Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Romani care au ceva de spus : Un samurai mioritic

Stimati cititori, inauguram astazi un ciclu jurnalistic intitulat „ROMANI CARE AU CEVA DE SPUS”.

Vor fi reportaje si interviuri dedicate romanilor din tara, multi dintre ei ilustri, chiar daca nu sponsorizeaza echipe de fotbal, nu umplu paginile revistelor de scandal si nu isi etaleaza cu ostentatie bogatia ori amantele. Dar, cine stie, poate de aceea sunt ilustri...

Veti vedea, romanii invitati in rubrica noastra ne vor demonstra ca si in Romania se munceste, se creeaza, se fac pasi pentru progres, chiar daca eforturile sunt mult mai mari iar recunostinta semenilor ramane doar o vorba subtire si usoara ca o frunza vesteda purtata de vant.

Sa nu uitam, oamenii care fac ceva pentru semenii lor, pentru tara lor, rareori sunt zgomotosi si nu au timp sa impartaseasca altora gandurile, planurile, neimplinirile ori victoriile lor.
Sa ne asezam insa alaturi de ei in timp ce creeaza si sa le intram in vorba.
Vom afla, cu siguranta, extrem de multe lucruri interesante...


UN SAMURAI MIORITIC

Profesorul Anton MURARU, antrenor emerit, centura neagra 8 dani la judo, ar putea parea, luandu-i in calcul varsta, palmaresul profesional si renumele, un personaj venerabil, infasurat in kimono, asemeni unui Buda contemplativ, privind cu detasare lumea inconjuratoare din mijlocul unui tatami din paie de orez.
Nimic mai fals. Profesorul MURARU este un barbat verde, imbracat intotdeauna intr-un costum de haine impecabil, purtand in permanenta in coltul gurii un zambet siret, de om care stie multe si, mai ales care a facut multe la viata lui. Pare o statuie japoneza in marime naturala ce ascunde sub hainele europene celebra tinuta de judoka.
Cum am aflat ca este judoka? Atunci cand da mana cu tine, Profesorul te prinde cu cealalta, ca din intamplare deasupra cotului, intr-o „priza” al carui nume mi l-a destainuit dar pe care l-am uitat instantaneu. Am aflat doar ca astfel, Anton MURARU poate anticipa orice tentativa de atac a unui potential adversar.
Gestul, reflex precum respiratia, a devenit aproape un tic de care venerabilul profesor si antrenor de judo nu poate ori nu vrea sa se dezbare.
Absolvent in anul 1963 al Institutului de Educatie Fizica din Bucuresti, Anton MURARU a devenit un an mai tarziu antrenor de judo si foarte curand profesor de sport la Clubul Scolar „Pionierul” din Capitala. In perioada 1968 – 1990 a fost secretar general al Federatiei Romane de Judo, iar intre 1982 si 1984 a predat ca profesor la Academia Italiana de Judo. Dupa absolvirea in Japonia a unui curs de antrenori, „Profesorul”, cum ii spun toti cei ce-l cunosc, a dobandit centura neagra 8 dani la judo si centura neagra 6 dani la Ju-Jitsu.
Intre etapele reprezentative ale carierei sale didactice, impletite cu cea sportiva, se mai inscriu detinerea functiilor de Secretar General al Uniunii Balcanice de Judo, Presedinte al Federatiei Romane de Judo, membru in Grupul de Coordonare al Antrenorilor REISS (Uniunea Europeana), Director al Centrului National de Formare si Perfectionare al Antrenorilor, expert al Consiliului Europei – proiect Commenius 2, Presedinte al Comisiei de Apel a Federatiei Romane de Judo.
Profesorul Anton MURARU are 10 carti publicate si a scris sute de articole in care a pledat pentru frumusetea si nobletea acestei forme de lupta a samurailor, devenita sport olimpic, deci comoara universala a civilizatiei umane.
Diplomele, cupele si medaliile obtinute de-a lungul carierei sale prestigioase formeaza nucleul viitorului Muzeu Roman al Sportului si se constituie in pledoarii pentru practicarea acestui sport inegalabil.

Rep. – Domnule profesor, cred ca sunteti, iata, persoana cea mai potrivita sa faca un scurt istoric al acestui sport in tara noastra. Aveti autoritatea morala pe care v-o dau cariera didactica si sportiva.

A.M. - Judo-ul a fost introdus In Romania prin 1928, de profesorul japonez Heishichi Ishiguro, unul dintre numerosii instructori formati de Jigoro Kano.
Timp de un an, Ishiguro a predat judoul la ONEF (Oficiul National de Educatie Fizica) din Bucuresti. Apoi, cursul a fost continuat in cadrul IEFS (pe atunci ANEF). In perioada 1929-1933 profesor pentru educatie fizica la catedra de sport era capitanul Emilian Teaca. De numele acestui capitan se leaga, de fapt, inceputurile judo-ului din tara noastra.
Prima competitie a fost organizata in 1934, protagonisti fiind jandarmii de la scolile din Bucuresti si Campina si pompierii bucuresteni.
Tot jandarmii au mai organizat o alta intrecere, in 1937, la Ploiesti, competitie la care au participat 7-8 promotii de ofiteri, subofiteri si militari in termen. S-a luptat la o singura categorie: open. La ofiteri a castigat Pavel Capota, din Bucuresti, iar la subofiteri a iesit invingator sergentul Doru P. Butiu, al carui fiu avea sa devina mai tarziu unul dintre "pionierii" judo-ului din Timisoara.

Rep. – Cum a fost primit acest nou sport care, in oarecare masura, aduce cu celebrele „trante” pomenite atat de des in vechile documente romanesti de cancelarie si in istoria orala? Putem spune ca a avut „o presa buna”?

A.M. - Abia prin anul 1950, dupa razboi, judo-ul revine in scena sportiva romaneasca. La Arad, Mihai Botez a reusit, in 1957, sa-si faca "acte" pentru sectia sa de la Uzinele de Vagoane, in acelasi an prof. loan Avram infiintand un cerc de judo la Institutul Agronomic din Bucuresti. Tot atunci, prof. Florian Frazzei a organizat si condus un cerc de judo la Scoala Sportiva nr. 2 din Capitala. Doi ani mai tarziu, in 1959, un mare iubitor de judo, Vasile Gotelet, tehnician sportiv a infiintat un cerc de judo la Uzinele Vulcan din Bucuresti. In 1960, au aparut, ca ciupercile dupa ploaie, cercuri de judo la Sibiu, Medias, Arad, Iasi.
Ambasada Japoniei, sensibilizata de pasiunea romanilor pentru sportul national japonez a inceput sa puna la dispozitia practicantilor primele materiale de specialitate privind tehnica si metodica judo-ului.
Un pas insemnat in demersurile pentru recunoasterea oficiala a acestui sport in Romania avea sa-l constituie infiintarea, in 1962, a Comisiei de judo in cadrul Consiliului Orasenesc Bucuresti pentru Educatie Fizica si Sport.
Prin intermediul acestei comisii s-a centralizat activitatea putinelor centre existente, aceptindu-se apoi vizita, in 1963, a echipei sindicatelor din Franta, FSGT care a sustinut o dubla intalnire cu selectionatele Bucurestiului. Meciurile au avut loc pe terenurile arenei de tenis Progresul din Capitala. Spre marea satisfactie a simpatizantilor acestui sport, prima selectionata a Bucurestiului a castigat cu 3-2.
In presa incep sa apara primele stiri si articole de prezentare si popularizare a judo-ului.
"Sportul Popular" din 7 mai 1964 publica o stire despre Congresul Uniunii Europene de Judo, iar revista "Sport", nr. 18 din 1965, sublinia ca: "S-a descoperit remediul timiditatii si al complexului de inferioritate ce-i stapanesc pe copii".
La randul ei, "Scanteia Tineretului" din 20 decembrie 1966, publica un articol semnat de mine, in care afirma: "Surpriza, rasturnarile de situatii, folosirea fortei adversarului impotriva lui sunt doar cateva din laturile «gustate» ale acestui sport. Judo-ul dezvolta gindirea creatoare, asociativa, indemanarea si precizia, curajul, spiritul intreprinzator si inteligenta".
In ziarul "Munca" din 13 mai1966, un alt articol sustinea ca "valoarea sportivilor japonezi si succesele obtinute de ei in foarte multe discipline sportive se datoresc, in cea mai mare parte, practicarii judo-ului”. Si exemplele pot continua...

Rep. – Din cate mi-ati povestit, vi s-au pus si piedici.

V.M. - In anul 1964 au fost inaintate memorii in care se detalia dezvoltarea judo-ului pe cuprinsul tarii noastre cu date concrete, centre, antrenori, competitii etc. Intre altele, se mentiona ca: "Avand in vedere activitatea sustinuta a sectiilor de judo, propunem infiintarea Federatiei de judo".
De unde sa fi banuit sufletistii judo-ului ca se adresau, de fapt, celui mai inversunat adversar al acestui sport?!
Pe atunci, Miron Olteanu (despre el este vorba) era presedintele Federatiei Romane de Lupte, care nu putea sa vada cu ochi buni JUDO - UL pe care i-l considera un sport de mare concurenta pentru LUPTE.
In documentele respective se remarca evolutia evidenta a judo-ului in tara noastra: "disciplina judo face parte din sporturile olimpice, cu campionate europene si mondiale.
Rugam (...) recunoasterea sportului judo ca sport republican". memoriile au fost semnate de ing. Liviu Urma, pe atunci Secretar al Comisiei orasenesti de judo si Anton Muraru in calitate de membru al Biroului orasenesc. Textul avea anexat si un plan de masuri pentru dezvoltarea judoului in Romania.
In mai 1967, cu sprijinul Asociatiei Sportive Viotrometan Medias am organizat primul Campionat National pe Echipe, dotat cu Cupa Tirnava. Iata, anul acesta, pe 19 mai, se implinesc exact 40 de ani de la aceasta manifestare sportiva de inalta tinuta.
Competitia a fost organizata fara sprijinul organelor sportive, deoarece conducera UCFS-ului interzisese tuturor judetelor sa organizeze competitii si demonstratii de judo. Totusi concursul s-a bucurat de un succes deosebit fiind vizionat, pe stadionul de fotbal, de peste 10.000 de spectatori.
Dar succesul, s-a datorat si largii propagande pe care a facut-o acestui sport Cinematografia. Pentru jurnalele de actualitati ale studioului Alexandru Sahia, regizorul Alexandru Ghidali, a realizat un amplu reportaj, care a fost difuzat pe ecranele tuturor cinematografelor din tara timp de o luna si jumatate. A fost o chestie extraordinara pentru ca, tineretul care nu avea televizor si discoteci mergea in numar foarte mare la cinema, imaginile cu si despre judo indemnandu-i la practicarea acestui sport.
Succesul filmului in mass – media a contribuit la sensibilizarea liderilor politici care au decis demararea actiunilor pentru oficializarea judoului.
Alexandru Siperco, pe atunci membru al Comitetului International Olimpic C.I.O, a sprijinit si el din toate puterile initiativa mea (Andrei fiul acestuia, fiind judoka in sectia de copii Cutezatorii). Aici trebuie sa recunosc, am avut noroc pentru ca multi dintre copiii demnitarilor politici si militari ai epocii practicau judo in cluburi si isi influentau intr-un fel parintii in luarea deciziilor legate de viitorul acestui sport.

Rep. - In ziua de 21 mai 1968 a avut loc Adunarea generala care a ales conducerea noii federatii si Biroul federal: secretar responsabil, prof. Anton Muraru, omul care avea sa se afle la timona FRJ pana in 1989. Din Biroul federal faceau parte, printre altii, generalul Paul Marinescu (presedinte), Alexandru Siperco si Titus Deac (vicepresedinti) Mihai Botez, Florian Frazzei, Ioan Avram si antrenorii lotului reprezentativ, ing. Liviu Urma si Ovidiu Bucur.

A.M. - Primita cu raceala noua disciplina olimpica a stat fara buget , si fara sediu, timp de 2 ani. Apoi lucrurile au inceput sa mearga.
La putin timp dupa Adunarea generala, in baza relatiilor bune avute cu Ambasada Japoniei la Bucuresti, Kodokanul a trimis la Bucuresti doi mari specialisti in judo, campionii mondiali Takesse Matusaka si Sheizi Shinomaki care au tinut primul curs de formare a antrenorilor, curs la care au fost participat 40 de tehnicieni.
La numai doua luni au si fost organizate deja intrecerile primei editii a Campionatului National pe Echipe.
Cu stingaciile inceputului, cu kimonouri mai mult sau mai putin pe masura, cu procedee tehnice bazate indeosebi pe forta bratelor si mai putin pe subtilitatea traditionala a acestui sport asiatic, cu multe decizii de arbitraj contestate, Campionatul s-a bucurat totusi de un succes deplin, lansand practic judo-ul ca sport de mase.
In primavara lui 1969 deci la mai putin de un an de la infiintarea Federatiei, a avut loc prima competitie internationala Campionatele Internationale ale Romaniei, una dintre intrecerile care aveau sa fie organizate an de an, pana in prezent. La editia inaugurala au fost invitate puternicele formatii ale, U.R.S.S., R.D.G., Cehoslovaciei si Bulgariei. Cum era de asteptat, ai nostri nu prea s-au "vazut".

Rep. – Stiu insa ca succesele nu au intarziat sa apara.

A.M. - Primul succes la o competitie internationala a fast obtinut de aradeanul Ionel Lazar, la categoria mijlocie, cu prilejul Campionatelor Intemationale de tineret ale Romaniei, in 1971.
Cu siguranta, cel mai important moment pentru judo, la inceputurile sale, a fost participarea echipei Romaniei la Campionatele Europene din 1977, de la Ludwigshafen RFG – ( invitata pe banii federatiei de judo din Germania ). Aici au urcat pe treptele podiumului de onoare pentru prima data si reprezentantii tarii noastre.

Rep. – Medalii de aur?

A.M. - In panoplia judo-ului romanesc sunt asezate la loc de cinste , si numele judoka ce au cucerit medalii de aur pentru Romania
Deschizator de drum regretatul judoka de mare talent VLAD NICOLAE MIRCEA.
Urmatoarea editie a Campionatelor Europene, in 1981, a avut loc in Ungaria, la Debrecen.
In finala categoriei semi-usoare ajunsese dinamovistul bucurestean Constantin Niculae, un sportiv inalt si bine legat pentru categoria respectiva, adversar fiindu-i... diavolul francez Thyeri Rey, un tanar de numai 20 de ani care, cu un an inainte, la Moscova, devenise campionul olimpic al categoriei super-usoare.
Dupa o confruntare in care reprezentantul nostru i-a invins si pe... arbitri, Constantin Niculae a devenit campionul european, cucerind medalia de aur!
Dupa numai un an, in 1982, un alt judoka roman, Mircea Fratica, de la Nitramonia Fagaras, a urcat pe cea mai inalta treapta a podiumului de onoare al Campionatelor Europene, la Rostock, in R.D.G., depasindu-l in finala pe Sota Hadareli (U.R.S.S), fostul campion european.
E a 3-a medalie de aur la trei editii consecutive ale CAMPIONATELOR EUROPENE !
Neindoios, aurul ramane aur, dar si alte succese au valoarea lor, mai ales daca sunt obtinute in arena marilor competitii.
Debutul la CM a avut loc in 1979, la Paris, si s-a soldat cu doua pozitii fruntase - locurile cinci ocupate de Arpad Szabo, la "super-usoara", si Constantin Niculae, la "semi-usoara".
A fost nevoie apoi de un deceniu pentru ca judo-ul romanesc sa mai obtina un "bronz" la Campionatele Mondiale prin Adrian Croitoru, la categoria mijlocie, la editia de la Hamilton (Canada).
Apreciate cum se cuvine au fost si primele medalii olimpice, cele doua medalii de bronz cucerite de Mircea Fratica si Mihai Cioc la Jocurile Olimpice de la Los Angeles in 1984.
Tabloul de onoare al federatiei de judo a fost completat mai tarziu si cu alte cateva medalii - unele chiar de aur - obtinute la Campionatele Mondiale si Europene de Tineret.

Rep. – Sigur, iubitorii Judoului romanesc asteapta cu nerabdare continuarea acestei SAGA. Aducerea sa la zi, prin includerea perfomantelor judoka din ultimul deceniu, ramane o datorie de onoare pentru invitatul nostru de astazi, antrenorul emerit Anton MURARU, supranumit „Profesorul”, un roman care, iata, „a avut ceva de spus”.



pentru Observatorul Roman - Canadian a consemnat Marian Tudor din Bucuresti





Marian Tudor    5/15/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian