Sublinieri - FALL
“Vezi randunelele se duc
Se scutura frunza din nuc……”
Da, dar asta e pe romaneste, pe romaneasca aia unica la care ne
inchinam din cand in cand, ca in colo…. elaboram, nu tocmai exact,
extrapolam contemporan aterizand intr-un limbaj din care nu prea stim
cum sa iesim, presupunand ca am vrea sa iesim …si... ca de obicei o
iau razna bombanind nemultumiri pe care le nu le vrea nimeni si titlul
articolului meu e in engleza !
Deliberat.
Curioasa “elasticitatea” acestui”fall”, surprinzatoare pentru
articulatia exacta, rigida chiar cu care ne-a obisnuit limba vorbita,
ambiguitatile, relativul confuzional, atat de comun noua, dindu-ne
nesfarsite “dureri de cap”: ce mare scofala daca zic
” Can I speak with”… In loc de “may I speak to” … sau cam asa ceva.
Engleza se serveste de “fall’ cam in toate directiile speculand
sensurile directe sau ascunse dupa cum “ii da mana’; fie comunicand,
fara echivocul interpretarilor, faptele in deriva care duc implicit la
“cadere”, fie dand frau liber sugestiei metaforice in care abilitatea
poetica implica participare emotionala sau analitica examinatare a
subconstientului constient de necesitatea explorarilor virtuale.
Si pe urma TOAMNA!
Cadere? Ne-a scapat! Asa “poeti” cum suntem .
Pentru noi impactul vizual e primordial; pasim intr-o lume cand “violet” cand “gri” in care auriul
este numai culoarea foliajului afectat de timp, lumina solara
alterandu-se sub presiunea suflarilor polare, stam intr-un peisaj
continu in care uneori strecuram ecouri anemice de suflete in deriva ori
pasim prudent in universul inchis al suferintei de care , cred eu, mai
intai ne temem si abia apoi o acceptam.
“Ce chiot, ce vaiet in toamna….
Si codrul salbatec vuieste
Rasuna-n coclauri un bucium,
Si doina mai jalnic porneste.”
Nu suntem mai putin inspirati, de fapt, avem o viziune mai putin
dramatica, zic eu.
Englezul, ca el este cel care implica alternativa”Fall” in toamna, pare a veni dintr-o lume in care anotimpul trecerii de la “glorious summer” la cel al “the old man winter” este
personificarea infrangerii, rezultanta a bataliei pierdute :
Si Rike li se potriveste…..
“Si iarasi astepti, astepti ce pare menit
viata sa ti-o mareasca la nesfarsit………….
Si stii dintr-o data: aceasta a fost.
Si te ridici si-n fata vezi spaima, figura si taina
Unor ani ce-au trecut,”
Cad frunzele, auriul se stinge, suflul existential se remodeleaza ,
monumentalul ansamblului re reaseaza in spatiul restrans individualist
si fara sa se stie batalia, pe care fiecare o credea pierduta, continua
parsiv strecurata in “cadere” si la fel de nestiut se recompune.
Interpretare libera, evident, a ideii de “fall” ascunsa in toamna si nu
conteaza de loc daca “bat campii” sau nu!
Si inca ceva: incerc , se pare in zadar, sa inteleg relatia noastra cu
toamna. Pentru roman anotimpul pare a fi conclusiv fara regrete:
rezultanta a trecerii, spectacol coloristic, rezumare a stradaniilor,
angoasa neurotica , limitare fizica.
“Amurg de toamna violet…..
Pa drum e-o lume lenesa, cocheta,
Multimea toata pare violeta,
Orasul tot e violet”
Si atunci cum e? Avenit TOAMNA si jubilam chiar concluzionar sau a venit
TOAMNA si…EI SI?
Intre englez si toamna banuiesc o “love affaire” asa cum noi n-avem,
chiar cu Bacovia in peisajul nostru poetic, o comunicare emotionala,
poate chiar mai mult, una profund spirituala ca o verificare a
posibilitatii omului de a se redresa dupa “cadere” , “Fall” e numai un
moment, suspendat in cadere libera, finalizarea e numai metaforica,
ambivalenata concesiune facuta ideii de permanenta cu care universul
nostru, imediat sau nedeterminat ne defineste si ca oameni si ca natura:
pur si simplu SUNTEM
Eh! Pretentios! Obositor de imbarligat, degeaba!
Toamna e toamna si … eventual ”se numara bobocii”
|
Maria Cecilia Nicu 10/2/2006 |
Contact: |
|
|
