Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Un erou uitat - canadianul J. W. Boyle si România (II)


Anarhie bolsevica. Ianuarie 1918

Intre timp din pricina anarhiei din Basarabia, românii intra si ocupa Chisinaul la 13 ianuarie 1918. Rusii aresteaza pe ambasadorul român Diamandi, care este eliberat numai dupa interventia intregului corp diplomatic. Diamandi este expulzat, se refugiaza in Finlanda.
Când Boyle ajunge la Petrograd, Leon Trotsky si ministrul de externe erau plecati pentru a duce tratativele de pace cu germanii, asa ca Boyle preda mesajul din partea lui Bratianu lui Zalkind Narkominde.
La 27 ianuarie, bolsevicii izoleaza intregul corp diplomatic aliat si rup legaturile diplomatice cu România. Si totusi, Boyle ramâne mai departe in pozitia lui de conducere a cailor ferate si i se da insarcinarea de a normaliza transportul de carbuni din bazinul Donului.
In acelas timp rusii confisca tezaurul româneasc la Moscova, evaluat la 14 milioane de livre englezesti (W. Rodney) si se formeaza un "Colegiu autonom suprem ruso-român" (fireste bolsevic) la Odesa (unde era o mare colonie româna, impreuna cu instalatiile portuare dela Galati si flota româna etc) in frunte cu Dr. Cristian Rakovski (Khristian Georgievitch Rakovsky) pomenit mai sus, seful bolsevic suprem pentru sudul Rusiei, inclusiv Odesa.
Acest Rakovski, nascut in Bulgaria (1873), devenit cetatean român, de formatie culturala ruseasca si franceza (Sorbonne), este alaturi de Trotsky unul din marii intelectuali bolsevici (dar si orator, agitator, sef militar), va fi eliminat de Stalin in 1941. Dr. Cristian Rakovski ca agitator comunist in România, fusese inchis dar reusise sa fuga.
Pierre Broué (fost profesor de istorie contemporana la Grenoble, cunoscut pentru " monumentala" sa biografie a lui Trotsky), in cartea sa intitulata "Rakovsky ou la Révolution dans tous les pays", pretinde in "Chronologie" ca, in ianuarie-aprilie 1918, Rakovski ar fi dirijat o ofensiva militara victorioasa impotriva României, iar in paginile 138-139 pretinde deasemenea ca un batalion de 2000 soldati bolsevici ar fi invins o divizie româna, fortându-l pe Maresalul Averescu sa accepte evacuarea Basarabiei!.
Aceste pretinse succese militare ale lui Rakovski, la fel ca si tentativele lui de a provoca revolutia in România, sunt dupa Pierre Broué, anulate datorita victoriilor militare ale Germaniei, fara de care ar fi reusit sa cucereasca Odesa.
Tot asa de curioasa va fi afirmatia lui Broué de pe pagina 155: "Or quand les Roumains, sous le général français Franchet d’Esperey, attaquent, le 16 avril 1919, c’est la débacle de l’armée hongroise etc". Nu stiu câti istorici români vor accepta aceasta noua versiune a istoriei (d’Esperey la comanda armatelor române etc!).
Intre timp la Odesa exista o mare colonie româneasca, multi refugiati dar si membrii comisiunii române insarcinata cu transferarea guvernului român la Odesa, in caz de urgenta, printre care si Tache Ionescu, care insa, cu instinct politic, analizeaza corect situatia si fuge inainte de a fi arestat ca ceilalti. La fel de norocos a fost comandorul Mihailescu, care s’a ascuns la timp si nu a fost arestat. Prezent era si generalul Vivescu, trimis ca sa-l inlocuiasca pe comandorul Pantazzi, care la randul sau fusese transferat la misiunea lui Constantin Angelescu la Washington, dar se afla inca la Odesa din pricina intarzierii sosirei lui Vivescu.
Asa ca toti demnitarii români (cu cele doua exceptii amintite) cad in capcana si sunt arestati. Generalul Coanda este arestat impreuna cu toata delegatia la Kiev din ordinul lui Muraviev. La Odesa se comit represalii impotriva românilor, multi sunt incarcerati in vaporul Sinope . Aliatii, cu permisiunea guvernului român, incep tratative cu Rakowski pentru a se realiza un tratat de pace ruso-român, si apeleaza la Boyle, care inca se bucura de increderea Rusilor.
Dorinta aliatilor si a lui Boyle la acest moment era sa-i convinga pe Rusi sa opuna rezistenta pe frontul de Est unde germanii inainteaza victoriosi. Boyle devine pivotul acestor tratative care dureaza cinci zile (si nopti) , rusii cedand "temporar" Basarabia si acceptand solutionarea pasnica a disputelor, asigurand trimiterea de alimente in Moldova, schimb de prizonieri, dreptul armatei române de a se refugia in Ucraina daca vor fi impinsi de germani, etc., conditii extrem de favorabile pentru români. Cu tratatul de pace in mâna (care va fi respectat timp de numai doua luni), Boyle se duce impreuna cu Dimitry Zvegintzev (prieten si traducator) la Tiraspol, cu tren special la Iasi, discuta situatia cu guvernul, cu generalul Berthelot care-i da un avion pentru naveta la Iasi-Odessa, si dupa mult dus si intors, soseste la Odesa (10 martie) cu tratatul ratificat. In aceste zile Boyle intalneste pentru prima oara pe Regina Maria (2 martie, 1918) si germanii la 5 martie revoca armistitiul cu România. Si acuma incepe odiseea cu prizonierii români preluati de comitetul român revolutionar (mai mult criminali decat români) asa cum a fost descris la inceputul acestui articol.

Singurul aliat pe pamântul ciuntit al României. Mai 1918
Dupa aceste triumfuri (eliberarea prizonierilor, tratatul satisfacator cu rusii, aducerea in tara a arhivelor dela Moscova, aprovizionarea cu alimente si alte necesitati, etc) Boyle este primit ca erou si cum a fost pomenit mai sus primeste decoratia "Steaua României" la 7 aprilie 1918. Este laudat de Trotski, de ministrul de externe rus, de "Times" din Londra, de Berthelot. Numai Ottawa tace!
La 7 mai 1918 este semnat la Bucuresti tratatul de pace cu puterile centrale. Misiunile aliate sunt fortate sa plece asa ca Boyle ramane singurul aliat, si chiar in uniforma pe terenul ciuntit al României. Acuma activitatile sale se concentreaza asupra stabilirii unui sistem de cooperative in Basarabia, procurarea si transportul de alimente si in special identificarea locurilor unde erau ascunse depozitele Crucii Rosii pe care rusii le abandonasera si ascunsesera, pentru a nu fi acaparate de germani. Aceasta misiune o indeplineste cu mare succes. Si el este autorul unei ingenioase formule, foarte discrete, de transare a delicatelor formalitati financiare cu reprezentantul Crucei Rosii rusesti, colonelul N. S. Iliine, punand la dispozitie un million lei fara dobanda cand se formeaza o agentie "Regina Maria", pentru preluarea si distribuirea acestor articole. Cum Regina era novice in materie financiara, colaborarea intre ei devine tot mai stransa.
Regina l-ar fi numit pe Boyle "Ein Wohltäter der Menschheit", ceiace in limba germâna inseamna "un binefacator al omenirii" (Rodney). La 8 iunie 1918, Boyle este singurul aliat prezent la requiemul pentru cei morti in razboi (requiem tinut desi interzis de germani). Pentru marele lui contributii primeste decoratia "Regina Maria". La 19 iunie dupa un zbor la Chisinau, sufera ceeace este diagnosticat drept o criza cardiaca (Rodney), desi avea toate simptomele unui atac de apoplexie (accident cerebro-vascular) cum crede si Taylor, si este internat intr’un spital in Chisinau. Se pare ca este adus de Regina Maria intr’o cabana lânga Bicaz. Aici legaturile cu Regina Maria si Casa Regala devin tot mai stranse, in special cu Regina si cu tanara principesa Ileana, pentru care Boyle a ramas pentru tot restul vietii "Uncle Joe".
Boyle joaca un rol crucial la rezolvarea crizei cauzate de casatoria morganatica secreta la Odesa a Printului mostenitor Carol cu Jeanne Marie Valentine Lambrino, mai bine cunoscuta ca "Zizi". Pana la urma, el este singura persoana acceptata de Carol pentru aceste discutii si il convinge pe print sa renunte la Zizi, despre care el, Boyle are o parere nu prea magulitoare. Ceea ce Carol facuse era pur si simplu un act de dezertare in plin razboi, care ar fi trebuit sa fi fost judecat de un tribunal martial si pedeapsa era de obicei un pluton de executie. Din "Amintiri politice" ale lui I. G. Duca (vol.lll, p.95) aflam ca Printul Carol luase chiar masa si se distrase impreuna cu ofiterii austriaci (si inamici) la Odesa!
In plus Carol contravenise constitutiei, care-i interzicea categoric o asemenea casatorie morganatica si il descalifica indubitabil ca membru al Casei Regale.

Noi misiuni periculoase. Noembrie 1918
Noi "aventuri" intervin. Este rugat de Casa Regala la 2 noiembrie 1918 sa salveze pe Marea Ducesa, Maria Pavlovna a Rusiei, imobilizata la Odesa sub ocupatie austriaca. Dar austriecii erau pe cale sa plece, in care caz bolsevicii ar fi preluat Odesa si foarte probabil i-ar fi pregatit Marii Ducese aceiasi soarta ca familiei imperiale la Ekaterinburg . Executia. Folosindu-si legaturile Boyle se duce, fara sauf-conduit, la Odesa inca sub ocupatie austriaca si cu doi ofiteri si un vagon special o salveaza prin Razdelnaya, Chisinau si Benderi.
Este insarcinat apoi de regele Ferdinand sa faca acelas lucru pentru Tarina-Mama, Maria Feodorovna, marele duce Nicolaie si alti membrii ai familiei imperiale ruse, care se aflau in Crimeia. I se da la dispozitie un vapor, soldati, munitie etc si in special mult vin ca sa-i imbete pe rusi.
Comandorul Basil Pantazzi, pe care Boyle l-a apreciat foarte mult cu ocazia evenimentelor dramatice din Odesa, este de acord sa-l insoteasca si sosesc la Sevastopol la 24 noembrie 1918. Cum la 27 noembrie soseste in rada portului un crucisator englez, cu admiralul englez Calthorpe (care ar fi putu salva dupa cateva saptamani pe membrii familiei imperiale) si cu doua distrugatoare dintre care unul poate sa fi fost francez. Sosesc deasemenea elemente ale armatei anti-bolsevice a generalului A.I. Deniken. Membrii familiei imperiale, simtindu-se mai in siguranta, hotaresc sa mai zaboveasca in Crimeia.
Toate eforturile lui Boyle de a o convinge pe Tarina-Mama sunt zadarnice, dar ea isi manifesta toata gratitudinea si simpatia pentru Boyle. Acesta reuseste insa sa elibereze vaporul România, cel mai bun din flota româna, al carui capitan este incantat sa accepte ordinul lui Boyle de a urma nava Principesa Maria inapoi in România. Nimenea nu a indraznit a se opune, astfel ca nava ajunge la Galati.

Tratative de pace, Paris, Londra. Ajutor economic pentru România. Decembrie 1918
Odata ostilitatile terminate, teatrul de actiune se muta la Paris si Londra. Boyle decide sa plece si sa participe, prin legaturile lui cu cei mari si tari, la refacerea situatiei economice din România, adusa in stare de dezastru.
Se duce intai la Bucuresti sa-si ia ramas bun dela Familia Regala. Cu aceasta ocazie generalul Berthelot ii confera "La Croix de Guerre" . Citatia declara: "A collaboré étroitement avec l’Armée Française, et lui a rendu de précieux services par les missions qu’il a accomplies en Bessarabie et en Ukraine". La fel va primi (1919) dela englezi "The distinguished Service Order" pentru "serviciile in România si Russia".
Familia Regala il roaga sa-l ia cu el la Londra pe principele Nicolaie, ca sa primeasca educatie in Anglia si sa organizeze prin legaturile lui, un ajutor economic de o mare anvergura necesar României pentru a iesi din criza economica catastrofala in care se gasea.
In cursul scurtei escale la Paris Boyle intalneste pe prietenul lui Herbert Hoover (viitorul presedinte al SUA), sef al "American Relief Organisation" pentru a obtine ajutor pentru România (cum el facuse pentru Belgia, eforturi care vor fi continuate de delegatia româna din care facea parte si Comandorul Basil Pantazzi care vorbea limba engleza).
Boyle soseste la Londra la 21 decembrie 1918, il prezinta pe printul Nicolaie la Buckingham si regele George il invita si pe el ca sa-l cunoasca. Regele ii recomanda Eton pentru tânarul print si se exprima foarte elogios despre Boyle. Primeste asigurari dela primul ministru canadian ca un ajutor va fi acordat României.
Inainte de a fi parasit Bucurestii, ca reprezentant oficial al României, primul ministru Coanda il asigurase pe Boyle de tot sprjinul sau. Acuma, cu Bratianu ca nou Prim ministru, acesta pretinde ca predecesorul lui, Coanda, nu i-a pomenit absolut nimica de misiunea sa. In acest context il numeste pe M.G. Danielopol ca unicul reprezentant al României (Danielopol va fi acuzat de I.G. Duca de grave abuzuri, din cauza neglijentei, care vor induce o enorma datorie flotanta (ibid, p.170)) .
Este fireste o situatie foarte penibila pentru Boyle. Pentru a nu submina credibilitatea si prestigiul noului Prim ministru român, Boyle decide sa inghita si sa taca. Se gaseste intr’o situatie extrem de dificila vis-a-vis de autoritatile canadiene si române.
Dar intre timp el pusese deja bazele asigurarii, prin lordul Reading, a trei cargouri pentru România si altele in plus, prin Herbert Hoover. Din nefericire, fara interventia lui Boyle, Times publica, la 7 ianuarie 1919, un scurt articol declarand ca reprezentantul României, Joe Boyle, a obtinut dela guvernul canadian asigurari pentru un ajutor in valoare de 5 milioane de livre britanice. Complicatiile politice si diplomatice sunt inevitabile si Boyle devine tinta multor atacuri in România si la Londra. Comentand, Regina se exprima: " Boyle is tremendously bien vue (sic) by George and the whole english royal family, but there is a set who give him "une mauvaise presse"; for me it is lucky heis (sic) liked in the Palace" (Rodney, p 237). In acest amestec de engleza si franceza, ambele cu greseli sintactice si gramaticale (devenise românca!), ea vrea sa spuna ca Boyle este iubit la palat dar o anumita presa este impotriva lui.
La 19 ianuarie 1919 se afla din nou la Paris, desi bolnav, dar inca foarte activ. La fel ca si Regele Ferdinand , Boyle sugereaza Reginei Maria sa vina la Paris si Londra in cursul tratativelor de pace de la Versailles. In tot acest rastimp el si Regina isi scriu regulat, iar in cartea sa "Regina Maria si Joe Boyle" (originalul este intitulat "Joe Boyle, Un mousquetaire canadien), Gilles Duguay da multe amanunte din aceasta impresionanta corespondenta (pastrata de comunisti in arhive, pentru a-i discredita). Este aparat de atasatul militar britanic, Christopher Ballard, si de ambasadorul britanic, George Barclay, ca si de Primul ministru canadian, Borden, care confirma in fata lui Lloyd Harris (un canadian tot din Woodstock, seful comisiei canadiene la Londra) cat de popular este Boyle in România.
La inceputul lui martie 1919, Regina Maria se bucura de o primire triumfala la Paris, unde este primita ca o eroina, cu toate onorurile, ca o mare celebritate. Este interviewata in tren de Colette, primita de Poincaré, Aristide Briand si de "tigrul" Clemenceau. Se pare ca intrevederea cu Clemenceau, care nu se intelegea prea bine cu Bratianu, ar fi schimbat atitudinea acestuia fata de România. Se spune ca atunci cand Clemenceau face aluzii ca pretentiile teritoriale ale românilor echivaleaza "partea leului", Regina ar fi raspuns: "De aceea leoaica a venit sa-si vada varul, Tigrul !" (Hanna Pakula "The last Romantic, a Biography of Queen Marie of România", London, 1996).
Acelasi succes enorm o intampina pe Regina la Londra, unde, cu concursul palatului si initiativelor lui Boyle, Regina pluteste pe culmea triumfului.
Au fost insa si unii care au criticat acest voiaj, intre care I.G. Duca si altii. Se semneaza primul acord economic intre Canada si România, acordându-se României credite de 25 milioane dolari (aceiasi cifra pomenita mai inainte de agentia Reuther in legatura cu Boyle, ceiace ii adusese lui Boyle atatea critici) si acordul este semnat la 6 martie 1919. Este primul acord comercial Canadiano-Român!!
Este cert ca lui Boyle ii revine in mare parte meritul de a fi pus baza acestui acord. Apreciat de Lloyd George si Winston Churchill, prestigiul lui devine enorm, are usor acces la palatul Buckingham, unde locuieste printul Nicolaie. Cu concursul lui Hoover, Regina Maria se va putea intoarce in tara cu un tren plin de alimente, medicamente etc.
Reintors la Bucuresti, Boyle este musafir de onoare la Cotroceni si participa la ceremoniile civile si religioase de la 29 iunie1919, a doua zi dupa semnarea Tratatului dela Versailles.
S’a scris mult despre rolul jucat de diverse personagii la incheierea, foarte favorabila României, a tratatelor de la Versailles, Trianon, St. Germain etc. Nu se poate spune ca a fost numai un personagiu sau numai un factor. Istoria trebuie sa recunoasca patriotismul si tenacitatea lui I.C. Bratianu, apararea diplomatica exceptionala si documentarea atat de abila a lui Titulescu, farmecul cuceritor al Reginei, in o masura ce nu poate fi ignorata, si contributia lui Boyle, ale carui eforturi si relatii au facilitat obtinerea ajutorului economic primit, au contribuit la incheierea atît de reusita a truneului Reginei Maria.
Cert este ca atmosfera initial nefavorabila României s’a schimbat in mod foarte perceptibil si noi suntem indatorati tuturor celor care au participat. Chiar si Ungariei, care condusa de Bela Kun, a inclinat in mod decisiv, fara indoiala, in ochii Occidentului, cumpana in favoarea României!!

Primul reprezentant al Canadei la Bcuresti. Intrigi si acuze. 1919-1920
Reintors la Bucuresti ca reprezentant oficial al Canadei pentru supravegherea ajutorului canadian (primul post semidiplomatic al Canadei in România) Boyle devine implicat ca agent al companiei de petrol "Anglo-Saxon Petrol Company" si al Astra Româna pentru dezvoltarea industriei petrolifere române. Este acuzat insa de profituri pecuniare personale.
Sunt suficiente marturii ca el nu a astepat, nici primit nicio recompensa. Scandalul Carol- Zizi Lambrino reapare si este acuzat de ziarele de stânga ( Adevarul, Dimineata, din 19 si 20 ianuarie 1920) de imixtiune in treburile României. Aceste organe de stânga îl sustin pe Carol, care este chiar numit "camarad".
Se ivesc complicatii cu restituirea imprumuturilor pentru cooperativele din Basarabia si acapararea materialului Crucii Rosii, abandonat de rusi (banii proveneau dela tezaurul britanic), fara insa a întina onoarea lui Boyle.
Este atacat de multi pentru rolul lui la Curte. Presiunile asupra Casei Regale pentru eliminarea dela palat a lui Boyle cresc. Cu durere in suflet Regele si Regina accepta si la 20 iunie 1920 Regina este nevoita sa-l roage sa plece la momentul oportun. Deocamdata Boyle refuza sa paraseasca România deoarece unii din agentii lui sunt arestati si decide ca trebuie sa-i apere, ceeace a si facut.
Acuma Boyle hotaraste sa se duca in Crimeia, unde armatele generalului Wrangel luptau contra bolsevicilor si la 20 octombrie paraseste Bucurestiul.
Dar cum sovieticii facusera pace cu Polonia la 9 octombrie, isi pot arunca toata forta impotriva lui Wrangel, care este coplesit si ordona evacuare (100.000 soldati si 50.000 civili ) tocmai când soseste Boyle. Acesta nu reuseste sa convinga Canadian Pacific Railways sa-i accepte pe refugiati in Canada.
Declinul si sfârsitul unui titan. 19 iunie 1921 – 14 aprilie 1923
La 19 iunie 1921 isi ia ramas bun pentru ultima oara dela familia Regala. Astfel incepe un nou capitol dedicat afacerilor petrolifere in Caucaz ( Baku, Batum), ca agent al companiei Shell si desi nu mai era deplin sanatos Boyle depune o activitate febrila, plina de peripetii. A continuat sa intervina pentru binele României decate ori a avut ocazia.
Din nefericire sanatatea ii este in declin, boala de inima. Este silit sa se separe de compania Shell, internat la un sanatoriu , cu o infiermiera in permanenta, si totusi decide sa se duca la Baku, fara viza, in Caucaz ,in septembrie 1922, ca sa-si salveze un prieten si colaborator (Claude Solly) arestat de comunisti.
Multe alte peripetii. Din fericire colaboratorul lui este lasat liber inainte ca Boyle sa trebuiasca sa intervina, si Boyle, o umbra a omului ce fusese, este salvat de un distrugator britanic, se reintoarce in Anglia la cabana prietenului sau Edward Bredenberg, unde moare la 14 aprilie 1923. Este inmormantat, prezenti fiind Bredenberg, C. Wade, prieten din Yukon, Dimitri Zvegintzev, colaboratorul lui loial, si Hill, care depune trei crini pentru Regina Maria si o coroana de flori dela Tarina Mama, pe care incercase sa o scoata din Crimeia.
Asa se termina una dinte cele mai extraordinare cariere , cu aventuri aproape incredibile, atestate de fapte si documente care nu pot sa fie tagaduite.
Boyle a fost criticat, invidiat de multi, de autoritatile militare canadiene si britanice, care nu-l puteau controla. De cate ori a fost rechemat, fie rusii, fie românii au intervenit pentru el si chiar si Regele si Regina României. I s-a dat ordin sa nu mai poarte uniforma dar el araspuns ca Regele George al Anglei i-a dat ordinul sa o imbrace din nou, ceea ce e plauzibil, dar cine ar fi cutezat sa-l intrebe pe Rege!.
Refuza sa se supuna reprezentantilor englezi in România si Rusia, dar cum putea el lucra sub superiori in rang dar care ii erau inferiori pe plan intelectual sau organizatoric. Se intelege ca a fost un om foarte dificil dar realizarile lui au fost enorme. A fost criticat de presa de stanga in România. A fost criticat un timp de Ion Bratianu, primul ministru dupa Coanda, care decidea cine lucra la palat si cine nu, unde toti erau sub controlul lui, numai Boyle nu.
Tot ce a facut Boyle avea un scop precis: intarirea capacitatii de rezistenta militara a României si a Rusilor impotriva Germaniei si, mai tarziu, a rusilor albi impotriva bolsevicilor. Colaborase cu bolsevicii, pana la incheierea pacii la Brest Litovsk si cât timp mai era o speranta ca si-ar relua opozitia impotriva Germaniei. Când nu a mai ramas nicio speranta, i-a declarat inamici, ca si pe germani si austriaci, si i-a tratat ca atare, ajutîndu-i pe rusii albi. El intuise, si a fost printe primii care si-au dat seama de marele pericol ce-l reprezenta bolsevismul, nu numai pentru România, dar pentru restul Europei. A atras atentia tuturor celor cu care a vorbit asupra marelui pericol ce-l va reprezenta o Rusie bolsevica, in special daca se va alia cu Germania.
Dupa semnarea mai tarziu a acordului Ribbentrop-Molotov, se spune ca Churchill ar fi exclamat : a avut dreptate Joe Boyle! (Leonard W. Taylor, The Sourdough and the Queen, pag. 317). Venind dela un om relativ simplu si fara experienta politica ca Boyle, aceste observatii premonitorii denota o perspicacitate extraordinara! Cand Mackensen ii ordona sa nu mai poarte uniforma militara britanica, el raspunde ca are un "colt" cu un singur glonte, care va patrunde in pieptul orisicui ar pune mâna pe el in mod ostil, indiferent de grad. Perspicacitate, curaj si mîndrie.

Aportul lui Boyle.
In ajutorul poporului român (in special pentru taranii pe care ia iubit) si al Casei Regale.
Locul lui in istorie in general, si in istoria României in deosebi, nu poate fi negat. Fapt incontestabil este ca el a iubit in mod sincer România si pe taranii români si a cautat sa faca tot posibilul sa-i ajute. La fel ca Lawrence of Arabia sau mai tarziu Erwin Rommel, operand departe de centrul de conducere militar si diplomatic el a putut opera independent si neimpiedecat de birocratia care fireste l-a criticat. Si el si-a dat seama ca portul uniformei britanice-canadiane ii ridica prestigiul in intreprinderile sale. Nu a fost numai orgoliul ce l-a determinat sa poarte uniforma, împotriva ordinelor dela Londra, Ottawa sau ale lui Mackensen. El a intuit bine ca uniforma engleza-canadiana cu insigna "Yukon" in aur dela Klondike, impresiona pe interlocutorii sai si prestigiul sau era intarit. Numai asa a putut actiona si reactiona rapid si atît de spectacular.
Contributiile lui la ameliorarea cailor ferate si a sistemului de transport in general in România si in Rusia (atat timp cat ei rezistau militar impotriva germanilor), aducerea in România a arhivelor dela Moscova, o adevarata odisee, aplanarea conflictului ruso-român in favoarea României, eliberarea eroica a prizonierilor români la Odesa (numai acest capitol in sine ar putea forma baza unui român sau film), salvarea marei ducese Maria dela Odesa, rugat de regele si regina României, incercare similara la Sevastopol, organizarea transporturilor in Basarabia, formarea cooperativelor dar mai ales eforturile sale supraomenesti de ajutor in Moldova si Basarabia, cand foametea facea ravagii, in special in cursul iernii 1917-18 ca si mai tarziu, si dupa armistitiu, (cum marturiseste I.G. Duca in "Amintiri politice", vol lll, p. 169 "luni de zile ne-am hranit cu grâul american pe care ni-le aduceau vapoarele aliate in porturile noastre"), salvarea vastelor depozite dela Crucea Rosie abandonate de rusi (si impiedecand pe germani sa le acapareze), eforturi pentru ca Astra–Româna si Shell sa utilizeze in mod benefic pentru România rezervele de petrol, aranjarea primului acord economic in istorie intre România si Canada, beneficiile dela organizatia de asistenta a prietenului sau americanul Herebert Hoover, seful agentiei americane de ajutor si viitor presedinte, figureaza pe lista exemplarelor sale realizari.
In cartea "The sourdough and the Queen", Leonard W. Taylor evoca scena in care ambasadorul român Diamandi accepta propunerile lui Boyle si, la 25 noembrie 1917, semna un document acordand lui Boyle autorizatia de a procura echipament si resurse (p.213) pentru România. Ca atare tara va primi 600.000 de ciorapi de lana, 700.000 de camasi, 180.000 de haine, etc.,etc., un total de 155 de vagoane de marfa! Un tren intreg plin de ajutoare soseste in tara impreuna cu Regina Maria, urmat de multe cargouri de alimente si alte articole importante de ajutor pentru aceasta tara pe care Boyle o indragise. In plus marele ajutor acordat Casei Regale a României in criza pricinuita de aventurile printului Carol, aducerea in Anglia pentru educatie la Eton a printului Nicolaie, sunt atatea marturii ale marelui rol jucat de acest om exceptional in anii cei mai tristi din perioada primului razboi mondial.
Este important sa ne dam seama ca evenimentele descrise in randurile de mai sus sunt numai o Personalitatea lui Boyle merita sa i se dedice carti si nu doar un articol.
Este clar ca Boyle ajucat un rol complex, a facut si spionaj in Rusia in favoarea aliatilor (impreuna cu Hill). Citatia pentru decoratia conferita de Berthelot face aluzie la un astfel de rol. L.W. Taylor descrie in detaliu marele rol al lui Boyle in organizarea unei retele de spioni si saboteuri numarînd 44 de celule si 484 membri, pentru care a primit sume mari dela englezi si francezi! Nu intram in detalii, deoarece aici noi ne ocupam doar de ajutorul acordat de Boyle României.
Fara a pomeni imensul prestigiu in România ce el a generat in favoarea aliatilor si a Canadei, in special dupa plecarea misiunilor militare aliate, cand el ramane singurul in uniforma aliata pe terenul României. Fireste ca au fost si multe zvonuri inventate, nu de el, dar de admiratorii sau chiar de dusmanii lui. El nu a pretins ca avea titlul de "duce" de Iasi! Asta au nascocit-o inamicii lui in batjocura. Ca a adus bijuteriile Reginei dela Moscova, ca a vizitat familia imperiala la Ekaterinburg, si chiar ca ar fi intreprins o incercare de a-i salva (el era bolnav la Chisinau in aceasta perioada), ca bancnotele aduse dela Moscova ar fi avut o mare valoare (pentru rusi valoarea lor era zero) sunt afirmatii care nu sunt coroborate de evidentele existente.

Boyle si Regina Maria a Românie. O mare iubire
A fost criticat pentru ca ar fi profitat de situatia lui la Palat pentru a obtine beneficii personale pecuniare, ceiace s’a dovedit afi fost calomnios, ca si, in special, pentru prietenia lui cu Regina Maria a Românie. Este cert ca ei s’au iubit si respectat. Dar a fost o mare iubire, poate unica, care fara nicio exagerare atinge sublimul si ar putea fi sursa de inspiratie pentru un roman sau film de succes. Zvonuri circulau si ca primul ministru era ingrijorat de influenta lui Boyle si ca a cerut ca acesta sa plece. Desi cu durere in suflet Regina a inteles si la 20 iunieapoi la 25 septembrie 1920, cum am amintit mai sus, l’a rugat sa se distanteze de Palat pe care Boyle il va parasi la 20 octombrie 1921. Va mai reveni pentru scurte vizite si la19 iunie 1921 se vad pentru ultima oara. Cei care au cunoscut mai bine aceste evenimente, erau convinsi ca nu a fost nimic carnal intre ei. Dar ca erau indragostiti unul de altul nu poate fi contestat. Eu impartasesc parerile lui William Rodney si Gilles Duguay, cei mai bine documentati dintre autori in aceasta privinta, care il compara cu un cavaler romantic din evul mediu care isi dedica viata lui sa apere pe aceea care îi cucerise inima, sau cu un Ruy Blas. Dupa mine, a fost un "amour courtois" romantic, asa cum nu se mai intîmpla in zilele noastre moderne. Una din marele povesti de dragoste ale secolului abia sfarsit. Fara sa intru in amanunte si fara a recurge la interpretari si concluzii (care in fond pentru subiectul nostru nu conteaza), voi reda cîteva citate din corespondeta celor doi, atît de plina de tandrete, extrase din cartea lui Rodney. Cititorul poate sa traga concluziile sale:
"Un om ca Joe Klondike se gaseste numai unul intr’un milion si sunt recunoscatoare lui Dumnezeu, Providentii, sau Sortii, acea forta misterioasa ce mi l-a adus in cale". (Regina Maria, 12 August 1918).
"Un barbat fascinant, foarte curios, care nu are frica de nimica si care cu formidabila sa vointa reuseste totdeauna. Adevaratul tip de aventurier despre care carti sunt scrise". (Regina Maria, 2 martie 1918.)
"Când ne-am despartit [de misiunile militare aliate -n.a] i-am spus ca toti ne paraseau. El spuse linistit "dar eu nu te voi parasi" si cand mi-a strans mâna, era tare ca fierul." (RM 10 martie1918)
"O forta implacabila emâna din acest om. Aici intr’adevar era "Ein Man, ein Wort"...Mi-a strans mâna promitandu-mi ca nici om nici zeu nu il va face sa ma abandoneze atata timp cat eu si tara mea are nevoie de el. Si acest juramant l-a pastrat cu o obsesie caracteristica persoanei lui". ( RM, Memoriile lll/111, Iasi, 9 martie 1918, p. 150)
"Cand am aflat de boala lui am simtit ca inima imi moare! Marele, puternicul, invincibilul prieten! Dumnezeu m’a parasit! Dece tocmai el! Tocmai el! Nu este posibil sa-mi ramâna un prieten, toti trebuie sa fie smulsi dela mine, fiecare sprijin, fiecare ajutor, fiecare speranta. Dece? Dece? Dece? (Ibid pp 11-12)
"El totdeauna a fost un om solitar si ii pare incredibil ca singura femeie, singurul companion, singura camarada sa fie o regina!. Soarta pare foarte stranie. Este posibil ca cineva sa inteleaga cum se produc evenimentele in viata? "(ibid, 23 August 1918, p. 166)
"Tu si eu suntem barbat si femeie si soarta ne-a adus impreuna intr’un fel ce numai foarte putini pot intelege." (Arhivele Statului V, 3895, Bucuresti, septembrie 1920)
"Am primit lunga ta scrisoare dela 15 si 20. Nu pot adauga nimica la ceiace ai spus. Te iubesc. Altfel, orisice as spune, ar fi pentru a ma justifica sau a critica, asa ca nu spun nimica. Ceva as dori sa pot face daca as putea, sa asigur ca orisice amintire despre mine sa fie numai o amintire de fericire . Ti-a fost imposibil sa-ti pastrezi pe vechiul tau prieten, si m’am dus - nu ma lasa sa fiu o umbra in viata ta.- nu-mi datorezi nimica- totdeauna ai dat. Iti sunt recunoscator si te iubesc, nu uita. Repet sfatul ce ti l-am dat. Ramai alaturi de Rege si Carol. Instruieste-l cu grija - invata-l sa fie barbat si rege - tu poti sa faci asta. Suporta pe Rege impotriva oricui - invingi cu mine(?) sau cazi cu el-, dar numi cu el, cu nimenea altul"J.W. Boyle. (Memoriile reginei lll/128, 19 iunie 1921, p.89)
Este trist sa vezi cat de uitat a devenit el in tara pe care a iubit-o si careia i-a dedicat trei din ultimii ani ai vietii sale. Ma indoiesc ca actualmente este o singura strada in România care-i poarta numele. Totusi in 1930, dupa cum relateaza canadianul Jean Bruchesi in cartea sa "Aux Marches de l’Europe", amintirea lui Joe Boyle era inca vie, cum a aflat el cand a vizitat Constanta, fara sa indice sursele (pag 179-180).
O fapta foarte laudabila a fost publicarea de catre Gilles Duguay, fost ambasador canadian la Bucuresti in 1998 a volumului "Joe Boyle, Un mousquetaire canadien", tiparit la Editura All si tradus in limba româna de sotia sa Cristina Covacevici-Duguay cu titlul "Regina Maria si Joe Boyle, O prietenie de suflet" si tiparit la Editura du Style, ambele la Bucuresti. Tot dansului ii revine marele merit de a forma la ambasada canadiana din Bucuresti "The Joe Boyle Româno-Canadian Friendship Association". Printre membrii fondatori erau si Cristian Floru si Mircea Vlad, ambii actualmente in Ottawa-Hull. Se pare insa ca aceasta asociatie nu mai este activa.
Gilles Duguay pomeneste ca era o strada la Galati cu numele lui Joe Boyle, dar comunistii i-au schimbat numele.
In cartile publicate de straini, majoritatea romantate, se exagereaza mult rolul jucat de Regina Maria, in detrimentul rolului jucat de Boyle, si in special al marelui Rege Ferdinand. Primul este portretizat ca un aventurier, al doilea este ridiculizat (probabil pentruca era o fire introvertita), ceea ce este foarte nedrept. Amandoi au fost mari patrioti si Boyle merita titlu de erou, mare si unic prieten al României.
Regele a stiut cum sa-si aleaga sfatuitorii si cum sa domneasca fara sa fie influentat de Regina, asa cum multi cred, iar comportamentul lui in anii cei mai tristi la Iasi a fost exemplar, chiar eroic (I.G.Duca, Amintiri politice, vol lll, un document extrem de important). Mai tarziu I. G. Duca va fi Prim ministru si va fi asasinat de legionari. Ma intreb daca istoricii români au sesizat marea analogie intre situatia lui Ferdinand in 1916 si a lui Ion Antonescu in 1944. Amandoi erau confruntati cu dilema cauzata de imperativele onoarei personale (ca soldat care isi tine cuvantul de onoare militara in cazul lui Antonescu, ca membru al familiei Hohenzollern in cazul lui Ferdinand) pe deoparte, si interesele si imperativele patriei pe de alta parte. Ion Antonescu nu a putut sa rezolve acest conflict, a tergiversat ca un Hamlet si rezultatul tragic a fost ca pentru unii el si-a tradat patria, dar Ferdinand a reusit si a intrat in istorie ca Ferdinand Intregitorul. Conditii similare, dar comportament opus. Cand Petre Carp ii spune Regelui, la consiliul de coroana, ca nimenea nu poate invige pe Hohenzollerni, Ferdinand raspunde modest dar ferm: ba da, eu. Eu am invins pe Hohenzollernul din mine. Acesta a fost adevaratul Ferdinand, si la fel a fost Joe Boyle. Si sa nu fie uitat faptul ca in acesti ani, marea intreprindere a lui Boyle in Yukon era in mari dificultati si pana la urma a dat faliment. El ar fi putut sa paraseasca România si sa se reintoarca in Yukon, sa participe la procesul intentat lui, unde foarte probabil si-ar fi putut salva averea. Dar nu, el a preferat sa ramâna si sa ajute pe noii lui prieteni, Românii, care se pare ca l-au uitat. Faptele rasuna mai tare decât toate vorbele.

Dr. F.I.Dworschak,
Ottawa, 28/04/2001, rev. 9 august 2001

Bibliografie:
Pierre Broué, " Rakovsky ou la Révolution dans tous les pays" Fayard, 1996
Leonard W. Taylor "The Sourdough & The Queen" T.H.Best Printing Company Limited, 1983
Ethell Greening Pantazzi, "Roumania in Light and Shadow", The Ryerson Press, Toronto,1921
Jean Bruchesi, "Aux Marches de l’Europe", Éditions Albert Lévesque, Montréal, 1932
William Rodney, "Joe Boyle,King of the Klondike", McGraw-Hill Ryerson Limited, 1974, o excelenta lucrare, scrisa de un adevarat carturar, cu un numar impresionant de fapte si o bogata bibliografie, recomandata tutoror celor interesati de acest subiect, carte ce se gaseste acuma doar in biblioteci. Toate citatele din scrierileReginei Maria provin din volumul lui Rodney.
Mrs. G. Black," My Seventy Years", London 1938
Hanna Pakula, "The last Romantic, a Biography of Queen Marie of România", London 1996 I. G. Duca," Amintiri politice", vol.lll, Colectia "Memorii si marturii" Jon Dumitru-Verlag
München 1982


Versurile din poemul
"Te Law of the Yukon" de Robert Service
And I wait for the men who will win me- and I will not be won in a day;
And I will not be won by weaklings, subtle, suave and mild,
But by men with hearts of vikings, and with the simple faith of a child Desperate, strong, and restless, unthrottled by fear or defeat, 28/04/01








De Dr. Francisc Ion Dworschak / Ottawa    9/1/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian