Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Cronicar : Răsplata învinsilor


Vrem sau nu vrem, ne place ori nu, adevăratii soldati sunt izgoniti din cetate si exilati în istorie, lăsând locul mercenarilor.
Ne mai rămâne sansa de a face recurs la literatură pentru a afla despre viata, lupta, drama, moartea si blestemul soldatilor, condamnati la suferintă pentru vina de-a fi păzit crucea răstignirii lui Isus Hristos.
În virtutea datoriei sale, soldatul a fost, deopotrivă, santină pentru învingătorii si pentru învinsii puterii, iar în învălmăseala valorilor postbelice si postrevolutionare, adesea, soldatii au fost primii învinuiti, judecati si condamnati.

Prin cartea lui Javier Cercas, ce poartă titlul Soldatii de la Salamina (Editura Humanitas), cititorul plonjează direct în războiul civil din Spania. Mărturisesc că imboldul lecturii mi l-au dat numeroasele premii celebre acordate cărtii, traducerea ei în toate limbile de circulatie internatională si faptul că ecranizarea sa a stârnit un mare interes.
De la început as vrea să-i previn pe cititori că, în afară de o frază si de o simbolistică de subtext, în carte nimic despre Salamina. În schimb, multă meditatie despre conditia soldatului si despre războaie.

Autorul, jurnalist, află despre o întâmplare reală petrecută în timpul războiului civil si, pentru a se documenta despre personajele ei, renuntă la slujba cotidiană si pleacă pe urmele evenimentelor si ale celor care au participat sau au scris despre ele.
Despre ce a fost vorba? Rafael Sanchez Mazas, poet, romancier, eseist si jurnalist, dar si fondator al Falangei spaniole, scapă printr-o minune de executia colectivă organizată de revolutionarii republicani. Si cum sansa îti poate surâde uneori chiar si a doua oară, Sanchez Mazas este găsit de un soldat aflat în scotocire după cei care fugiseră de la locul executiei, dar în loc să-l împuste cum primise ordinul si cum se întâmplase cu altii, îl lasă în pace, gratulându-l cu un zâmbet complice. După ce a fost de două ori la un pas de moarte, Mazas va scrie într-o pagină că e de necrezut câte poti învăta în cele câteva secunde dinaintea executiei.
De aici încolo, atât supravietuitorul, cât si, mai ales, autorul, vor să afle ce a fost în mintea si în sufletul soldatului si ce a gândit atunci când a refuzat să omoare. Astfel, eroul romanului devine soldatul. Eroul literar si, în egală măsură, eroul istoric pentru că un alt personaj care-l citează pe Allende spune că erou nu este cel care ucide, ci acela care nu omoară si nu se lasă ucis. Erou este acela care stie si are puterea să spună nu atunci când trebuie, iar războaiele sunt locurile si timpurile în care se nasc cei mai multi eroi adevărati.
Această întâmplare, care reprezintă si pretextul romanului Soldatii de la Salamina a constituit temă de dezbatere natională în Spania dominată de obsesia istorică a războiului civil. Asa se face că gestul unui soldat anonim, cu suflet greu de descifrat chiar si de poetii care au supt laptele imaginatiei lui Don Quijote, adună în jurul său părerile cele mai autorizate, dar si mai controversate. Cineva repetă cuvintele lui Oswald Spengler convins că „în ultimul ceas, civilizatia a fost întotdeauna salvată de un pluton de soldati“.
Iar dacă după Gaston Bouthoul, războiul este o epidemie mentală, războaiele civile sunt cele mai confuze ca si vremurile în care se petrec si, de aceea, dincolo de nelegiuirile care au loc, este impresionantă solidaritatea celor hăituiti, indiferent în ce tabără s-ar afla.

Incontestabil, războaiele văzute de soldati n-au semănat si nu seamănă cu cele văzute si conduse de generali. În sufletele lor însă, trăirile pot fi asemănătoare, fiindcă Hesiod ne previne din motto-ul cărtii: „Zeii au ascuns ceea ce-i face pe oameni să trăiască“.

Popoarele nu se lasă miscate decât de poeti, spune Jose Antonio, dar oricine ar câstiga războiul, cei care îl pierd întotdeauna sunt poetii. Si am adăuga noi, fireste, soldatii.

„Vai de cei învinsi“, spune dictonul latin. Pentru că pe ei nu-i judecă Cezarul, care adeseori piere si el în luptă, ci învingătorii. Iar învingătorii n-au întotdeauna suflet de soldat si nici cumpătarea celor care l-au ascultat si nu l-au condamnat pe apostolul Pavel.





Eugen Burghelea    7/19/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian