Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Filmul lui Cornel Porumboiu “A fost sau n-a fost?” la festivalul de film din Toronto

Este 10:32 pe data de 8 Septembrie 2006. Stau cu barbia in pumni la Second Cup la “Queen and John” Downtown Toronto si ma gindesc la ce s-a intimplat in cele 89 de minute cind am vazut filmul lui Cornel Porumboiu “A fost sau n-a fost?”
Realizez acum ca de fapt am vazut trei filme unul intr-altul:
Primul film este desfasurarea actiunii propriuzise, intocmita cu pricepere si sensibilitate de o executie cinematografica excelenta ... filmul este dens, logic si dur.
Al doilea film este pur atmosferic: de la prima secventa pina la sfirsit cind ecranul deruleaza distributia detaliata, simt o jale tragica si o deznadejdie dramatica. Autorul (caruia ii apartin scenariu, regia si productia) a creat cu extraordinara dibacie o atmosfera lugubra greu de descris: eu am sa insir adjective cit-de-cit potrivite sperind sa am noroc si sa nimeresc sa redau sensul: tristete, disperare, deziluzie, lipsa de speranta, neliniste, furie neputincioasa, nemultumire, oboseala, nefericire ... personajele toate par sa vina din Knut Hamsun si Kafka cu o doza mare din neorealistii italieni: interioare deprimante si exterioare ingrozitoare. Acum imi dau seama ca am vazut un film alb-negru pe pelicula color.
Cel de al treilea film este acela care a scapat juriului de la Cannes – unde filmul a fost premiat cu Camera d'Or pentru cel mai bun debut cinematografic si n-a fost sesizat nici de criticul de la “Globe and Mail” de azi care acorda filmului trei stele din maximul de patru (si face mare caz sa zici “Merci” ca te onorez cu o recenzie).
De fapt acest al treilea film l-am vazut numai noi ca Romani, l-am vazut numai eu ca individ, ... si am plins.

Rominul impartea vremea si evenimentele dupa momente astrale: 4 Martie 1977 ora 20:44 (inainte sau dupa cutremur) asa cum face America cu 23 Noiembrie 1963 si Germania cu 1 Iulie 1990.
Porumboiu plaseaza in fata constiintei noastre nationale data de 22 Decembrie 1989, ora 12:08. Personal, eu aniversez 8 Martie 1984, cind m-am urcat in avion la Otopeni, evident “Inainte de Revolutie” si 24 Decembrie 1989, adica “Dupa Revolutie”, cind la -19 gr.C cu inca vreo treizeci de “revolutionari” ne plimbam in cerc in Nathan Phillips Square din Toronto vreo ora in semn de solidaritate.
La mine a fost simplu: filozofam cu fundul la cald, in Willowdale, cu amici din Montreal sau New Jersey la televizor si BBC, si incercam sa prind la telefon rude si prieteni in Romania.
Ce vina imi fac eu? Niciuna!
Dar personajele lui Porumboiu de ce se chinuie asa tare? Nu stiu ... iar acest film (asa cum este obligata o opera de arta de substanta) pune intrebari care ne ramin in cap mult dupa ce am parasit cinematograful.
Situatiile tragicomice create cu mare indeminare in prima parte a filmului provoaca risete in sala cu toate ca in film nimeni nu ride sau nici macar nu zimbeste; toti isi vorbesc rastit, cu injuraturi, sau se milogesc pentru bani, bautura sau favoruri. Odata cu inceperea interviului la televiziune, filmul se schmba: fanfaronul Jderescu devine Marele Inchizitor: “A fost sau n-a fost?”.

Porumboiu continua sa produca situatii comice (ca imaginile aiurea din stingaciile asistentului de la postul TV sau limbajul telespectatorilor care telefoneaza la post) dar noi, spectatorii din sala, de data asta stam muti, incordati si incruntati: “A fost sa n-a fost?” devine “Am fost sau n-am fost?” si “Noi ca popor ce am facut si ce ar fi trebuit sa facem?”
“De ce am tacut prea mult (Inainte de Revolutie) si am vorbit prea mult (Dupa Revolutie)?”
Cine sint “aia rai” si cine sint “aia buni”?
Daca intreprinderea unde lucram inainte de a pleca din tara, “Dupa Revolutie” a devenit o firma particulara la care fostul secretar de partid are 90% din actiuni, eu ce intrebare pot sa pun?
Cum sa fac sa nu ma pufneasca plinsul?

Asta e filmul care-mi joaca in cap aici, la cafenea. Ma intind la soare si ma uit la agitatia multicolora de pe strada, ma simt (cum ar zice Mircea Horia Simionescu) dincolo de bine si dincoace de rau: “Eu eram in Willowdale, tovarasa diriginta, n-aveam ce sa le fac (si nici n-am fost membru de partid)” ... dar atunci ce e cu nodul asta din git si dece cafeaua dintr-o data mi se pare acra si nemeritata?





Nicolae Ernest    9/9/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian