Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Calator prin muzee - GRUPUL CELOR SAPTE PICTORI CANADIENI ( III )



Cel de al treilea pictor din Grupul celor sapte ( The Group of Seven )
este Alexander Young (A.Y.) Jackson (1882-1974)

Formarea lui Alexander Young (A.Y.) Jackson nu a fost una de invidiat. Tatăl său si-a părăsit familia (din care sase copii) în Montreal, Quebec, unde s-a născut viitorul pictor (3 octombrie 1882). Acesta a fost obligat să-si câstige existenta prea de timpuriu, dar spre norocul său, locul de muncă (băiat de servici) si l-a găsit la o firmă de litografiere. Fu calea sa de a intra în contact cu una dintre artele ce urmau să-i cucerească sufletul pe tot restul vietii. Serile frecventa cursurile scolii din Montreal: “Le Mouvement National”.
Nu se cunoaste limpede dacă plecarea lui în Europa, în anul 1905, tintea la o specializare în directia apucată. Cert este că mijloacele materiale nu i-au îngăduit să străbată oceanul decât angajându-se muncitor pe un vas ce transporta vite. Această aventură, cu sigurantă deloc atrăgătoare, i-a lăsat, totusi, gustul unei perfectionări posibile. Drept care, după o escală la Chicago, unde a lucrat pentru o firmă de comert de artă, adunând banii necesari unei noi călătorii, si a urmat cursuri la “Art Institute”, reveni în 1907 la Paris, cu determinarea de a studia Impresionismul. Frecventă “Academia Julian”, unde lucră sub îndrumarea lui J-P Laurens. Vizită Olanda si Italia, însetat să se informeze în domeniul ales pentru o viată si să se scalde în atmosfera marilor centre ale picturii europene. Contactul cu arta franceză a constituit elementul cheie al deciziei sale de a practica pictura ca profesionist.
Unele lucrări din epoca aceea ar putea fi acuzate că reprezintă dovezile lăsate de începătorul insuficient obisnuit cu arta sa; cum ar fi tabloul “Notre Dame”, reprezentând exteriorul îmbeznat al catedralei, surprins la un ceas când formele nu se mai disting limpede. Personal, mai curând as opina, dimpotrivă, că nu lipsa de exercitiu al începătorului poartă vina indistinctului dominând tabloul, ci întunericul lăuntric al artistului, dublu motivat: biografic (s-a retinut ce copilărie plină de griji a avut pictorul), dar si prin originea sa însăsi: nordică. Care dintre noi se obisnuieste rapid cu mentalitătile, peisajele, înfătisarea si gustul mâncărurilor, graba sau trăgănarea vocabulelor pe buzele autohtonilor si, mai ales, culoarea si mireasma aerului din străinătate, dacă nici nu prea ai bani prin buzunar? “Pastorală”, din aceeasi perioadă, este si ea caracterizată de similare culori sumbre, dramatice. La fel, “Canalul din Franta”. Acestea pot fi comparate cu “Lacul de Miazănoapte”, crepusculul întârziat pe fata undei (pictat în Canada), crepusculul care umple universul cu un incendiu de jar mocnit, iar nu de pale extinse pretutindeni cu o culoare muscând hălci din cele vii. În “Privind la North Pine din South Pine”, brunurile uscatului se amestecă otelului albastru al pânzei de apă, neizbutind să se separe încă, desi au trecut atâtea miriade de milenii de la Facere. Vegetatia tentaculară din “Râul York” ascunde, în acelasi timp revelând, “lacul codrilor albastru”, în spatele unei tufe cu fructe rosu aprins.
Paleta lui Alexander Young (A.Y.) Jackson se va lumina, odată revenit acasă, ceea ce se simte în ultimele lucrări citate. Trebuie înteles prin aceasta o lumină grea de materie, deloc transparentă. Mă gândesc la “Primăvara la Bienville”, acea aglomeratie de case rustice, cu curti mici al căror piept este încărcat de poveri de zăpadă, prea friguros anotimpul fiind încă pentru a ne îngădui să întâlnim si vreun localnic pe afară, sub cerul plumburiu străbătut de vine trandafirii si lunecând în întâmpinarea unei creste montane violete, în depărtare. Sau la copacii înfloriti, din “Algano”, cu coroanele proiectate ca niste focuri bengale galbene si corail, asupra unui munte cu nuanta lutului, de găsit dincolo de o apă albastru profund, pe când în “Cea dintâi zăpadă. Algano”, fulgii se rotocolesc cătinel, cătinel, în vârtejuri de ceată, fără vigoare încă, proiectati asupra unui fundal brun rosietic. Raristea, din “Lake Superior County”, este atât de traumatizantă pentru trunchiurile rămase verzi si încă în picioare, că par ostasi a căror căpetenie s-a pierdut pe câmpul de luptă. Chiar dacă în adâncul pădurii, din “La marginea tufisurilor”, e beznă, zăpada limpezeste întregul. Neaua policromă, dintr-unul din “Peisajele din Quebec”, primeste razele din plin, revărsând asupra cocioabelor din centrul lucrării o undă de umor sănătos, oricât de îngropate ar fi ele în troiene si oricât s-ar grăbi, în zare, un bărbat să plece în căruta trasă de un roib. “Lângă lac” expune o amplă suprafată ca de mercur, pe a cărei oglindă tulbure, aproape de baza imaginii, odihnesc, în ape, câteva stânci usor confundabile cu niste bivoli la scaldă.
Revenit în Canada, Alexander Young (A.Y.) Jackson s-a asezat în Sweetsburg, Quebec. Printre lucrările realizate în această perioadă (mult mai vechi decât cele citate) se numără si “The Edge of Maple Wood” (Liziera Pădurii de Artari). Eforturile făcute de Jackson pentru a se impune nu au dat rezultate. Totusi, după câtiva ani de străduintă, atunci când, deceptionat, a decis să se mute în Statele Unite, primi o scrisoare al cărei continut merita atentie.
J.E.H. MacDonald, un pictor din Toronto, îl întrebă ce soartă avusese tabloul pomenit imediat mai sus, expus cu câtiva ani mai înainte în Toronto. Mai mult, adăuga că un alt pictor, pe nume Lawren Harris dorea să-l achizitioneze, în cazul când autorul nu-l înstrăinase.
Vânzarea lucrării fu urmată de o corespondentă caldă cu pictorii din Toronto, toti deplângând situatia artelor plastice în Canada. Jackson fu invitat frecvent să îi viziteze, în continuare însotindu-i la peisaj în zone ce i-au făcut pe toti celebri, cum ar fi Parcul Algonquin, Georgian Bay, Algoma si Tărmul de Miazănoapte. O prietenie deosebită îl legă de Tom Thomson; petrecură împreună îndelungi perioade dedicate pescuitului si activitătii plastice.
În 1913, Lawren Harris, admiratorul său de altădată, a cărui pretuire se accentuă pe măsură ce îl cunoscu mai bine, îi propuse să lucreze împreună o vară întreagă în regiunea Georgian Bay. Experienta devenea posibilă deoarece dr. McCallum le-a pus la dispozitie cabana sa, s-a oferit să le acopere cheltuielile timp de un an si, pe deasupra, le-a dat si cheia unei camere din Studio Building. Cu prilejul Primului Război Mondial, Jackson a fost singurul membru al grupului, doritor să cunoască frontul. Dar abia ajuns acolo, în 1915, a fost rănit. După vindecare a pictat pentru monumentele de război, din 1917 până în 1919. Pe urmă, revenind la Toronto, a făcut dese iesiri la peisaj în partea de jos a lui St Lawrence, în Arctica, în Columbia Britanică.
În 1920, dimpreună cu prietenii săi, fondă Grupul celor Sapte. Initiativa nu fu pe gustul conationalilor oameni de artă, dealtfel putin numerosi. Se socotea că peisajul canadian, către care se îndreptau toate aspiratiile membrilor noului grup, era prea sălbatic si neinterpretabil.
A predat în Toronto la College of Art (OCA), în cursul anului 1925, singurul an când nu a participat cu ceilalti la expeditia de pictură obisnuită. Denumirea dată acesteia (expeditie) trebuie luată ca atare. Membrii Grupului deveniseră aproape niste exploratori. Pilda lor ar putea fi adoptată si de contemporanii nostri, pe care multe secrete ale peisajului românesc îi asteaptă, încă nedezvăluite prin penel. În 1933, a pus umărul pentru înfiintarea Grupului Canadian, o altă asociere de plasticieni.
A continuat îndelung timp să-si îmbogătească universul, alături de colegii săi de generatie si ideal.
În 1955 se mută definitiv în Ottawa.
S-a stins la 5 aprilie 1974, în Kleinburg, Ontario.

Nota Observator;
Va invitam sa vizitati micul orasel Kleinburg, ( 30 min din Toronto - nord pe Islington Ave la intersectia cu Major McKenzie Street ).
Orasel cu specific nemtesc , Kleinburg -ul are un parc minunat in care este un Muzeu special numai cu lucrari din grupul celor sapte.
In afara de muzeu luati-va timp sa vizitati si cochetul orasel.







Mihai Radulescu    11/16/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian