Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Frumoasa adormita sau Biserica sub anestezie


A fost odata ca niciodata, mai bine nu s-ar mai fi povestit asa, o Frumoasa (deoarece Biserica la noi este de gen feminin, desi Trupul lui Hristos este de genul neutru, sa fie aceasta un semn de androgenism edenic?) ca nimeni alta cu o mostenire mai tare ca piatra si mai duioasa ca Miorita si Luceafarul. Dupa ce veacuri la rand Ea ne-a purtat pe “aripile lui Pegas” mustind a duhovnici si teologi de cel mai inalt soi domnesc, acum odata cu deschiderea portilor universitare de peste noapte, ca un adevarat “cal troian” au patruns si agamitii si dandanchii acolo unde se intra doar o data pe an, si nu fara de jertfa(re-creare!) in Sfanta Sfintelor. Lipseste acel timp al memoriei ciclice, acea “Oglinda” Tarkovschiana care te face sa te vezi exact asa cum esti, gol de hainele imparatului, adulate de contemporani. Altfel nu-mi pot explica ce s-a intamplat cu Frumoasa de a adormit brusc (a palit-o somnul!) acum cand se cere o mai treaza trezvie. “Cavalerul tristei figuri” ranjeste astazi obraznic de dupa catapeteasma rupta sau tocita de scolastica gaunoasa si se expune cu nerusinare ridicolului si neintelegerii omului recent fie prin prea-preocuparea de un cult neinteles, necatehizant, fie prin non-actiunea si indiferentismul clerical grosolan. Cele mai noi cuceriri ale stiintei, ale culturii, ale literaturii ii lasa rece pe prea-latii clerici de contrabanda. Nimic nu misca “iconostasurile”, adica bardahanele umplute cu sarmale si vin domnesc, spre o mica iesire din jugul administrativ al “furcilor caudine” oficiale. Cateva lamentari sub pseudonume pe spatiul virtual al internetului, cativa calugari renegati cu crucea in mana, altii sub poala ascultarii de ei insisi si cam atat. La atata scofala se rezuma protestul Frumoasei adormite. In rest, pregatiri pentru lupta cea rea de amplasare strategica in vreo tabara insuflata de “vantul a-sfant” din viitoarea rascoala patriarhala. “Calcaiul lui Ahile” este prezent la toti si la toate din tabere, dar ce te faci ca unii sunt cu totul, numai calcai? Cine stie sa priveasca in valtoarea apelor neduhovnicesti ale Frumoasei poate intrezarii “Chipul Meduzei” viitoare cu toti arhi-serpii fara de inima porumbeilor agatati de capul Ei. Unde esti tu Boca Duhovnicule? Unde esti tu Sandule Tudor, rugule aprins? Unde esti tu Gafencule Noule Mucenic? Unde esti tu El Sabio de la Rohia-Steinhardt? Unde esti tu Staniloaie Cel Mare? Unde esti raiule de Cleopa? Unde esti tu Argatu postului si al rugaciunii? Unde esti Galeriu cel Jertfelnic? Si lista ar putea continua la nesfarsit…Acesti adevarati “Colosi din Rodosul romanesc” au adormit, pentru ca in vremurile din urma cei buni pleaca si timpul celor rai se arata. Timpul acestora a fost important nu pentru numarul anilor, adunatura de cifre ireale ci pentru starea care au dat-o, pentru memoria lor sacra si pentru ucenicii adevarati ai lor care vor fi la sfarsit mai mari ca cei dintai de vor arde ca aceia. Din pacate observam la zenit cum se inalta rusinos si blestemat “Complexul lui Oedip” al noilor teologi si recentilor culturalnici. Ucid pe tatal lor (neamul romanesc)si se casatoresc cu mama lor placerea si desfraul mandriei de sine. Frumoasa ca prim cap al bicefalului bizantin a fost indelung curtata de celalalt cap ala celuiasi blazon si in sfarsit plictisita si fara support interior(cineva zicea: “Da, Hristos a zis ca portile iadului nu o vor birui - Biserica - dar portile raiului?”) s-a lasat sedusa de acesta si a intrat cu totul in “cutia Pandorei”. Acum este santajata de al doilea cap si nu mai poate da inapoi, desfraul trebuie sa mearga pana la capatul armaghedonial. Desfranata in Apocalipsa lui Rozanov Vasili este Biserica care curveste cu Puterea (calareata!). Desi au acelasi trup, format din bietii cobai ce-si zic ba credinciosi ai Bisericii nationale, ba cetateni ai Romaniei UEuropenizate, totusi culmea prostitutiei este acea “onanie de prestigiu” (Tutea Petre) care o face de vreo 50 de ani incoace cu singurul si propriului sau trup slabanogit. Ca in acea intamplare cu maestrul Michelangelo care cauta un model pentru a-l picta pe Hristos si mergand prin piata vede un tanar cu trasaturi angelice pe care il convinge sa-i pozeze. Putin mai tarziu ajunge la imaginea lui Iuda si cauta iarasi un model prin aceiasi piata, un model urat, schimonosit de rautate gaseste imediat dar cand il pune pe scaun ca sa-l picteze nu poate de timpul rasului a aceluia ales. Il intreaba de ce rade, si acesta ii spune ca nu se poate abtine, deoarece primul model a fost tot el, acum angelicul trecand in grotesc dupa o viata de huzur si promiscuitate. Deci iata acelasi model in timpuri diferite, ros de patimi. Similar cu Frumoasa Adormita, care din cap egal, al Bicefalului, trece in calareata ordinara, in Desfranata apocaliptica. Pare insinuos, pare fantastic? Este crudul adevar! Scandalizez, se prea poate, deci suntem vii! Curva, Desfranata este cea care odinioara era Frumoasa (daca vroia sa “salveze lumea” - Dostoievschi) dar a adormit in somnul ratiunii si in patucul cu saltele relaxa al moliciunii caldicele omorand (avortand) copiii si Fetii-Frumosi acestui neam. Parastasul Ei a inceput si vine navalnic catre sfarsit. “Eu nu caut, eu gasesc” zicea Picasso, cati mai au aceasta “tensiune de mers pe fir intins”, cum zicea Sf. Grigorie de Nyssa? “Drumul Damascului” de azi e plin de gropi scolastice si capcane cu arome de spaga si s-ar cuveni asfaltat si desfundat de “noii mucenici” cu mandate de rabdatori, dar cine sa o faca (Paralelism sugubat despre Biserica Paralela!)? Este timpul, sau inca il mai asteptam?Timpul este atunci cand visul lumii se pune in acord cu fapta vitejilor. Nici Dumnezeu Atotputernicul nu are tupeu sa sileasca pe omul liber daca acesta nu vrea, caci s-ar nega pe sine Insusi si ar viola libertatea care vine tot din Atotputernicia Sa. Odata, la un curs, Avva Galeriu, celui ce i-a lipsit putin sa nu devina Patriarh (era un Patri-arh in tot cuvantul biblic, dar si un gentleman si chiar un cavaler de vita nobila) spunea de “marirea omului” caruia Creatorul i-a pus in mana Viata si Moartea, sa aleaga. Pe langa aceasta, nici Dumnezeu nici dracul nu pot interveni, ce-si alege omul liber aceia are, ceilalti doi sunt titani neputinciosi. Era un timp supra-mundan cand il ascultai impreuna cu “abisalele” ce le izvodea necontenit. In fond timpul nostalgiei esentelor de viata il traieste fiecare in felul sau, important este ce ramane si ce pune in practica, altfel este strigare in pustiu si “vanare de vant” (Phoenix). Ma intreb daca aceste randuri, memorii vii ale cosmosului, vor misca vreo piatra de suflet sau imi racesc degetele de pomana pe tastele calculatorului? Recuperarea timpului pierdut si a spatiului risipit se face in frumusetea cat mai este a Frumoasei care asteapta un Fat Frumos[ori o Il (El, Elohim, Elohe) eana Co-san (sanctus) zea (Zamolxe) na] sa o sarute liturgic (nu mumificant) si sa o trezeasca din somnul ratiunii (”care va naste monstri” cu anteriu si fara). Suntem predispusi la superficialul poleit cu asa-zisa civilizatie de bun simt, un fel de ” politycal corect”, pax americana. “Fetele lui Ianus” palesc in fata acestor noi concepte new age-iste de facatura talmudica si ar trebui macar intelese ca “haine vechi, second hand”, nu fardate, deci falsificate, ci dezvelite, pentru a le vedea rusinea toata lumea dez-dumnezeita de astazi. Cine mai este pregatit sa ia astazi “furcile caudine” fie si in dos, pentru adevar si dreptate? (Dreptate, ochii plansi vor sa te vada!) Prea-latii doctoranzi, doctori docenti, care nu sunt “fara de argintii” iudei? Culturalnicii academicieni cu cravate franceze la gat din loje bombastice? Muncitorii manelisti de azi? Taranii navetisti dez-taranizati de arhetipul lor cosmic? Tinerii capsunari ce-si duc zilele in mandrie prin cotloanele europene? Institutorii, invatatorii, profesorii, universitarii fara de diploma bunului simt romanesc ce-si rod ciolanele pe aiurea si maraie pe sub catedrele lor cand cineva ii contrazice sau ii pune la cititul alfabecedarului vietii? Studentii dupa un chef orgiastico-masochist stropit cu aburii alcoolului din pasta de dinti si pufoaica de pe la camine, mai au ei chef de revolta? Haida-de ! A mai ramas careva? Protesteaza cineva? se abtine cineva? Vazusi in Piata Universitatii plina de gay si gay-tze, cine protesteaza, cativa idealisti verzi, cateva babe intre doua colive de la biserica, un popa amestecat prin multime si cam atat. Frumoasa in timpul acesta face conferinte de presa in somnu-i si se va trezi si Ea intr-un inceput de sfarsit cu o perna de gay in cap sau sub cap, dar va fi prea tarziu, mult prea tarziu. Marsul spre Europa naste idioti si idioate (ca sa fie egalitate intre sexe !) ce-si etaleza rusinile si sterpeziciunile. “Nu stilul cultural determina atitudinea morala a omului, ci invers!” zice nu Berbecul din Dealul Tomisului, ci “Apostolul” Tarcovski, in “Motivul Timpului in filmele lui Andrei Tarcovski”, un adevarat Eisberg din pacate prea putin cunoscut, dar caruia prea putini ii sunt vrednici sa-i “descalce legaturile sandalelor” metafizice romanesti. Cine se mai apleaca astazi pentru modelul “calusarului”, pentru arta lui de a imbina cumintenia neamului cu ce mai mare “arta martiala” a “dasnsului sau sacru”. Sau care ochi se mai opreste pe liniile si combinatiile de culori de pe portul acestui frumos neam de viteji?”Arta sacra ortodoxa este expresia vizuala a dogmei transfigurarii”, zice Leonid Uspensky. Acest fabulos adevar este incrustat cu litere si culori in portul romanesc care are cea mai mare varietate de culori, admirabil si ne-intamplator combinate. Este cosmologia lumii scrisa pe camasa taraneasca veche si pe itzarii lui. Si ce mai pui ca au fost afierosite prin munca si sudoare si nu rareori prin sacrificiu. Nici vreun destept nu s-a gasit sa cerceteze serios acestea, sau sa faca obiect obligatoriu la scoala de studiu, in loc de “Romeo si Julieta” sau “Don Juan”, sau Esca si Marius Tuca, modelatori de opinie. Care opinie, monser? Comunismul a castrat aceasta vivacitate a neamului si noi prin scursurile calailor vrem sa mai dam o palma neamului. Smerenia nu este prostie si lasitate, am mai spus-o. Cand Mantuitorul statea palmuit, a fost demn, l-a intrebat pe Palmuitorul jidovesc : “Daca am gresit, dovedeste-mi, daca nu, de ce ma palmuiesti ?” Cine mai are coloana verticala astazi?Zicala : “Capul plecat, sabia nu-l taie….” este citata trunchiat, poate de toiagele igumenice, dar intreaga suna cam asa : “Capul plecat, sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede”. Hai, fiti sinceri, ca la spovedanie, nu va place mai mult proverbul intreg, decat trunchiat? Si atunci de ce nu strigati de pe acoperisuri?”Cel ce intelege frumusetea coloanei drepte, ajunge la intelegerea arhietipului Celui Drept!”, parafrazare nu prea reusita a mea la cuvintele Sfantului Grigorie de Nyssa (”Cel ce intelege frumusetea icoanei - Evdochimov - ajunge la intelegerea arhietipului”). Probabil ca acel cap plecat se va apleca si mai mult, din ce in ce mai mult, pidosnic de mult, pana ce un bocanc ii va calca fata pentru totdeauna (aluzie la imaginea omenirii in viitor) si astfel se va ineca in propria lui teorie smerenica. Nu mai sunt de acord si nici timpurile nu am au rabdare sa cugetam ca in vremurile primelor veacuri crestine ca, sangele martirilor rodeste alti credinciosi sau martiri etc, acum sangele trebuie protejat in prima faza si facut in asa fel incat din caldura lui sa emane energii, cuvinte care sa schimbe constiinte si sa mute pietre din loc. Mai folositor este sa actionezi in duh, decat sa te retragi letargic. Samson, Ghedeon (ca profeti si atat!) trebuie sa renasca din neamul nostru! Acum este vremea actiuni binecuvantate, a cuvantului ziditor, care zideste tocmai pentru ca este viu, si mai de folos este o ceata de marturisitori vii, decat una de morti marturisitori(nu stiu cine a zis, dar a zis bine: “Un sfant trist este un trist sfant!”). Pentru ca suntem muritori, vom plati oricum odata acest pret, dar pana atunci sa nu dormim in caminele noastre caldicele cu facturi platite si cablu TV, ci sa iesim la Armaghedon . Timpul acestuia este mereu! Sa trezim Frumoasa adormita, daca nu printr-un sarut de rugaciune, atunci printr-o galeata de apa aruncata drept in fata, sau fie si printr-un bat la fund. Ramanem noi la ale noastre in continuare? Sa nu fie! Amin! “Cine nu stie ce este, de unde este si incotro merge, este un zero absolut care vine din zero absolute si se indreapta tot spre un zero absolut, adica un nimeni enorm!”

Acelasi pentru cei care ma stiu,

Oricine pentru altii,



Pr. IULIAN GAVRILUTA





Pr. Iulian Gavriluta    7/25/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian