Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Ce inseamna a fi nationalist



POPOR: Un grup de oameni care trăiesc în cadrul acelorasi granite, vorbesc aceeasi limbă, au aceeasi cultură si, în general, aceeasi religie.
Spatiul geografic care caracterizează un popor este PATRIA acestui popor.
PATRIOT este acela care iubeste acest spatiu cât si poporul din acest spatiu geografic.
NATIUNEA : tot ce a dat mai bun un popor de-a lungul sutelor de ani formează Natiunea acelui popor. Natiunea reprezintă stadiul superior al notiunii de popor, chintesenta poporului, sumusul valoric recunoscut si acceptat international
NATIONALIST este acela care iubeste ceea ce a dat mai bun poporul sau de-a lungul sutelor de ani (natiunea); cel care iubeste si protejează natiunea din care face parte.
In vremea noastră, sensul „nationalist” are, după unii, predominant, conotatie peiorativă, îngustă: cineva care nu gândeste „larg”, ci mai mult în cadrul restrâns al natiunii lui, unilateral, motiv pentru care, după acestea, nu este bine privit într-o societate multinatională.
Sunt si forme negative ale nationalismului : nationalismul sovin, extremist sau cel ultranationalist.


Nationalismul este constiinta apartenentei la un neam. Este normal să existe o vointă a natiunii de a-si afirma si apăra pământul strămosesc, istoria, cultura, religia, limba si rasa.
De unde, însă, agresivitatea si suspiciunea fată de acest cuvânt?
Unii politicieni s-au grăbit să imprime definitiei un aspect tendentios: nationalismul ar fi iubirea exagerată a propriului neam. Ca si cum ai putea să-ti iubesti altfel decât exagerat propriul popor ?! Ei ar vrea să-ti iubesti neamul mai prudent, mai ponderat, mai rezonabil, eventual să renunti la exces si să iubesti mai mult alte neamuri, străine. Ideea e atât de aberantă, încât nu mai trebuie s-o comentăm. Oare nu pentru neamul român, german sau italian au murit milioane de români, germani ori italieni? Pe ce alt sentiment e clădită întreaga istorie a lumii?
Nu poti să-ti iubesti neamul decât în exces! Cine este sincer cu sine trebuie să recunoască deschis acest lucru! Politicienii demagogi au priceput că nu pot controla această zonă, că iubirea de neam nu poate fi măsurată, reglată ori cumpărată. Numai într-un regim în care valorile sunt răsturnate iar religia omului este banul, un asemenea sentiment e neapărat vinovat. Mai ales datorită faptului că nationalismul intră în conflict deschis cu tezele comuniste, excesiv socialist-democrat-liberale, care si-au dovedit falimentul si au blocat dezvoltarea firească a tării noastre.
A fi nationalist înseamnă, însă, nu numai a-ti iubi neamul, ci si a-l respecta pe cel care, de alt neam fiind, e nationalist. Echilibrul care se creează între aceste forte, sincere si puternice, e unul natural. Nu-i putem condamna pe unguri că tin mai mult la neamul lor decât la al nostru. Nu întelegem însă pretentia absurdă a unor minoritari de a ne cere să tolerăm noi nationalismul lor pe teritoriul Tării Noastre, în detrimentul nostru. Dacă vor întelege să fie nationalisti la ei acasă, noi nu putem decât să-i respectăm!
Nu este o crimă că ne iubim tara, chiar dacă, în acest sentiment, picurăm si putin exces…
Nu este o rusine că simtim în noi pulsul neamului nostru.


Fondatorul nationalismului românesc, Nicolae Bălcescu (1819-1852), ne-a lăsat o lege: ”Natiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă; dar Natiunea odată distrusă, este definitiv dispărută”.


N-am urmărit, de exemplu, problema influentei pe care ideologia ori poezia nationalistă a lui Eminescu a exercitat-o asupra generatiilor următoare.
Unii l-au socotit pe Eminescu prea putin nationalist, altii - prea mult obsedat de ideea natională. Pe vremea studiilor la Viena, i se arunca acuzatia de cosmopolit si vândut străinilor. La una din adunările Societatii România Jună, în articolul său din „Columna lui Traian” (23 august 1871), B. P. Hasdeu îl socoate pe Eminescu cosmopolit. Ceea ce-i mai interesant e că, după moartea poetului nostru national, desi era usor să i se cunoască activitatea ziaristică întru apărarea cauzei nationale a românilor din Ardeal, din Bucovina sau din îndepărtata Macedonie, desi „Scrisoarea I I I” ori „Doina” era la îndemâna oricui, lui Eminescu încă i se mai aduce acuzatia de-a fi fost prea putin nationalist. Recitindu-i versurile, vă las pe dumneavoastră să le apreciati prezenta lor valoare:

Scrisoarea III" (fragment)

.."Dintr-acestia tara noastră îsi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să sază în zidirea sfintei Golii,
În cămesi cu mâneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezăminte,
Unde spumega desfrâul în miscări si în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, sed pe locuri
Si aplaudă frenetic schime, cântece si jocuri...

Si apoi în sfatul tării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subtire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână si pe tară si pe noi!
Tot ce-n tările vecine e smintit si stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,
Toti se scurseră aicea si formează patriotii,
Încât fonfii si flecarii, găgăutii si gusatii,
Bâlbâiti cu gura strâmbă sunt stăpânii astei natii!



Astăzi altii sunt de vină, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati arătat arama sfâsiind această tară,
Prea făcurăti neamul nostru de rusine si ocară,
Prea v-ati bătut joc de limbă, de străbuni si obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteti - niste misei!
Da, câstigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.




Eminescu îmbrătisează cu dragoste trecutul strămosesc si evocă figurile mărete ale neamului. El răscoleste constiinta natională, oferind generatiilor viitoare un nou simt al demnitătii si mai multă mândrie umană promovând nationalismul.
În daci, Eminescu vede un popor plin de noblete, de iubire de patrie si de libertate: „Era un popor brav acela care-a impus tribut Romei; era un popor nobil acela, a cărui cădere te umple de lacrimi, iar nu de dispret, si a fi descendentul unui popor de eroi, plin de noblete, de amor de patrie si libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n'a fost si nu va fi rusine niciodată".
În anul 1889, Eminescu ne spune: „În România totul trebuie dacizat”!
Personal cred azi ca a fi Dac nu este o calitate, ci un dat.
Nu alegem să fim daci, ci ne nastem daci.
Pentru cine este familiar cu ideologia si psihologia manipulării maselor, nu este nimic nou ceea ce am spus si scris în repetate rânduri : „Pentru lichidarea unui popor (să spunem a celui dac), se începe prin a-i altera, a-i sterge memoria: îi distrugi cultura, cărtile, religia, istoria si apoi vine altcineva care îi va scrie alte cărti, îi va da altă religie, altă cultură, îi va inventa o altă istorie (de origine latină ori slavă -vezi 1944- , după momentul politic). Între timp, poporul începe să uite ceea ce este sau ceea ce a fost iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală. Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie, care le vor îndepărta pe cele originare. Din vechiul start spiritual vor rămâne undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai câteva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localităti, munti si ape, fără un înteles aparent. Formele vechi care, cândva, au ocupat valenta transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi, care vor dicta componenta si functiile «noului popor». Oare chiar asa s-a intâmplat cu noi în ultimii 150 ani ?”.
Când, nu de mult, nemtii se considerau un popor pur, arian, refuzând să-si accepte originea asa cum era ea, noi toti i-am condamnat; si am avut dreptate. Când un grup de „neinspirati” ne-au schimbat istoria, fluturându-ne în fată una mai „nobilă” decât cea adevărată, dacică, multi dintre noi s-au grăbit s-o accepte „cu mândrie” dar cu iresponsabilitate fată de poporul, natiunea noastră. Lupta noastră prezentă cu acesti invalizi intelectuali este, azi, deosebit de grea; o minciună repetată a devenit un adevăr aproape de nezdruncinat.
Alexandru Humbold ne spune: „maturitatea unui popor se manifestă în momentul când îsi acceptă istoria asa cum este ea, bună ori rea”.
Astăzi, după iesirea de sub dictatura bicefală ceausească, tara noastră, poporul nostru, natiunea noastră suferă procesul redobândirii constiintei nationale, atât în interior cât si în exterior, în cadrul integrării europene.
În lupta noastră pentru adevărata istorie a poporului nostru, trebuie să desfiintăm zeflemeaua lichelei istorice cât si scepticismul invalizilor intelectuali, a amatorilor de diversiune în viata culturală, si să promovăm adevărul asa cum este el, bun sau rău.

Stim cu totii că este foarte greu să schimbi o părere falsă, fiindcă e înrădăcinată de secole prin manualele scolare, prin tomuri de istorie, cărti, articole, studii de asa-zisă „romanistică”, interventii la radio si la televiziune.

Bucuria de a descoperi o magistrală istorie daco-getă a strămosilor nostri precum si dorinta firească de a face cunoscută această istorie m-au determinat să înfiintez, în anul 1999, Societatea „DACIA REVIVAL” („Reînvierea Daciei”), cu sediul în New York. Societatea îsi propune să aprofundeze studiile privind istoria veche a Daciei.
Un public tot mai larg apreciază eforturile noastre de a repune adevărul dacic pe masa diversificată - si uneori eronată - a istoriei omenirii.
În concluzie, a-ti iubi natiunea căreia îi apartii este ceva natural: este o onoare si o datorie.

Dr.N.Savescu
21-26 Broadway, New York 11106
mail@dacia.org







Nicolae Savescu    5/6/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian