Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


...vanturile valurile...(5) : Nicapetre; vorbire despre arta si artisti,



Daca in numarul trecut, probabil, am plictisit cititorul Observatorului cu Revigorarea peisajului in pictura romaneasca, de data aceasta, aceluiasi cititor, indraznesc sa-i atrag atentia despre un alt eveniment petrecut in arta plastica romaneasca ce a ajuns si el sa fie spulberat ca si primul in bataia ...vanturilor valurilor... dar care doamne cat m-a chinuit, cat m-a desfiintat ca om, ca artist; Magistralele Socialismului..
Romania ca o floare, Cantarea Romaniei, Magistralele Socialismului cat si alte demagogii de felul acesta erau scorneli, titlurile unor manifestari cuprinzatoare lansate de cei de sus, ca alde Popescu Dumnezeu, Burtica si intreaga gasca de esteti si politruci ce aveau menirea sa mobilizeze in mod creator artistii si sa gadile vanitatea conducatorul suprem. Asa de tare mobilizau incat pe simezele Dallesului la locurile stiute erau vazute aceleasi rame cu aceeasi tematica preamarind fierbinte atasamentul creatorilor fata de partid. Pictorul Stefan Caltea de exemplu, care ajunsese sa-i invete cum sa picteze chiar pe studentii de la Grigorescu, imi confesa ca el incearca pentru fiecare expozitie sa se conformeze indicatiilor, porneste cu ceva nou pe panza proaspata dar pina la vernisaj tabloul ajnge sa fie un camp arat, o bucatica de cer undeva sus si un tractor rosu departe in colo pe varful dealului. Aceasta ar fi insemnat in mod poetic si metaforic omagiu muncii, sau cam asa ceva. Adica se ajungea doar ca titlul manifestarii sa fie ceva nou ca in rest... aceeasi plachie nesarata, vorba lui Mateiu Caragiale. Dar cum Partidul era in toate si cum partidul nu gresea niciodata, si in domeniu de care vorbim, si in manifestarea artistica de fata rezultatul era total. Dupa jurii competente expozitia isi deschidea larg portile publicului, oficialii postati in fata vizitatorilor, grasi si atasati pana-n dinti ideilor marete , felicitau pe expozanti, se periau pe ei, laudau efortul creator si realizarile expozantilor si hora mergea mai departe mai fratilor mai hai, hai... De retinut o remarca a Geniului Carpatilor din luarea lui de cuvant la una din manifestarile artistice de felul acesta la Dalles; ...observ cu satisfactie ca de acum doi ani cand am mai participat odata la o manifestare a dumneavoastra ca ati facut progrese...! Ce o fi apreciat secretarul general acum la Dalles? Ca rosul era mai rosu decat acum doi ani, ca tablourile erau mai intinse, ca muncitorul din imagine dadea cu barosu in tabla cu un mai inalt nivel politic, ca taranul ducea cota la centrul de colectare cu un zambet mai larg conturat pe fata lui nadusita? Ce o fi sezizat el? Oricum ar fi fost, trepadusii notau constiincios spusele sefului in carnetul de note si presa era plina ochi, incepand de a doua zi, de comentarii nu atat la cele expuse pe simeze cat la cele spuse de Tovarasul. Sculptorul Octavian Olariu imi intinde Scinteia: ai ajuns mare domnule, organul partidului scrie despre tine... citeste cu atentie, esti apreciat la... si altii! Pictori ca, Ion Bitan, Doru Setran, Toma Roata, Radu Stoica, Mihai Rusu, Ion Grigorescu, Gheorghe Anghel si altii, vorba articolului din Scinteia, s-au prins ce se cere de la artisti, s-au prins ca partidul nu are nevoie de arta picturii ci de propaganda si pe aceasta cale, a tabloului expus in sali publice, au abandonat idealurile si cautarile artistice in etapa actuala si au apucat calea prin care sa incaseze sume substantiale de la caseria Fondului Plastic. Pinza era deja intinsa pe sasiu, sasiul de dimensiuni impresionante, culoarea de acrilic da posibilitatea pictorului sa lucreze repede, daca este potrivita pentru vapsit gardul si halele din uzina de ce nu ar fi buna si pentru tablou, culoarea este clara si luminoasa, pensula devine bidinea cu mai mult spor, ceva hasuri cu creionul sau carbunele da impresia privitorului de indemanare si lucru inspirat, deci tabluoul nu ia un timp indelungat de elaborare dar nu pare suficient de pe linie, poate fi citit de politrucii ignoranti drept abstract, influentat de arta americana, feri Doamne, atunci vine salvarea; se decupeaza din reviste, da ce zic eu din reviste, se decupeaza direct din Scinteia poze de prima pagina, la nevoie sa si maresc cu ajutorul diversor tehnici tipografice noi, se combina, se lipesc ca la gazeta de perete de la Coltu Rosu, adica cu un termen plastic, se zice, se coleaza pe panza de pe sevalet ce este atinsa din abundenta de rosu miniu de plumb, culoare industriei, sau culoarea graului proaspat treerat ce curge din batoza si deci se combina artistic vapseaua asternuta cu festeleu cu fotografia-taietura din ziar, ce este o reprezentare realista fara tagada, unde mai pui ca se afla in ea ghiar muia secretarului general dand indicatii pretioase celor din suita, popohrului, si se cara tablourile drept pe simezele din centrul Dallesului pentruca ele vor fi expuse central de vreme ce tematica si lozinca lansata de CC al PCR sare in ochi. Ca la militarie; punct ochit, punct lovit, uraaaa!!!, mergem la sigur drept la casieria Fondului Plastic. Se plateste tabloul la metru, mergem la sigur drept pe prima pagina ale organelor centrale de partid. Succes pe toate planurile. Premiile si medaliile vor urma.
Mai este si o alta categorie de artisti care forteaza mana uniunii, ministerului, partidului, da, chiar a partidului in sensul ca nu picteaza decat dupa ce consulta cu seriozitate tematica sugerata, indicata, pentru marea viitoare expozitie colectiva in pregatire. Se vrea atasament, demagogie, va dam noi demagogie dar platiti-ne. Atelierele lor, sau incaperile unde picteaza sunt deobicei goale, daca invirti pisica de coada prin atelier nu are de ce se agata, ei picteaza numai ce merge anul acesta la expozitie. Unii din ei sunt chiar studiosi, unii iau chiar lucru in serios, ca niste creatori, ca cei din renastere sau antichitate de exemplu ce nu lucrau decat la comanda. Unul sau doua tablouri pe an, cu tematica ceruta; se cere peisaj industrial, pictam peisaj industrial, se cere tablouri pe tema agricultura infloritoare, pictam agricultura noastra infloritoare, se cere sa infatisem pertrete de fruntasi in productie ii pictam neica, se cere sa pictam atasamentul poporului la hotararile partidului, pictam dragi tovarasi steaguri falfainde, lozinci, ...lumina-i steagul nostru’n zare... si zambete pana sa nu mai aiba loc pe panza. De pictat pictam noi dar intrebarea dureroasa este ei or sa cumpere? Ca daca nu le cumpara ei, cine? Ca doar cumatru nu va cumpara un astfel de tablou sa-l faca cadou soacrei de ziua ei de nastere, nici eu pentru colectia mea... Atunci trebuie pregatit terenul pentru achizitionarea produsului artistic. Aici trebuie umblat cu diplomatie, cu codaslicuri, cu machiavearlacuri, povesti induiosetoare, cu promisiuni, mese, damigene, cu spaga. Imi apar in memorie cateva nume dar ma opresc doar la unul; Romeliu Copilas. O fi numele lui adevarat ori adoptat nu prea are importanta, se potriveste manuse cu situatia, situatiile in care se baga singur, total caracteristic pentru ce ne ocupam noi in articolul de fata. Trebuie facut rost de bani, dela ei, au destui, daca ei au atata gargarisind lozinci, eu care am fost elevul lui Miracovici, discipol, i-am mostenit atelierul dece sa nu am, unde mai pui ca saptamana trecuta mi-a ramas gravida si amanta si nevasta iar la barul de sub atelier am ceva datorii. Ii strang eu de bose, ce cred ei! Il vad la usa presedintelui uniunii cu nevasta alaturea, evident gravida, si cererea de imprumut de creatie in mana.

Nicapetre / 10 ianuarie /07 Toronto




Nicapetre    2/12/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian