Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poezii alese


Marea din ziua întâia

Bătrâna torcând,
pe tărmul celor trei zile
de sub ziuă,
îsi răsuci fusul
si cu amurg îmi grăi:

“Soarele si-a cunoscut apusul,
dar tu pe cine cauti?
Pari un străin si tânăr.
Pe-aici cei dusi se duc
spre tot ce nu-i a nu-i.”

De rădăcini părea vesmântul ei.
Trista-i privire – pogon de ceată si pustiu.

Singură.

In fata mării,
cu fusul în mână,
însera
în fiecare undă.

“E cineva pe-alături?” întrebai.
“Doar umbra de lumină
Si lumina umbrei.
Din când în când
le văd cum trec pe-aici.
I-mi sorb din cupă
visul si otetul
si-apoi dispar
ca vinul mistuit
de zorii noptii.
A fi, continuă mai rar,
ulcica e ce n’o mai pot goli
desi o sorb mereu;
e sângele zvâcnind
al Regelui din prima zi
ce-a îndrăznit să-mi treacă viu
ursit-ai si pridvoru-mi,
iar marea
mi-a desprins-o de pe fus.
E sânge’n mare-acum,
în frunze, cer si păsări
etern curgând din coasta Lui
eternitate si a fi -
Sângele si Apa.”

ooo

Apusul de-a v’ati ascunselea
mării i se juca în grădină
cu soarele si valul,
dar numai eu prin gard de mărăcini
îl tot strigam:
Lumină lină
Si primăvară dulce
ascunde-Te în mine!

Si s’a făcut întuneric
peste întreg
pământul.
Bătrâna pâlpâia fosforescent
ca’ntr’o pădure-a noptii
putregaiul.
Apoi s’a stins si ea.

ooo
Numai apa se auzea
curgând din coasta Lui
de-a firea și izvorul
De atunci curgerea
s’a numit apă,
iar noaptea... Oh, noapte –
tu nu ești întuneric
când dragostea-lumină
spre număr sterp nu-i prag:
unul și cu unul fac unul
pentru că unul este începutul.
Si doi este unul
și cântecul e unul
din noaptea care nu e noapte
dar nici lumină,
ci doar presusul ei,
un început de mare
altfel din alt altfel,
ca săvârșirea spusului –
Cuvântul
deschis ca un ocean
în care picătura
e-n întregime cu oceanul de-o ființă
și-i una în același timp.

ooo

Apa plină
răsare din apele lunii,
și Cuvântul
plouă pe unde cuvintele
rugineau pustiului sub colb.
Stropii de ploaie –
coarnele cerbului
din ghinda încuiată,
iar îngerii din cotloane de mugur
se cațără din noi către noi
și ne privesc peste drum
învățându-ne prin semne de mut
privirea și urechea drumului
când zăvoarele și ivărele cad –
cojile rănii din sămânță.

Apa plină
răsare din apele lumii,
iar Cuvântul
rourează prin toate cuvintele,
moștenitoarele
celor șapte stele ale nașterii
A–toate-unului.

Din foc ne naștem iarăși,
din propria cenușă și din apă.
Fii-ne ne orgă pădureo de ceruri
până în inima amețitoarei genuni
din care a curs
apa și focul,
osia ce trece prin sămânță.

ooo
Spun înțelepții lumii
că totul firii ar fi valul:
In valuri
lumina purcede spre noi,
iar cântecul de fluier
în valuri ne vine
și-acolo’n prea adâncul
din ceruri de atom
sunt valuri nevăzute
ce’ncuie primul glas
și-i primul țărm
spre care toată lumea
cu valuri se rostește,
mereu în alte forme,
dar primul țărm e unul.
Unul și cu unul fac unul
cum numai în dragoste
țărmul și valurile
oceanului sunt unul.
Dar adevăr zic vouă:
Există timp de plâns și timp de primăveri,
timp de pustiu și timp de apă,
timp putrezind și timpul care arde,
există
o mare sub apele mării
și altă mare deasupra cerului,
un tărâm al umbrelor
și un tărâm al luminii.
Numai acela ce trece prin ușile seminței
e unul,
și unul e în trei
și trei este în unul.
Unul și cu unul fac unul în Cuvânt.

ooo

In a doua zi de după ziuă
eu însumi fiind nopții noapte
tot încercam bătrânei
o noimă să-i găsesc:
E totul veșnic, sau e totul moarte?
Un sus-copil din tată-sus
și valul ni se face aripă
așa cum numai marginile mării
ni le putem zbura
de-a dorul apei pline din Cuvânt
rotindu-ne prin spatele seminței.












Dumitru Ichim / Kitchener     9/28/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian