Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


FAMILIA COANDĂ –Interferente cu istoria devenirii si afirmarii natiunilor romane si a statului national unitar

Statul national unitar român realizat la 1 Decembrie 1918 este rezultatul actiunii politice care a angajat întreaga natiune română, al luptei de veacuri a tuturor românilor de pe vatra strămosească, luptă desfăsurată pe multiple planuri atât în interior cât si în străinătate.
Alături de activitatea politică de amploare, stiinta si cultura - angajate fie direct, fie indirect pe acest front – au avut un rol deosebit de important în istoria devenirii si afirmării natiunii române si a statului national unitar român.
Dacă în interiorul spatiului românesc au mentinut si strâns continuu legăturile între provinciile românesti pe baza comunitătii de neam, limbă, cultură, obiceiuri, traditii, contribuind din plin la cultivarea constiintei nationale, în exterior acestea au avut un aport definitoriu la formarea prestigiului românesc, la câstigarea simpatiei si solidaritătii fată de români, la crearea unei opinii favorabile idealurilor nationale ale românilor, făcând ca expresiile de „român” si „românesc” să devină cunoscute pe tot mai multe meridiane ale vietii internationale.
Începând cu Dimitrie Cantemir, Miron Costin si Stolnicul Constantin Cantacuzino, continuând cu Inochentie Micu si reprezentantii Scolii Ardelene (Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Sincai, Ioan Budai-Deleanu) si generatia pasoptistă (Alecsandri, Bălcescu, Kogălniceanu, A.T.Laurian), apoi cu Eminescu, Caragiale la care trebuie sa adăugăm pe Luchian, Andreescu, Grigorescu, Brâncusi, Enescu, V. Pârvan, Nicolae Iorga, Emil Racovită, Victor Babes, Gheorghe Titeica, Anghel Saligny, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, între care se integrează în toată măretia sa Henri Coandă, sunt numai câtiva dintre cei care au dat expresie spiritului creator românesc, multi dintre ei apartinând întregii lumi în aceeasi măsură în care apartin natiunii române, tocmai prin larga circulatie a operei lor.
Născut la 7 iunie 1886, în Bucuresti, al doilea între cei sapte copii ai lui Constantin M. Coandă, Henri Coandă a fost crescut în spiritul principiilor iluministului Petrache Poenaru, „…un om mare, un cărturar ce si-a iubit tara, pentru care a făcut mult bine, a muncit cu folos, înăuntrul ca si în afara ei…”, după cum i se destăinuia tatăl micutului Henri înainte de a fi trecut pentru prima data pragul scolii care purta numele iluministului român, preferată de viitorul general pensioanelor frantuzesti „pentru cultivarea încrederii în posibilitătile proprii românesti…” „Si astfel – îsi amintea savantul spre amurgul vietii – a fost definită în constiinta mea notiunea că sunt român, dar român-oltean, notiune la care tatăl meu tinea mult, de vreme ce chiar în convorbirile sale cu oameni de peste hotare…, afirma că e român, român-oltean…”, de altfel, ca si Titulescu si Brâncusi.
Posesor a patru licente la vârsta de 24 de ani, ca urmare a unor studii strălucite în tară si străinătate, Henri Coandă – cunoscut în primul rând ca inventatorul avionului cu reactie „Coandă 1910”, cu care a si realizat primul zbor reactiv din lume la 16 decembrie 1910, si ca autor al descoperirii fenomenului fizic „Efectul Coandă” în 1934, astăzi cu enorm de multe aplicatii în tehnica de vârf de pe toate meridianele globului – a oferit peste două sute cincizeci „daruri pentru omenire”, care i-au adus peste sapte sute de brevete, titlul de membru al Academiei Române, ordine si medalii oferite de cele mai înalte foruri ale stiintei si tehnicii din întreaga lume, între care se detasează „Merit pentru Cercetarea Stiintifică” al UNESCO.
Dar Henri Coandă a abordat, de pe aceeasi pozitie a geniului creator românesc, dincolo de fizică si aerodinamică între care a asezat fluidonica, si alte stiinte sau sfere în care acestea se interferează, ca biologia, electrotehnica, cristalografia, studii spatiale, hidrodinamica, studiul apei în general, termodinamica, energia nucleară, în acelasi timp având realizări importante în artă, sport si apropiindu-se cu pasiune de literatură si filosofie. Iată de ce putem afirma că Henri Coandă nu apartine unui domeniu sau altuia, ci stiintei universale în întregul ei si din toate timpurile, stiintă la rându-i aplicată cu succes în cele mai diverse ramuri ale tehnicii mondiale, fapt confirmat si de unele reviste franceze de specialitate care l-au clasificat între primii douăzeci de savanti ai lumii, din toate timpurile.
Dar Henri Coanda este doar chintesenta unei vechi familii oltenesti, ce a străbătut orizonturile istoriei de la Boierii Craiovesti si Cezieni până în zilele noastre, cu relevante în multe din momentele nodale ale devenirii noastre ca natiune si ca stat national cu drepturi depline în marea familie a statelor lumii.
Constantin M. Coandă, tatăl savantului si cel care avea să devină general al armatei române, purtător a cincizeci si opt de medalii, ordine si decoratii, s-a născut la Craiova, în 1856. A participat la Războiul pentru Independenta României luptând la Calafat si Bechet, unde a fost rănit si, pentru faptele sale de bravură, i-a fost conferită „Virtutea Militară” si a fost înaintat la gradul de locotenent. Reîntors pe front, a participat cu bateria sa la asaltul Grivitei, unde a generat câteva episoade demne nu numai de istoria militară, dar si de cea a relatiilor interumane. Iată câteva. Observând că batalionul de dorobanti comandat de maiorul Al.Candiano Popescu – autorul unei actiuni militare antimonarhiste reprimată de armată în august 1870 – era respins de inamic, a intervenit cu bateria sa ajutându-l pe maior să îsi recapete pozitia. Pentru acest gest, Al. Candiano Popescu i-a înmânat spre amintire propriul ceas, de care Constantin Coandă a făcut uz toată viata. Pe frontul din Balcani, s-a mai împrietenit cu sergentul de trupă care avea să devină Maresalul Al. Averescu, cu pictorul Nicolae Grigorescu pe care îl ajuta să îsi aleagă decorurile de luptă si să înteleagă detaliile tehnico-tactice pentru a le da expresia pe care o admirăm astăzi în tablourile artistului.
Pe linia preocupărilor generale ale statului român de a-si făuri cadre la nivelul epocii, Constantin Coandă a fost trimis la Scoala Superioară de Artilerie de la Fontainbleau, simultan urmând cursurile Sorbonei, unde l-a avut coleg pe viitorul savant si prim-ministru al Frantei, Paul Painleve.
La Paris l-a cunoscut pe doctorul Gustave Danet, participant la Războiul Crimeeii ca medic, cu afinităti pentru emigratia română si prieten cu Al. Odobescu si V. Alecsandri. În casa doctorului, cu a cărui fiică s-a căsătorit, l-a cunoscut pe Louis Pasteur si pe bacteriologul Pierre Paul Roux.
Revenit în tară, Constantin Coandă si-a pus cele dobândite în slujba Marelui Stat Major si a formării unei pleiade de cadre militare si civile, atât de necesare României, ca profesor la Scoala de Război si la Scoala de Poduri si Sosele.
În viata publică, Constantin Coandă a fost presedinte al Consiliului de Ministri si ministru de externe (24 oct .- 29 noibr.1918), exact în perioada când România a reusit să depăsească efectele nefaste ale Păcii de la Buftea si să ordone a doua trecere a Carpatilor pentru eliberarea Transilvaniei străbune, ministru al industriilor si însărcinat cu interimatul presedintiei (1926-1927), presedinte al Senatului în două perioade (1920-1921 si 1926-1927), după ce înainte de 1900 fusese atasat militar la Viena, Paris si Bruxelles, iar în 1899 a făcut parte din delegatia română ce a participat la Conferinta de la Haga; l-a cunoscut, si au rămas prieteni, pe celebrul inginer Eiffel, autorul vestitului turn din Paris, la a cărui inaugurare, în 1889, a participat purtându-l de mână pe micutul Henri.
Dintre cei cinci frati ai generalului, Ion (Iancu) Coandă a ajuns amiral si a fost primul comandant al bricului-scoală „Mircea”, cu care au fost pregătiti viitorii comandanti de nave; a fost organizatorul Serviciului Maritim Român si comandantul acestuia; a condus si Liga Navală Română. Aneta a fost căsătorită cu Constantin Dobrescu, colaborator al lui O. Goga la Ministerul Cultelor si Artelor. Alina a avut un fiu, Rafael Feraru, care a căzut eroic la Turtucaia, si o fiică, Laura Dragomirescu, care a tradus în limba română din germană opera „Faust”.
Mihalache Coandă, tatăl generalului si bunicul savantului, s-a născut la Craiova în 1829, fiind fiul lui Costăchită Coandă care descindea din Craiovesti, de numele cărora este legată crearea Băniei la Craiova si care întretineau strânse legături economice si spirituale cu voievozii Transilvaniei si Moldovei, cu cei din Serbia, cu negustorii din Raguza si cu reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe din Balcani. Costăchită era văr cu Tudor Vladimirescu si a avut strânse raporturi cu acesta în timpul zaverei, când s-a împrietenit cu Petrache Poenaru, pe care l-a cunoscut si fiul său, Mihalache. În familia Coandă se mai vorbea despre un strămos Vlădoianu ce sălăsluia la Strehaia pe la 1630, despre Matei Coandă, din care descindea Iancu Jianu, apoi despre fratii Marin si Ion Coandă, panduri în oastea lui Tudor, tuturor Mihalache făcându-le în fiecare an slujbe de pomenire.
Din cauza legăturilor sale cu Tudor Vladimirescu, Costăchită Coandă si-a pierdut întreaga avere, iar fiul său Mihalache a fost nevoit să devină arendas pe pământul statului. La Perisor-Dolj, avea curte cu slujbasi, la Craiova, unde locuia cel mai mult, si la Calafat, unde îsi vindea produsele si a construit Biserica Izvorul Tămăduirii, a păstrat case, unde venea adesea si nepotul său Henri. Mihalache Coandă a fost printre cei dintâi din această parte de tară care a folosit mijloace si căi de practicare a unei agriculturi intensive. În timpul Războiului de Independentă, a cedat frontului întreaga recoltă de cereale si furaje.
Viata si activitatea unora dintre cei sase frati si surori ai lui Henri Coandă s-a împletit adesea cu firul istoriei noastre nationale. Maria s-a căsătorit cu Andrei Popovici, fost coleg cu Henri la Iasi si împreună cu care au uimit lumea prin realizările de la Bristol, unde Coandă, ca director tehnic, conducea cea mai veritabilă echipă de ingineri din Europa, Andrei fiind primul si de cea mai mare încredere pilot de încercare al său. Ajuns general-maior, Andrei Popovici a comandat faimoasa unitate aeriană Grupul II Aeronautic pe frontul de la Mărăsesti, a pus bazele Aviatiei românesti de transport public si ale Uzinelor IAR Brasov, a fost secretarul general al Aero-Clubului Român si promotor al aviatiei sportive în tara noastră. Jeana a participat ca infirmieră voluntară la Primul Război Mondial. Petre, al patrulea Coandă absolvent al Liceului Militar din Iasi si al treilea al cărui nume figurează si astăzi pe placa de onoare a liceului, a avut merite deosebite în exploatarea petrolului de pe Valea Prahovei si, împreună cu Henri, a realizat prospectiunile din 1925, punând în evidentă noi zăcăminte petrolifere cu aport substantial în avântul economiei românesti din perioada interbelică si nu numai.
În concluzie, putem afirma că Familia Coandă are filoane adânci în solul istoriei românesti pe care l-a fertilizat cu faptele sale în stiintă, tehnică, economie, artă, literatură, diplomatie si pe câmpul de luptă, contribuind ca natiunea română si statul său national să-si ocupe un loc prestigios în comunitatea internatională.


Bibliografie:
1. x x x , „Almanahul satelor”, 1980;
2. V. Firoiu, „Convorbiri cu Henri Coandă”, Ed. Albatros, 1971;
3. Geoff Green,” Bristol Aerospace. Scince 1910”;
4. Ing. Ion N. Iacovachi, dr. Ion V.T. Cojocaru, „Henri Coandă”, Ed. Stiintifică si Enciclopedică, Bucuresti, 1983;
5. x x x, „Judetele patriei. Dolj. Monografie.”, Ed. Sport-Turism, 1981;
6. Aurel Leon, „Umbre”, vol IV, Junimea, Iasi, 1979;
7. Edmond Nicolau, I.M.Stefan „Oameni de stiintă si inventatori români”, Ed. Ion Creangă, Bucuresti, 1987;
8. C.Olivotto, „Făuritorii de miracole. Franklin, Edison, Coandă”, Ed. ARA, Bucuresti, 1991;
9. Ion R. Popa, „Henri Coandă – tarditii istorice” în „Magazin istoric”, nr. 7(316)/1913






Prof. Ion R. Popa,    12/3/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian