trecem hotarul de stele, pe unde
Frunzele ruginesc în palide rânduri..

Mă dor ale tale lacrimi de rouă
Ca o lumină coborâtă în adâncuri.
Privește, iubito, afară e rece și plouă
Cocorii poartă iubirea noastră pe vânturi....


ÎN TOAMNĂ

Iubito, toamna îți plânge în păr
Cu fluturi din stejarul desfrunzit.
Ochii tăi primesc clorofila în dar,
Buzele, sărutul anotimpului sosoit.

Vălul de brumă te-a găsit în prag
Privind naiv cocorii cum se pierd în zare,
În spațiul imaculat surprinzător – mai e
O viață pân` la cea dintâi ninsoare.

Și-o rază-ți scaldă fruntea deodată
Nemărginindu-ți liniștea ascunsă

Din asfințit suind spre rost împinsă
Lumini jilave înspre tine cată
Dintr-un sărut purtat o clipă
De fire-aflată toată în risipă...



REVERIE

Suspină soarele în amurg
Geana serii picură lumină,
Clipele târzii ce mă alină,
Din pulberile vremi curg...

Toamna încisă-n grele depărtări
Colorează în negru tragic norii .
Dispar la orizont răniți cocorii
Pe bolta unor tainice chemări.

De la geam privești până târziu
Lacrimile toamnei cum mângâie zarea.
Pe-o harfă de lumină murmură chemarea
Unui destin clădit pe-un soclu pustiu...


ȚIE, AZI...

Enigmatic ca o boare
Peste flori se așterne bruma
Ca un șopot de izvoare
Ție, azi, îți cântă luna.

Oglindindu-se în iazuri
Ochii ți-i sărută zorii.
Rătăciți pe vii talazuri
Ție, azi, îți cântă norii.

Și eu, astăzi vin la tine
Pe o aripă de Înger,
Să-ți aduc răsad de stele
Și să-ți spun că nu mai sânger...


NU VOI ȘTI NICIODATĂ

Începuse să plouă.
Ploua...

Plângeam
după chipul tău
care era întors spre
mine
la fel cum nu știam
când se va opri ploaia.

Sau poate ceea ce am
făcut e o ironică farsă
a genunilor?


CALE

Lumina era fără hotar,
de la tine,
până la mine,
raze cu nemiluita erau...
Și m-am ascuns în lumina
aceea,
m-am ascuns după o
flacără tăcută
de parcă Dumnezeu s-ar
fi apropiat de mine...

PLOUĂ,IUBITO

Toamna înfiripă toate
iubirile
Și tristețea e o
glumă cu clovni.
Plouă, iubito
iar spaima cocorilor e
al cincilea anotimp.
Nu mai suntem decât
noi doi aici,
în rest liniște
ca-ntr-o petală de crin...




CEL MAI MULT

Mi-e dor să privesc toamna
să zbor cu cocorii în gândul
de tristețe

să ascult tăcerea
nopților - tăcerea
frunzelor moarte-

dansul ploilor în orizonturi
rănite.

Dar cel mai mult
mi-e dor să privesc un
tremurător surăs -
chipul tău de înger…


MĂRTURISIRE

M-ai lăsat oboist și gol…

Fără să știi m-am ascuns în
privirea ta pură
ca să plang…

Zorii mă îmbrțiișează cu
roua trandafirilor galbeni
uitați într-o nemărginire de clipe…

ȘI PLOAIA S-A OPRIT…

Atunci când ploua
potecile mi-erau ascunse…
Încercam să plutesc în
albastru – încercam să
respir firul de iarb㠖
și mă îmbătam cu un pumn de
frunze...
Atunci când ploua
eram speriat că timpul
nu va ajunge viitor, și
desenam ani cu degetul pe
rănă...
Ai apărut tu...
Surâs într-o lacrimă.
M-ai chemat din ploaie și
mi se părea că te cunosc de milenii.
Mi-era teamă că nu voi ajunge
la timp pentru a respira seninul
privirii tale.
Dar nu a fost așa –
și ploaia s-a oprit...


DORINȚĂ

Lasă-mi mie norii!
Ei mă ascund în patima
visării...

Lasă-mi mie ploaia!
Ea îmi aduce liniștea și dorul
într-un dans de clipe...

Lăsă-mi mie stelele!
Ele îmi îmbrățișează tâmplele-n
tăcere...

Lasă-mi mie luna!
Ea îmi reflectă ca-ntr-o oglindă
chipul tău...

DILEMĂ

Nu mai știu care din noi
desenase primul iubirea pe
aripa visului născut în
lacrima înserării.

Nu mai știu care din noi
a cules primul stelele
înghețându-le pe buze.

Nu știu care din noi a
rătăcit chemarea din
cumpăna unui destin efemer...

TU, EU...

Tu, ai venit ca să mă duci acolo, pe creste.
Și să mă smulgi din gândul închis în tină.
Eu, împleteam din zori și rouă o poveste
Despre un poet născut pustiu, fără-de-vină.

Eu, rătăceam în lacrimă, tălmăcind cuvinte
Învățam să-ți dăruiesc din suflet curcubeu.
Tu, mă priveai cu inima prin ochii de petale
Înălțând o efemeră rugă către Dumnezeu...

Tu, ai venit să-mi aduci mai aproape lumina.
Acolo, pe creste, îmi arătai din priviri infinitul;
În mine creștea curată - sub aripa visului vina,
Durerea ce își așteptă în tăcere sfârșitul...

STRIGĂT
părințior mei....

Dacă aș putea, l-aș lua de piept pe Dumnezeu.
Din suflet l-aș smulge și l-aș arunca în stradă.
Să rămân pustiu, cum am fost mereu
Cu speranța îmbrăcată în haine de paradă.

Dacă aș putea, l-aș lua de piept pe Dumnezeu
Și l-aș pune în stradă, în rând cu cerșetorii.
Noaptea să umble îmbrăcat în strigătul meu,
Într-un trup străin să îl găsească zorii.

Dar sunt muritor. În mine ard întuneat,
Am rătăcit bezmetic printre iluzii deșarte.
Dacă aș putea, l-aș întreba pe Dumnezeu
Cum e răsplătit Omul ce crede în Carte?

Bătut de ploi am căutat mereu lumina;
Era undeva o farsă. A fost undeva un blestem.
Sângerând inventez Îngeri, din teamă cortina
Unde, Doamne, învăț din nou să te chem...




RUGA CATRE DUMNEZEU
… parintilor si surioarei mele…

Ai grija, Doamne, de sora si parintii mei…
In Eden impodobeste cararea.
Binecuvanteaza pragul peste care ei
Au pasit ingemanati cu zarea…

Si poarta-mi-I in inima o vreme
Sa nu le fie teama, sa nu fie in zadar,
Ca in plecarea lor grabita mi-au
Asernut pe tample ninsori fara hotar…




STIMATA REDACTIE
Sunt un tanar imobilizat intr-un scaun cu rotile, autor a 13 volume, roman, poezie, proza.
Am trecut prin multe necazuri, in anul 1998 a decedat tatal meu, anul trecut sora mea, iar anul acesta mama mea…
Singura bucurie si alinare a mea a ramas scrisul. De aceea, va rog sa-mi publicati, daca se poate, urmatorul grupaj de versuri.
Alatur CV. Pentru autentificare.

PPS. Rog pe cine poate, sa ma sustina financiar in publicarea unei carti, care ajunge la 600$.
Cu multumiri anticipate,
Mihail Tanase
ROMANIA





Sabin Popescu    7/28/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian