Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Invitatie pentru weekend ; Royal Ontarium Museum din Toronto

Expozitia “Italian Arts & Design – The 20th Century” si “Deco Lalique” la ROM Museum

"Yes, deep down, that which interests me is the aesthetic value of the profession, and it pleases me to have that value considered exactly in this particular moment in history” arh. Gaetano Pesce

Spectaculoasa extindere a Muzeului Royal din Toronto este aproape gata. Am mers zilele trecute sa fac ultimele fotografii ale santierului. Piramidele moderne desenate de Daniel Libeskind se inghesuie curioase sa intalneasca vechea cladire a muzeului, cumintica, clasica. Munca herculeana ce s-a depus timp de cativa ani este in faza finala. In curand vom putea admira Bloor Street de la ferestrele muzeului ROM.
Pana atunci insa muzeul isi continua rolul de instruire a vizitatorilor mici si mari.
La inceputul anului 2007 ne bucuram de cateva interesante expozitii printre care cea intitulata “Italian Arts & Design” si “Deco Lalique”.

“Italian Art & Design”, o retrospectiva a secolului de aur al designului Italian, sec 20, a adus exponate ce nu erau altceva decat stramosii masinilor de azi. Micutul Fiat 500L, un exponat de la inceputul seriei anului 1957, desenat de Dante Giacosa statea alaturi de vestita motoreta Vespa 125, desenata in 1948 de Corradino D’Ascanio. Ambele au adus fericirea atat tinerilor italieni cat si tinerilor din intreaga Europa a anilor 50.
“Bunica” masinii de scris Olivetti (Studio 42) proiectata de Luigi Figini si Gino Pollini in 1935 si produsa de Xanti Schawinski era si ea presenta.
Nume mari in desenul de mobilier stau alaturi de renumiti italieni in pictura, sculptura, aparatura menajera, servicii de masa, roboti menajeri, sau pur si simplu jocuri de copii.
Expozitia trece in revista fazele desenului Italian: “Stile florali” (Art nouveau) sau “Il liberti” ce se intinde pana la primul razboi mondial si ne reveleaza nume ca: Adolf Wildt , Vittorio Zecchin, Mariano Fortuny si geniul prefuturist Carlo Bugatti.
Un superb vas de bronz sustinut de trei tauri, datand din 1903-6, opera a lui Cambellotti, este un obiect de art deco tarziu. Alaturi este stramosul scaunului contemporan de sedinte, confectionat din lemn, cu speteaza semicirculara, desenat tot de Cambellotti 1906-7. Sunt expuse de asemenea un birou cu scaun datand din 1902, executate de marele manufacturier de moblier din Milano, Carlo Zen.
Sticlaria anilor 1910 este prezenta cu vase de Galileo Chini din pamant glazurat in culori calde si avand motiv ochiul din coada de paun. Stau alaturi alte vase de Vittorio Zecchin, adevarate feerii de zahar si lumina (1914). Intr-o vitrina vecina vedem scaunul de birou de Bugatti, prezentat la Expozitia de Arte Decorative de la Turino din 1902. In moda apare rochia dreapta cu jacheta – avangardista, fara corset, de Mariano Fortuny (1907). Filippo Tommaso Marinetti scrie “Les motes en liberte”- carte de poezie futurista, publicata in 1919 la Milano.
Revenind la mobilier, mentionam scaunul pe schelet tubular cu brate si spatar din piele al lui Giusseppe Teraagni (1933), ai carui urmasi si azi troneaza in salile de asteptare. Vasele lui Carlo Scarpa (1940), frumoase si functionale, sunt si ele martore ale perioadei dintre cele doua razboaie mondiale.
In 1948 apare tranzistorul. Ca urmare, Marco Zanuso si Richard Sapper deseneaza in 1965 telefonul ce se pliaza, iar in 1969 setul de tevizor. In 1973 Zanuso inventeaza feunul de birou. Robert Noyce in 1961 aplica practic descoperirea circuitului integral: computerul.
Trienala de la Milano din 1951, 1954, 1957 marcheaza un pas colosal in designul Italian. Gio Ponti deseneaza blocul Pirelli, Milan 1956. In 1948 se facuse remarcat cu masina automata de cafea La Pavoni.
Tot in 1948 compania Pirelli deschide o noua divizie, Arflex, care se va ocupa de desenul scaunelor cu tapiserie de spuma de cauciuc si I-a cerut lui Zanuso sa produca un model. El a creat Antropus Chair si Lady Chair, care au castigat premiul intai in 1951, la trienala de la Milano. Masa cu suprafata de sticla de forma neregulata, sustinuta in trei puncte de un picior ondulat de lemn, de Carlo Morino este si azi prezenta in apartamentele noastre.
Anii 60 se caracterizeaza prin folosirea plasticului ca material de baza. Expresiv, cu posibilitati de colorare, destul de ieftin si care se preteaza la turnarea in forme multiple adaptabile unei linii de larga productivitate, plasticul a devenit de neinlocuit. Rupand cu modernismul ce recomanda functia si simplicitatea, apare curentul Pop Art.
Este greu sa privesti evolutia designului numai in Italia cand, in tot acest secol, desenatori germani, francezi, americani, nordici si japonezi s-au intrecut in inovatii si re-interpretari ale produselor existente ori s-au inspirat din trecut.
Aici mentionam scaunul din rulouri de diferite diametre si fotoliul asa numit “mama armchair” al lui Verner Panton (danez) care foloseste desenul lui Gaetano Pesce. Scaunele din plastic cu schelet metalic ce se pot depozita unul peste altul, care si azi sunt nelipsite din salile de sedinte, sunt o inovatie a lui Verner Panton.
Cateva bijuterii ale anilor 1960 ne atrag atentia: o stralucitoare brosa Bulgari - ciorchine de diamante rupte din soare si o bratara fina de aur galben a lui Ethore Colla. Nu departe, serviciul de ceai a lui Lino Sabatinni (1957), cu forme elansate din bronz patinat si manere de plastic ce imita lemnul, ne atrage atentia prin eleganta sa.
Faza “New Millennium I” (1980) - timp in care noi cercetari in domeniul materialelor si metodelor de lucru au condus la intoarcerea catre expresia traditionala si respectul pentru materialele naturale - este supranumita formalism post-modern. Se scot produse de serie, apar firme artizanale, se naste curentul trans-avant-garde, o revolta impotriva anilor 70 caracteizati de curentul minimalist in arta. Curentul minimalist includea un stil rectangular, cubic, cu forme curatate de orice infrumusetare, egalitatea partilor, repetitie, suprafete neutre, materiale industriale care conduceau spre un imediat impact visual. Arhitectul Ludwig Mies van der Rohe adopta motoul "Less is more" pentru a descrie tacticile estetice ce puneau in valoare sistemul de rezistenta al cladirilor, eliminand peretii interiori si adoptand un plan deschis.
Faza “New Millennium II” este perioada ultimilor zece ani ai sec 20, ani de tranzitie, eclectism, cautari si incercari. Fotoliul “gost” din “panza” de sticla transparent si somptuos, grupul de sertare pe roti, folosit si azi in spitale si policlinici (Antonio Citterio-1993), sunt exemple de creatie din aceasta perioada.
Desigur, trecerea mea in revista este foarte succinta – zeci de exponate asteptau sa fie remarcate…dar cum timpul, dusmanul nostru etern, nu-mi permitea sa intarzii mai mult in expozitie, am iesit in cautarea urmatorului obiectiv, expozitia Deco Lalique.
Cat de indatorati suntem designerilor italieni cat si colegilor lor de breasla din alte tari pentru modul civilizat in care traim azi. Consideram totul normal fara sa ne gandim ca o data, acum o suta de ani, nici vorba sa fi existat toate aceste facilitati. M-am simtit nedreapta fata de acesti oameni, neaducandu-le drept omagiu un gand in fiecare zi cand beneficiez de una din descoperirile lor.

“Deco Lalique”
Am traversat coridorul ce ma despartea de expozitia Lalique si am intrat. In semiintuneric vitrinele briau de geniul celui ce a fost Renee Lalique.
Tronau modeste si pline de frumusete exponatele zaharoase din sticla tratata cu acid – procedeu special al manufacturii de sticla Lalique.
Vestalele inlantuite in jurul superbului vas ce ne intampina in semiintuneric chiar de la intrarea in expozitie, mi-au amintit de cariatidele de sticla ce sustineau fructiera de culoarea palida a cerului ce se gasea totdeauna pe masa de sufragerie a bunicii mele; mana mea le mangaia inconstienta adesea. O copie dupa Lalique? Poate; putin importa atata tamp cat, aceasta modesta replica, a contribuit poate la dezvoltarea simtului frumosului intr-un copil.
Cine ar putea sa spuna ca aceste obiecte sunt lipsite de suflet? Vaza cu pasari indragostite, model in productie intre 1924-1945; vasul cu cariatide din 1927, vaza care are ca toarte coarnele a doua superbe antilope, suporturile fine pentru tacamuri model Saint-Hubert, farfuriile in desenul carora se intremeleaza danaide, satiri, scoici, pesti sau discrete ramuri si frunze de vita, armonie de culoari si cantec in miscare!
Arta lui Lalique a trecut prin Art nouveau (1900-1910) la Art Deco (1910-1939). Specialistii in arta din intreaga lume au fost martorii unei evolutii putin obijnuite.
Dupa ce la varsta de 21 de ani crease linia lui originala de giuvaeruri in care alaturi de pietrele semi pretioase alte materiale ca: os, perle, coral, email, sticla si chiar plastic isi gasesc locul atragand atentia internationala, Lalique isi centreaza lucrul si talentul catre un subiect nou, unic: sticla.
La 50 de ani, deschide un atelier langa marele producator de parfumuri Coty (Paris) si incepe sa deseneze si sa creeze sticle de parfum pentru acesta. Se vor arata interesati de asemenea Guerlain, Forvil, Worth, Rogeret, Gallet. Creaza mai mult de 250 sticle care se vor vinde in anii 1900 la preturi extrem de mari.
Gandind la o productie mai larga, deschide in 1913 o fabrica la Combs-la-Ville (inchisa definitiv in 1937) iar in 1921 o alta, la Wingen-sur-Moder in Alsacia. O larga productie de calimari, scrumiere, fructiere, ceasuri, candelabre si desigur vaze - in desenul carora a excelat, invadeaza si cuceresc piata. Urmeaza decoratiile pentru masini. Mascotele de sticla luminate din interior, cca 29 la inceput (1920), vor fi realizate pentru marci de renume ale automobilului: Bentley, Hispano Suiza, Isotta Fraschini, Bugatti.
Lalique a realizat si o vasta gama de produse arhitecturale: placi pentru pereti, fantani, lampi publice, statui, usi si ferestre chiar, mana curenta pentru balustrade, mese, cabinete de birouri. Enumeram numai cateva:pavilionul si fantana de la Expozitia Internationala de Arte din Paris 1925, fantana si lampile Arcadei Champs-Elysees, panourile pentru vagoanele de dormit ale Orient-Expresului, vesela si lampi pentru vasul Normandie, ferestre la biserica St. Helier din Insula Jersey.
Vazele, capodoperele lui Lalique, vor straluci in cele mai variate culori si transparente. Jongland minutios cu proportia de pigmenti, Lalique a creat vaze de culoarea ambrei, a cerului albastru, gri, verzi, galbene, negre chiar. Tot timpul a ramas credincios naturii, din care si-a extras inspiratele modele, plante, pesti, pasari ori animale. Nudurile sunt adesea regasite in vazele lui, ca si motivele abstracte din arta Extremului Orient (Japonia).
Din 1900 sunt in lume milioane de piese create de el. Suzanne Lalique, fiica lui apare si ea cu creatii proprii in anii 1924-26. In 1940, Renee Lalique inchide fabrica din cauza razboiului.
Moare in 1945 lasand pe Marc, fiul sau, sa se ocupe de entrepriza.( Wingen-sur-Moder este redeschisa in 1945 dupa moartea lui Renee Lalique). Arta lui Lalique va fi continuata de Marc. El a modificat proportia de plumb in sticla Lalique pana la 12%. Cea mai cunoscuta piesa realizata de acesta este Masa cu Cactusi, in 1948.
Marie-Claude Lalique, nepoata lui Renee Lalique, este cea care va duce traditia familiei pana in zilele noastre. Aceasta a adaugat vechii linii de forme Lalique, obiecte de de o frumoasa inspiratie in culori vii si a ridicat proportia de plumb in sticla, la suta la suta. Un exemplu de obiect de arta realizat de Marie-Claude este superba vaza intitulata “Tanzania Vase” din cristal negru cu zebre in email alb. Ea va semna “Lalique h France”. Cu ea, compania Lalique s-a lansat si in alte domenii ca: vesminte-esarfe, parfumuri, accesorii din piele, etc.
Lalique a intrat in legenda cu sticla sa ce vibreaza nervoasa exact ca in povestea ucenicului in care obiectul a pastrat viata celui ce l-a realizat. Transparenta sticlei este data de lumina – acest element cu care suntem atat de obijnuiti; lumina - aceasta convenienta ce vine noaptea pe fir; lumina – pe care o putem aproape manca pe farfurie; lumina - aceasta minune ce ne poate duce la stele; lumina - cea care pune in valoare visul suflatorului in sticla. Fara de ea nu putem aprecia inspiratia, intelege viziunea artistului si cadoul ce ni-l face, rupt din sufletul lui.
Omagiul adus lui Lalique este omagiul adus atat luminii cat si pamantului ce a procurat materialele ce au facut posibila realizarea sticlei minunate; omagiul adus naturii de unde s-a inspirat genialul om!

Expozitia, care va ramane deschisa pana in martie 2007, merita sa fie vazuta.


Mariana Popa/Toronto








Mariana Popa    1/27/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian