Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Cu Diana Nicolae, Assistant Professor in cadrul Universitatii Rowan, din New Jersey


Motto: "Apatia din tara, dorinta de a uita si de a merge mai departe a autoritatilor, m-au intrigat in toata perioada petrecuta in Romania. Am considerat de datoria mea sa nu las ca timpul sa stearga din memoria noastra acele vremuri odioase, si sa contribui prin filmul meu la procesul moral, la asanarea morala, de care tara noastra are atata nevoie... Cred, de asemenea, ca cei care au rezistat acelor timpuri sunt adevaratele modele, pe care generatiile de azi ar trebui sa le urmeze." – Diana Nicolae

Gabriel Gherasim: Doamna Nicolae, va rog dati-ne cateva date biografice despre dumneavoastra.
Diana Nicolae: Ma voi limita doar la cateva date biografice, care sper sa creioneze o imagine concisa si clara privind evolutia mea. M-am nascut intr-o familie de medici de provincie si am copilarit si invatat pe meleagurile Bucovinei, la Radauti. Dupa absolvirea Facultatii de Jurnalistica in Bucuresti, am lucrat in presa scrisa si audiovizuala ca reporter, editor, director de creatie, cat si in publicitate, in calitate de copywriter (specialist in drepturi de autor). Experienta mea profesionala a fost intotdeauna dictata de dorinta de a ma exprima si de a-mi gasi cel mai potrivit drum in viata. Printre nenumaratele experiente profesionale de care am avut parte in Romania, cea mai benefica a fost cea de scriitor si asistent de productie pentru Radio BBC. Am lucrat cu profesionisti care m-au inspirat si mi-au dat incredere in viitor. As putea spune, ca experienta alaturi de BBC, a fost definitorie in cariera mea. Dupa numeroase incercari de a-mi gasi cea mai potrivita pozitie in presa romaneasca, m-am hotarat sa-mi continui studiile. Am fost acceptata intr-un program de Masters in productie de televiziune si film la Universitatea din Carolina de Nord, Greensboro, care m-a sustinut financiar in perioada studiilor, si de unde am absolvit in anul 2003, avand ca teza de masteratat filmul documentar "Red darkness before dawn" (Intunericul rosu inainte de zori). Dupa absolvirea masteratului, am ales cariera universitara si am obtinut o pozitie la Facultatea de comunicare si jurnalistica, la Bennett College, in Carolina de Nord. Astazi predau ca Assistant Professor in cadrul Universitatii Rowan, din New Jersey, in departamentul de radio, televiziune si film.

G.G.: Ce este "Intunericul rosu inainte de zori" si ce v-a motivat crearea sa?
D.N.: "Intunericul rosu inainte de zori" este un film documentar de 65 minute, care expune si condamna ororile comunismului. Filmul este compus din declaratii ale detinutilor politici, care au experimentat detentia si tortura in inchisorile si lagarele de munca din Romania, cat si din cele ale catorva istorici. Ideea centrala se contureaza in jurul inchisorii de la Sighet, ca simbol al inceperii exterminarii elitelor romanesti si al represiunii comuniste. Au fost mai multi factori care m-au determinat sa realizez acest film. Unul dintre ei e personal, dictat de suferintele familiei mele in timpul regimului comunist, de cele ale tatalui meu, care a crezut cu tarie in schimbare si a incercat sa contribuie la ea in 1989, dar la scurt timp a fost profund deziluzionat. M-a motivat de asemenea, dorinta de a cunoaste adevarul istoric, un drept pana la urma, care ne-a fost negat, si la care in sfarsit imi doream sa am acces, sa-l inteleg. Un alt motiv foarte important a fost dorinta de a prezenta drama unor oameni, care desi au suferit pentru tara, in puscariile comuniste, astazi sunt uitati, ignorati, desconsiderati si chiar persiflati, chiar de catre calaii lor, aflati acum la putere, sau liberi sa traiasca in pace. Apatia din tara, dorinta de a uita si de a merge mai departe a autoritatilor, m-au intrigat in toata perioada petrecuta in Romania. Am considerat de datoria mea sa nu las ca timpul sa stearga din memoria noastra acele vremuri odioase, si sa contribui prin filmul meu la procesul moral, la asanarea morala, de care tara noastra are atata nevoie. Nu stiu in ce masura am si reusit, dar lucrul de care pot sa spun ca sunt mandra, este faptul ca am inregistrat pentru eternitate, cateva dintre dramele unor oameni, a caror suferinta nu a fost auzita pana acum si care ar putea sa constituie modele de urmat pentru generatiile urmatoare. Eu consider ca un popor care-si ingroapa sau neaga istoria e un popor fara perspective de progres. Poporul roman a avut parte de destula impostura si de aceea am considerat necesar sa contribui cu ceva la demascarea acesteia. Traiesc cu speranta ca valorile se vor rearanja in Romania, dar totodata sunt convinsa ca pentru asta, fiecare dintre noi trebuie sa contribuie cu ceva. Acesta este modul in care, consider eu, ca pot sa contribui.

G.G.: De ce este rememorarea ororilor comunismului importanta pentru romanii care le-au trait?
D.N.: Cred ca rememorarea acelor orori este importanta atat pentru cei ce le-au trait, cat si pentru noile generatii, tocmai pentru ca acele cumplite timpuri sa nu mai revina vreodata. De asemenea, fara o cunoastere a istoriei reale, nu putem vorbi de reabilitare morala in Romania. Si as vrea sa o citez aici pe Ana Blandiana, a carei motto m-a ghidat pe parcursul realizarii acestui film: "Cand justitia inceteaza sa fie o forma de memorie, memoria insasi poate fi o forma de justitie". Poate ca vom putea ierta, poate ca multi dintre cei care au suferit au si facut asta, dar cu siguranta nu avem dreptul sa uitam. Cred ca aceasta este cea mai importanta idee, pe care filmul meu incearca sa o transmita.

G.G.: De ce este cunoasterea ororilor comunismului importanta pentru cei care s-au nascut in Tara si din parinti romani in general, dupa 1989?
D.N.: Cum spuneam si mai devreme, fara cunoasterea istoriei reale, si fara o denuntare a ororilor acesteia, nu poti construi o societate normala, bazata pe incredere si pe valori solide. Daca dam uitarii acele timpuri, inseamna ca jertfa celor care s-au sacrificat pentru tara, a fost de prisos. Ca sa poti merge mai departe, trebuie sa scoti din radacini raul. In Romania insa, din pacate, un astfel de proces intarzie sa aiba loc, iar generatiile nascute dupa 1989 nu mai stiu mare lucru despre trecut. Intr-una dintre discutiile mele cu istoricul si cercetatorul Florin Constantinescu, de la Universitatea din Bucuresti, domnia sa imi marturisea cu regret: "Romania este o tara terminata din punct de vedere istoric". Nu stiu daca eu impartasesc in totalitate opinia domniei sale, dar ma tem ca ea se poate adeveri daca nu luptam pentru cunoasterea adevarului istoric si pentru dreptate. Cred, de asemenea, ca cei care au rezistat acelor timpuri sunt adevaratele modele, pe care generatiile de azi ar trebui sa le urmeze. Eu consider ca multi dintre tinerii de astazi, din Romania, sunt debusolati si pentru faptul ca nu au la ce sa se raporteze. Din vocabularul tinerilor de astazi a disparut patriotismul, iar nationalismul este asociat cu extremismul. Eu consider ca acestea sunt doar cateva dintre tarele comunismului, de care nu vom scapa, daca nu vom alege sa vorbim deschis despre trecut. De curand, Televiziunea Romana a difuzat rezultatele unui concurs, prin care se incerca stabilirea unui clasament al celor mai mari zece romani, de-a lungul istoriei, clasament bazat pe preferintele publicului din Romania. Am fost surprinsa, si am constatat cu durere, ca un nume ca cel al lui Iuliu Maniu, un patriot care nu a renuntat la principii si la iubirea de tara pana la moarte, nu a fost nici macar mentionat. De aceea, cred ca este esential ca tinerii studenti, cercetatori, sa aiba acces la arhive, nu doar la documentele din dosare, dar si la arhivele de film si radio, pentru a putea afla adevarul despre istoria recenta a Romaniei. Nu putem vorbi de o democratie reala, daca accesul la arhive este prohibitiv si limitat. Nu cred ca simpla integrare europeana ne va vindeca de toate pacatele. Daca noi nu vom trata bolnavul acasa, ma tem ca el va risca sa moara pe drum.

G.G.: Care a fost reactia publicului occidental la filmul dumneavoastra?
D.N.: Filmul a fost apreciat de publicul occidental, si primit cu reala emotie de catre cei care au avut ocazia sa-l vizioneze. In Statele Unite, filmul a fost selectat de PBS (Televiziunea Publica Nationala), pentru difuzare, la putin timp dupa ce a fost produs, onorat ca finalist al premiilor Dore Schary, de catre “Antidefamation League”. De asemenea, a fost solicitat de catre Hoover Institute pentru a fi inclus in arhive, ca prim material audio-vizual pe aceasta tema, in limba engleza, de la Universitatea Standford. Au fost de asemenea si alte institutii dedicate cercetarii comunismului din Statele Unite si Europa, ca de exemplu, Institutul de Studii Europene de la Budapesta, care a solicitat filmul ca material de documentare si cercetare.

G.G.: Ce ati spune stangistilor din Occident care insista sa mentina parerea ca "si comunismul a avut parti bune"?
D.N.: Le-as recomanda sa vizioneze filmul. E greu pentru cineva care nu a trait intr-un astfel de sistem sa-i inteleaga mecanismele de functionare. Este simplu sa fii de stanga din fotoliul si comfortul de acasa, citind o doctrina care pe hartie suna ideal. Din punctul meu de vedere, comunismul nu a avut nici o parte buna, iar efectele lui se pot vedea si astazi, la aproape saptesprezece ani de la caderea lui.

G.G.: Cum pot cititorii nostri sa vizioneze "Intunericul rosu inainte de zori"?
D.N.: Filmul exista in centrele de cercetare mentionate mai sus, cat si in diverse centre universitare, iar cei interesati il pot achizitiona trimitand un e-mail pe adresa: info@cineluci.com sau accesand site-ul www.cineluci.com.

G.G.: Ce planuri aveti pe viitor?
D.N.: In afara proiectelor la care lucrez cu studentii mei de la universitate, am un proiect personal, un alt film documentar despre Romania, pe care sper sa-l finalizez in perioada urmatoare. Este un film despre un fenomen, care desi nu neaparat contemporan, se manifesta foarte acut in Romania zilelor noastre, asa-numitul fenomen de "brain drain", sau de "emigrare de materie cenusie".

G.G.: Cum pot cititorii nostri sa va contacteze?
D.N.: Ma puteti oricand contacta la urmatoarea adresa de e-mail: info@cineluci.com sau accesand site-ul de internet www.cineluci.com.

G.G.: Va multumesc pentru interviu!
D.N.: Si eu va multumesc mult pentru posibilitatea pe care mi-ati oferit-o, de a impartasi cu cititorii dvs. cateva dintre ideile care au stat la baza realizarii acestui documentar. Sper ca urmatorul film sa aiba acelasi impact atat in Statele Unite, cat si in tara, si sa contribuie pe cat posibil, la imbunatatirea imaginii noastre peste hotare.







de Gabriel Teodor Gherasim, New York    3/19/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian