Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


“Stefan cel Mare”

La 2 iunie 1504 (7512) se stinse marele dom si erou al Moldovei Ion Stefan Voievodul, care, în timp de 47 de ani ai domniei sale, a apărat cu curaj si devotament extraordinar independenta politică a Moldovei si a fost un zid puternic al crestinătății contra extensiunii domniei musulmane dincoace de Dunăre (ne spune Nicolaie Densusianu în „Istoria militară a poporului român”, Ed. Vestala, Bucuresti, 2002, p 325).


Ca să ințelegem situația de atunci, trebuie să amintim că sultanul Mohamed II terminase cucerirea Peninsulei Balcanice. În 1453, el ataca Constantinopolul, îl cucerea și îl transforma în capitala imperiului său. În 1459 cucerea Serbia, în 1464 Bosnia, în 1467 Hertegovina și Albania, in 1475 Crâmul, a cărui guvernare o incredințează unui han tătăresc. Atena a fost cucerită în 1458, Peloponezul în 1460.



Thracia, Macedonia si Bulgaria deveniseră provincii turcești încă din secolul al XIV-lea. Valahia ca să-și protejeze frontierele meridionale împotriva incursiunilor musulmane, după bătălia de la Nicopol din 1397, s-a obligat să plătească turcilor un tribut anual de 5000 piaștri de argint.



Peninsula Balcanică fiind cucerită, Mahomed al II-le trebuia să cucerească și Moldova, în felul acesta drumul putând să i se deschidă spre Transilvania, Polonia și Ungaria, porțile Europei deschizându-i se. Plin de curaj și energie el nu putea să-i ierte Moldovei, care domina gurile Dunării și coltul nord-vestic al Mării Negre, refuzul de-i plăti tribut.



Având aceleași convingeri politice ca și tatăl său, Baiazet II, fiul și succesorul lui Mohamed II, invită în anul 1502 hoardele tătărești de pe Volga să se stabilească pe câmpiile Chiliei și Cetății Albe.



-=Din nefericire pentru cauza creștinătății dar în special pentru cea a vlahilor și moldo-vlahilor, principele creștin Mathia Corvinul, fără nici un motiv, pornește în anul 1467 la război împotriva lui Ștefan, în fruntea a 40.000 de soldați. El trece pasul Oituzului și al Ghimeșului, înaintând spre Suceava, capitala Moldovei, arde Trotușul, Bacăul, Romanul și Neamțul oprindu-se la Baia. Ștefan, văzând îngînfarea și imprudența adversarului, care nu luase măsurile necesare de precauție, trimite oamnei care dau foc orașului Baia, și la lumina flăcărilor și a lunei, îi atacă pe unguri care îngroziți cad sub săbiile moldovene.



Oastea marelui rege al Ungariei este învinsă iar maretul rege Mathia Corvinul, rănit de trei ori, este scos din luptă pe targă, ca să nu cadă în mâinile mânioșilor moldo-vlahi.



El scapă cu mare greutate strecurându-se prin poteci, ajungând in Transilvania, datoritî „bunătății” unui vlah. Ștefan aflând însă despre trădarea acestui om, îi va taia capul.



Voievodul Transilvaniei, Ion de Darocz împreună cu cei 4000 de luptători ai săi au fost uciși până la unul.



În anul 1468 Mathia Corvinul făcu pace cu Ștefan, dându-i castelele Ciceu și Cetatea de Baltă din Transilvania.



=De la Martini Cromer „Polonia sive de origine et rebus gestis Polonorum” Ed.Coloniae Agrippinae, 1589, p.403, aflăm despre victoria voievodului Moldovei Ștefan asupra hoardelor tătărești ale hanlui Maniac de peste Volga. Tătarii Zavolgeni, adică cei ce trăiau dincolo de Voga, trecură peste Boristhene (Nistru) sub comanda hanului Maniac în anul 1468, împărțindu-se în trei coloane, năvălind asupra Litvaniei, Podoliei și Moldovei. În partea Podoliei ce ține de Litvania tătarii au făcut prăpăd, luând în captivitate 10,000 de oameni. În partea Podoliei care ținea de Polonia, tătarii nu au distrus nimic, regele poloniei fiind înștiințat de ducele din Tauria, Mengligere despre acest atac.



În Moldova însă, tătarii au fost învinsi de trei ori de Ștefan Vodă, care a luat prizonier chiar și pe fiul hanului Maniac. Hanul i-a trimis lui Ștefan 100 de soli cerându-i cu amenițări să-l lase liber pe fiul lui. Ștefan a dat ordin ca în fața celor 100 de soli, fiul hanului să fie despicat de viu, iar apoi i-a tras în țeapă pe 99 din soli, lasând unul singur in viață, cu nasul și urechile tăiate, să-i dea de știre hanului Maniac despre cele petrecute acolo.



Despre acest război scrie și cronicarul Grigore Ureche, în final Ștefan aducând mulțumire lui Dumnezeu, la 3 septembrie zidind mânăstirea Putna.



-=La începutul anului 1475 Mohamed II il trimite pe Suleiman-pasa din Albania, in fruntea a 120,000 de oameni, sa cucereasca Moldova.



Norocul insa nu-i surâde. Stefan il atrage intr-o padura de lânga râul Bârladului, din sus de Vaslui, unde-i distruge intreaga armata.



In aceasta lupta memorabila, de la locul numit Podul Inalt, au cazut patru pasi, moldovenii cucerind peste 100 de steaguri, multi captivi si o prada enorma.



Apoi voievodul dete ordin ca toti captivii turci, afara de cei mai de frunte, sa fie trasi in teapa. Trupurile celor ucisi in lupta de la Podul Inalt, scrie istoricul polonez Dlugoss, au fost arse, dar au ramas gramezi mari de oase, care vor atesta si in secole departate maretia acestei biruinte.



Dar problemele lui Stefan inca nu se terminara.



Pe când Stefan se afla la Vaslui lânga Bârlad, ii veni stire de la Soroca, cum ca cazacii au trecut cu hoardele lor peste Nistru si pradeaza tara. Fara sa piarda timpul Stefan ii loveste napraznic, noaptea, fara veste la Grumazesti, ii taie, spinteca si ii goneste peste apa Nistrului, mare parte din ei inecându-se in undele lui.



Se intoarce triumfator la Suceava unde Mitropolitul cu preotii il binecuvânteaza ca pe un imparat si biruitor de limbi pagâne.



-=La mai putin de un an, mai 1476, Mohamed II , aprins de ura impotriva lui Stefan care-i nimicise armata cea puternica ,de 120,000 de oameni, care-i alungase garnizoana turceasca din Chilia, pleaca in persoana impotriva lui Stefan.



Trece dunarea pe cinci poduri cu o multime de soldati, tunuri, camile si patrunde in Moldova. In acelasi timp navalesc in Moldova si tatarii din Crâm, veniti in ajutorul turcilor.



Acelasi istoric polonez Dlugoss ne spune ca Voievodul Stefan nu se inspaimânta de acesti doi inamici foarte puternici care lovesc Moldova in acelasi timp.



El dadu ordin ca toate bucatele si fânetele sa li se dea foc, pentru a nu ajunge in mâinile dusmanilor, apoi se arunca asupra tatarilor, de a caror putere se temea mai mult decât de turci. Ii loveste, ii invinge si-i goneste pâna la Nistru cu atâta râvna, incât pe multi ii taie in fuga decât in batalie.



In timpul acestei persecutii, teroarea cuprinse asa de mult pe tatari, incât ei aruncau jos armele, arcurile,tolbele cu sageti, hainele de pe ei, seile de pe cai, ca sa poata fugi mai usor si apoi ca niste turbati, sareau goi in apa Nistrului, unde aproape cu totii s-au inecat.



Stefan se intoarce repede acum impotriva trupelor turcilor, imprastiate prin tara, la prada.



Se retrage apoi in munti intr-o padure numita de turci „Marea de arbori” iar de cronicarii nostri Valea Alba.



Aici pe 26 iunie 1476 are loc memorabila batalie de la Razboieni. Moldovenii dau foc la padure, focul determinând la inceput pe ieniceri, ingroziti, sa se trânteasca la pamânt.



Sultanul Mohamed, observând aceasta dezordine si lipsa de curaj, din partea celor mai distinsi ostasi ai sai, apuca un scut si se repede impotriva moldovenior.



Moldovenii sunt invinsi nu de arme ci de numarul coplesitor al turcilor.



Pierderile turcilor sunt enorme iar victoria fara rezultat.



Mohamed incearca sa cucereasca cetatea Sucevei si a Hotinului, dar pierde in amândoua luptele o multime de ostasi fara a le putea cuceri.



Cu toata infrângerea suferita la Valea Alba, Stefan nu isi pierde curajul.



Tocmai când turcii voiau sa treaca Dunarea, ii loveste din senin, le lua toata prada furata din Moldova, acestea alergând disperati spre celalalt mal. Stefan se intoarce inspre Moldova si curata tara intreaga de turci. Regele Ungariei, invinsul lui Stefan, uitând de ce i se intâmplase si lui nu de mult, intr-o scrisoare adresata Papei Sixt IV-lea , numeste retragerea lui Mohamed din Moldova , o fuga rusinoasa”( Hurmuzaki, Documente, vol.VIII, p.23 1476).



-=Sultanul Baiazet II vrând sa-si razbune parintele intra cu trupele sale in Moldova in luna mai 1486. Planul sau era ca dupa ce va supune Moldova, sa stabileasca o legatura directa intre imperiul turcesc cu tatarii de la Crâm si de pe Volga, sa colonizeze Basarabia cu tatari si sa prefaca Moldova intr-un pasalâc turcesc.



Trece Dunarea pe la Isaccea, ocupa Chilia si Cetatea Alba, devasteaza in lung si in lat Moldova, Stefan ducând doar o lupta de hartuire, de slabire a inamicului, care s-a dovedit practica , pentru poporul nostru inca din timpuri stravechi. Baiazet II-lea disperat ca nu il poate intâlni si invinge pe Stefan, obosit de lupta de hartuiala dusa de trupele moldovenesti, fu silit sa se intoarca peste Dunare.



Din Cronica Veneta a lui Sanuto Marino ( istoriograful republicei Venetiene-1532) aflam ca sultanul turcesc când a cucerit Cetatea Alba avea o armata de uscat de 300,000 oameni, iar fortele sale navale erau de 100 de corabii cu pânza, ca in fine pe lânga sultan se mai afla acolo si hanul tatareac cu 30,000 de oameni calari.



Despre actiunile de razboi ale lui Baiazed asupra Moldovei, mai aflam de la analistii musulmani Saed-eddin si Idris, sc. XVI-lea, informatii folosite si de Hammer in Istoria imperiului otoman. ”In ziua de 1 mai 1484, Baiazed pleaca la Adrianopol ( fosta capitala a Romaniei N.A.), de unde se pregati sa mearga asupra Moldovei.



La 27 iunie armata sa trecu Dunarea pe la Isaccea, unde veni si Voievodul Valahiei cu un corp auxiliar de 20,000 de oameni.



La 6 iulie Baiazet impresura cetatea Chilia si in 7 zile o cuceri.



De acolo porni impotriva Cetatii Albe ( Akkermanului) unde ajunse in 9 zile.



Asediul acestei a durat 16 zile, cadera acestei ne este descrisa de Andrea Cambini din Florenta, care a trait in timpul acestor evenimente.Acesta povesteste cum la inceput Baiazet a dat voie trupelor sale sa cutreiere si sa prade tinutul, apoi vazând ca cei din cetate nu se misca a dat ordin ca zidurile acesteia sa fie batute cu artileria din mai multe parti, darâmând cât mai mult, si dând astfel sansa coloanelor sale sa atace.



Oamenii din-nauntru insa se aparau foarte bine, respingându-i cu mare impetuozitate, intrebuintând pentru apararea lor sageti, focuri, darde si pietre, si se purtara cu atâta inima incât ranind si omorând un numar mare de inamici, ii gonira de mai multe ori.



Dupa zile de atac fara succes, Baiazit trimise un sol sa le spuna ca turcii vor sta si vor lupta zi si noapte pâna vor lua cetatea si nu vor cruta pe nimeni, indiferent de sex ori vârsta. In cazul in care se vor preda le va asigura libertatea. Auzind cei din cetate propunerile sultanului si ne vazând nici o scapare, si finca ramasesera foarte putini, au hotarât sa primeasca conditiile sultanului si predara cetatea. Sultanul isi tinu promisiunea.



-=Dar nu numai ungurii, tatarii si turcii ataca Moldova. In anii 1497 si 1498 regele Ion Albert al Poloniei, dornic de glorie, crezând ca Moldova este slabita vine sa supuna aceasta tara. Sub pretext ca doreste sa mearga impotriva turcilor, ca sa ia din mâinile acestora Chilia si Cetatea Alba, de fapt dorind sa-l puna in fruntea Moldovei pe fratel sau Sigismund. El cheama lânga el la acest razboi pe Alexandru-duce de Lituania, pe Tifen, magistratul cavalerilor teutoni si pe ducele Masoviei. In fruntea a 80,000 de ostasi patrunde in Moldova, inaintând spre Suceava. Stefan ii blocheaza insa toate drumurile de aprovizionare dinspre Polonia si Rusia.



Situatia devine dificila pentru trupele inamice datorita lipsei de apa, bucate si nutret.



Descurajarea creste, disciplina scade, asa ca ridica asediul Sucevei dorind sa se intoarca acasa. Ei au inceput sa se retraga, fara nici un fel de ordine, comitând tâlharii si jafuri asupra locuitorilor pe unde treceau. Pe când trupele dusmane, dupa un drum de patru zile, sosesc in padurea numita „Bucovina”, o multime de tarani pedestri le inconjoara din toate partile, dau navala asupra lor, inchid drumurile de iesire cu arbori taiati, rastoarna carele si rastoarna asupra armatei inamice arbori pe care ii taiasera inainte din radacini.



Lupta, dupa cum o descriu autorii polonezi, a fost una din cele mai inversunate si mai crâncene. O mare parte a armatei regelui Poloniei dispare aici, o mare parte a nobilimii celei alese a Poloniei si Rusiei se stinge sau cazu in captivitate. Dupa Cromeri „ Polonia sive de orgine et rebus gestis Polonorum- 1589, p.440 ..” Cu aceasta ocazie Stefan se arata de o crudelitate mai mult decât barbara, anume el dete ordin sa macelareasca in fata sa pe toti captivii, scapra doar cei ce cazura in mâinile turcilor si tatarilor, care fura dusi in captivitate. Unii dintre acestea se intoarsera dupa câtva timp in tara, cum a fost cazul lui Ioan Tencini, Petru Prochnici……..



Acest razboi dete apoi nastere la pagube mari si suferinte grele pentru poloni si rusi.



Anume, Stefan, dorind ca sa-si razbune injuria ce i-o facuse regele Poloniei si pentru razboiul nedrept inceput de acesta, se ridica in primavara anului urmator cu trupele sale usoare de moldoveni, turci si tatari si navali in Polonia si in provincia Rusiei, apoi trecând pe lânga cetatea si orasul cel intarit cu ziduri al Leopolei, inainta pradând in lung si in lat pâna la orasul Canciuga si la râul Visloc, raspândind in toata Polonia o teroare enorma, fiindca nimeni nu era pregatit, ba nici nu avea curajul ca sa stea inaintea acestui inamic, ci toti cautau numai sa fuga, unii ascunzându-se prin fortarete, altii prin paduri si munti nestrabatuti. Insa moldovenii , luând urmele celor fugiti, prinsera o multime mare de oameni de ambele sexe, de toate conditiile si etatile, ii tarara in sclavia demna de compatimit si-i imprastiara in toate partile, astfel ca Thracia, Scythia si Asia erau pline de sclavi rusesti.



Se zice ca atunci au fost luati ca robi de razboi si mânati inainte ca vitele peste 100,000 oameni, cu o multime nemasurata de turme, de cirezi si tot felul de prazi.



” Aceasta a fost urmarea faimoasei batalii din codrul Cosminului, care a adus pagube si suferinte enorme pentru Polonia si Malorusia. Gloria si numele lui Ion Stefan Voievodul Moldovei ajunse cunoscut peste tot in lume.



Uzun Assan, regele Persiei, trimite ambasadori la Stefan cel Mare , rugându-l ca impreuna cu alti printi crestini sa se ridice in contra oribilei puteri a otomanilor.



Papa Sixt IV-lea, in bula ce o adreseaza crestinilor in anul 1476, numeste pe Stefan „ adevarat atlet al credintei crestine” .Senatul venetian il felicita pe domnitorul Stefan pentru victoriile sale asupra turcilor.



Cele mai sincere si frumoase elogii le aduce lui Stefan istoricul polonez Ion Dlugosz, cronicarul din Cracovia, contemporan al sau: „O barbat minunat, care nu e cu nimic mai inferior decât ducii eroi ai vechimei si pe care noi il admiram atât de mult………………………….Dupa judecata mea, dânsul este cel mai demn, caruia sa-i deie domnia si imperiul militar peste toata lumea, si lui sa i se incredinteze prin sfatul, prin intelegerea si hotarârea comuna a tutu4ror crestinilor , demnitatea de comandant suprem si duce in contra turcilor…..”( Dlugossi, Hist. Polon, tomus II – 1712-, p.528 ).



De la medicul sau, Mathei Mauriano, la anul 1502, aflam ca Stefan cel Mare era un om intelept, demn de multa lauda, si foarte iubit de supusii sai. El a avut 36 de batalii din care a pierdut doar doua.



El a zidit 44 de mânastiri si biserici.



Meritele aduse de el poporului nostru, serviciile aduse de el crestinismului si civilizatiei Europei sunt de neuitat.

Pe 3 iulie 2004 ( anul 7.512) s-a sarbatorit in Dacia la Putna acest eveniment deosebit, 500 de ani de la incetarea din viata a marelui voievod Stefan cel Mare si Sfânt.

Dr. Napoleon Săvescu/ New York





Napoleon Săvescu    7/25/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian