Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


TINERE! CUNOASTE-TI TARA SI TRECUTUL !






În perioada zilelor de 11-14 Februarie 2003, un eveniment istoric neasteptat, dar dorit înca de multa vreme, va avea loc în capitala Portugaliei - Lisabona - când datorita demersurilor întreprinse de Guvernul României, prin reprezentantul Ambasadei României la Lisabona - Domnul ambasador Teodor BACONSKY - vor fi repatriate ramasitele pamântesti ale regelui CAROL al II-lea al României, tatal Regelui Mihai. În perioada 11-12 Februarie a.c., sarcofagul va fi expus la manastirea Sao Vicente de Fora, unde se afla din anul 1953, iar Ambasada va pune la dispozitia reprezentantilor guvernului portughez, precum si a altor personalitati si persoane, o CARTE DE OMAGII, PRO MEMORIA REGELUI CAROL AL II-lea al României, care a domnit în perioada 1930-1940. În ziua de 13 Februarie, la orele 10 a.m. se va oficia un serviciu liturgic, dupa care cortegiul funerar se va deplasa spre aeroportul militar din Lisabona, luând drumul României, Tara unde s-a nascut, urmând sa fie reînhumat la Curtea de Arges, acolo unde ODIHNESC ÎN LINISTE ETERNA regii României - CAROL I cu Regina Elisabeta (Carmen Silva), si Regele FERDINAND cu Regina Maria - din familia HOHENZOLLERN-SIGMARINGEN, respectiv unchiul si tatal Regelui Carol al II-lea.

Din pacate, generatiile nascute dupa anul 1945, aproape ca nici n-au auzit si cu atât mai mult citit, despre acest rege al României, care nu a fost chiar atât de GROAZNIC precum s-a comentat. Si pentru ca NUMAI TU DOAMNE ESTI FARA DE PACAT, iar DE MORTUIS NISI BENE (Despre morti sa vorbesti numai de bine) - asa cum spune maxima latina a pietatii, care de fapt este de origine greaca si potrivit careia Diogene Laertios - care a scris în sec. al III-lea î.e.n. despre vietile si învataturile filozofilor, potrivit opiniei acestuia, prin moarte oamenii sunt absolviti de toate pacatele si, prin urmare, trebuie pomeniti cu îngaduinta când se vorbeste despre ei, deoarece ei nu se mai pot apara, fiind trecuti în nefiinta. Nu suntem singurii care am acceptat aceasta maxima si foarte multe popoare, care considera ca moartea aduce cu sine si iertarea pacatelor, putini fiind însa cei care înteleg sa transfere asupra urmasilor unui mort eventualele necazuri pe care acesta le-a provocat în timpul vietii.

Am fost profund impresionata de acest eveniment, pe care-l consider istoric, si pe care l-am aflat datorita unor comunicate în Romania Libera, precum si altor medii de informatii oficiale, dar m-am bucurat ca - "Mieux vaut tard que jamais" - s-au luat masuri în consecinta pentru îndreptarea greselilor comise de celelalte guverne care au dirijat România, dupa anii 1944, si care nu s-au gândit ca ORICE CETATEAN AL UNEI TARI ESTE BINE SA CUNOASCA TRECUTUL TARII SALE DE ORIGINE, DEOARECE FARA TRECUT, NU PUTEM AVEA NICI PREZENT SI MAI CU SEAMA VIITOR. M-am nascut în anul 1926 dintr-o familie cu 2 generatii în urma mea formata numai din ofiteri, inclusiv tatal meu, care dupa terminarea primului razboi mondial, tânar sublocotenent, în garnizoana orasului Brasov, a facut parte o perioada din garda personala a Reginei Maria, care locuia foarte des la Castelul Bran, unul din locurile preferate ale Reginei...Datorita acestei conjuncturi, înca din frageda copilarie am putut participa la manifestarile zilelor de glorie si importante pentru România, care se desfasurau la Bucuresti fie pe câmpul de la Cotroceni, fie pe Calea Victoriei în fata Palatului Regal sau vechiul Hipodrom de la Baneasa, alaturi de parintii si fratele meu, tatal meu, bineînteles facând parte din armata care defila în fata REGELUI. N-am sa uit niciodata frumusetea uniformelor de defilare dintr-un material special de un alb imaculat, cu ighileti si fireturi, sabia la centura si chipiul purtând pe cozoroc frunze de stejar aurite, gradele pe epoleti, manusi albe. Înca si astazi privesc cu placere, dar si cu nostalgia trecutului copilariei si adolescentei mele, pot spune fericite, defilarile din Canada, Franta sau Anglia, când corpul militaresc poarta cu cinste si mândrie, uniforma militara de parada - O TEMPORA, O MORES.

În consecinta, m-am gândit ca nu ar fi inutil, ca cel putin POST MORTEM, sa nu mai consideram pe Regele Carol al II-lea PERSONA NON GRATA, deoarece în tot ce am citit pâna acum în publicatii aparute bineînteles dupa 1990, regele de multe ori si-a facut MEA CULPA si în definitiv ERRARE HUMANUM EST, expresia fiind invocata drept scuza pentru absolvirea de o neglijenta, o greseala minora, considerându-se ca erorile fortuite sunt inseparabile conditiei umane si, ca atare, indulgenta fata de ele este fireasca. Eu cred, ca examinându-ne propriile noastre defecte, învatam sa le iertam pe ale altora. În general suntem întelegatori si binevoitori fata de greselile noastre si severi sau chiar foarte, cu ale semenilor. Cicero, care nu credea în diavol, ci într-o judecata întemeiata pe ratiune, spunea ca a persevera într-o greseala tine mai degraba de ignoranta. Ma întreb - oare PERSEVERARE DIABOLICUM EST?

Regele Carol al II-lea este primul fiu al Regelui Ferdinand si al Reginei Maria, primul rege care s-a nascut în România la Castelul Peles (Sinaia) la data de 3 Octombrie, anul 1893, botezat conform Constitutiei, în religie ortodoxa si care a devenit mostenitor direct la tron, datorita faptului ca Regele Carol I (1839-1914) nu a avut mostenitori, el domnind între anii 1886-1914, decedat tot la Sinaia. Regele Carol II, a avut trei surori - Elisabeta, viitoarea regina a Greciei, prin casatorie, Marioara, regina Jugoslaviei, Ileana printesa de Habsburg, alias Maica Alexandra, printul Nicolae, ultimul fiind Mircea, mort în 1916, la vârsta de 3 ani, înmormântat în Biserica Palatului Cotroceni, oseminte care au fost deshumate pe când Palatului i s-a dat o alta destinatie, palatul pionierilor... iar osemintele nu se stie înca pe unde au ajuns... situatie confirmata de ghidul Palatului în anul 1992, poate cu timpul va fi descoperita enigma si o doresc.

Se spune ca Regele Carol al II-lea ar fi fost cel mai controversat dintre cei patru regi ai României. Foarte multi au vazut în el principalul vinovat pentru dezmembrarea statului român la începutul celui de al doilea Razboi Mondial. Se mai spune ca el a instaurat prima "dictatura" din România a secolului al XX-lea. Se mai spune ca a avut o viata de aventurier, criticata de toti contemporanii sai, pâna si de cei care îi fusesera loiali, pâna la un moment dat. Pe scurt, acesta ar fi RECHIZITORIUL. Este însa momentul sa vedem si partea POZITIVA a acestui descendent al familiei de HOHENZOLLERN-SIGMARINGEN.

În primul rând pot sa confirm prin existenta mea, în perioada Lui de domnie, ca era o prezenta fizica ce fascina toata lumea - o prestanta într-adevar regeasca, mai cu seama când îl vedeam calare pe un cal roib, în uniforma de cavalerist, cu dolman si uniforma cavalereasca de rigoare, (greu de explicat, dar îl am în fotografii), deschizând defilarea înaintea armatei sau prezidând defilarea poporului, a noastra, a copiilor care eram scolari pe acea vreme, îmbracati în uniforme de STRAJERI sau CERCETASI, sau când îl întâlneam în loja Regala a Teatrului National ce a fost pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Hotel Continental, si în rând cu Palatul telefoanelor, sau la Teatrul Liric - Opera Româna - în acele timpuri în Piata Valter Maracineanu (lânga Cismigiu) din pacate ambele distruse în bombardamente în perioada 1941-1944, constructii în stil baroc, miniaturi ale Operei din Paris, construita de celebrul arhitect Charles Garnier sau la Ateneul Român, toate aceste constructii, plus altele de mare valoare istorica, dar care au fost demolate voit... faceau faima Bucurestiului - denumit Le petit Paris - în toata lumea europeana.

De educatia lui Carol II pe când era print, s-a ocupat însusi Carol I, pentru a-i asigura pregatirea necesara unui viitor suveran. Principele Carol s-a dovedit a fi un tânar foarte inteligent, cu o personalitate debordanta, poliglot, cultivat, comunicativ - în câteva cuvinte - era iubit de întregul popor. Îmi amintesc de spectacolele de la Opera sau Teatru, nu era nici o formalitate speciala pentru a participa la spectacole ca muritori de rând, se anunta SOSIREA LUI VODA în ultimul moment si dupa ce se instala în LOJA REGALA, care se afla în rangul al 2-lea de loji, uneori am putut avea locuri chiar în loja alaturata si eram foarte mândra ca eram aproape de REGE - iar el, întotdeauna surâzator ne saluta si bineînteles, aveam subiect de povestit colegelor de scoala. As da orice pe lumea aceasta, ca sa mai retraiesc acele momente! De Sarbatorile Craciunului, ofiterii erau invitati cu copiii la CERCUL MILITAR, aparitia lui Mos Craciun ne impresiona bineînteles, precum si cadourile ce le primeam, dar SOSIREA REGELUI depasea limitele entuziasmului.

Sa trecem la "RECHIZITORIU", pentru ca cititorul sa nu-si închipuie ca Regele a fost "fara de pacat". A fost si El, ca multi alti conducatori de state, atât în trecut si ca sa nu mai vorbim în prezent... Ce este mai trist în prezent, este faptul ca poate sefii de state nu sunt prinsi în "adulter", în schimb au alte PACATE pe care si le fac cu popoarele pe care le conduc, lasându-i impasibili ca unii mor de sete, foame sau frig. De fapt Regelui Carol II, i s-a reprosat foarte mult faptul ca "i-a placut sau a facut chiar excese în materie de adulter, pe când era casatorit cu sotia lui, Regina Elena, mama Regelui Mihai". Da, nimeni si chiar El nu a contestat acest lucru, ba mai mult a si recunoscut, în schimb perioada de domnie a fost înfloritoare.

Odata cu accedarea la tron a tatalui sau, regele Ferdinand, regele Carol I neavând mostenitori, printul Carol devenea la 21 de ani mostenitorul direct al Tronului României. Pe când era print mostenitor, lui Carol i-a fost prezentata de catre regele Ferdinant o tânara aristocrata, anume Ioana (Zizi) Lambrino, fiica unui maior din anturajul Curtii, o familie nobila ce includea personalitati nobile, tatal ei fiind generalul Lambrino. Aceasta prezentare facuta de Ferdinand lui Carol, a fost tocmai cu scopul de a-l sustrage pe Carol de la unele aventuri. "Pacatele tineretii, zic eu". Cine nu a gresit la vârsta de 20 de ani? Dar cum se spune, "copiilor sa le dai orice, numai sfaturi nu", iata ca viitorul rege nu a ascultat de sfaturi, netinând seama de ele, si a tras consecintele pâna si dupa moarte.

În timpul primului Razboi Mondial, în 1918 (deci Carol avea 25 de ani), când întreg guvernul si Casa Regala erau în refugiu la Iasi (am foto si cu tatal meu), Carol a parasit garnizoana în care se afla, deci dezertând, fugind la Odessa (Rusia) împreuna cu frumoasa Zizi Lambrino, si se casatoresc în mare secret pe 13 August 1918. Un imens scandal, bineînteles, s-a iscat în familia regala, care s-a soldat cu trimiterea lui Carol în AREST la Manastirea Horaita-Neamt, iar casatoria a fost ulterior anulata de catre Tribunalul Ilfov din Bucuresti. Cu toate acestea, Carol a continuat sa se întâlneasca cu Zizi, iar în 1920 vede lumina zilei, fiul lor Carol-Mircea, ca fiu neligitim. Datorita acestei situatii, Carol este trimis de Ferdinand într-o calatorie în jurul lumii, în scopul de a o "uita" pe Zizi Lambrino.

În 1921, Carol a cunoscut-o în Elvetia pe principesa Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei, urmând casatoria în acelas an 1921, iar pe 25 Octombrie 1921 se nastea actualul rege Mihai, viitorul rege al României. Între timp însa, Carol o cunoaste pe Elena Magda Lupescu (zisa Duduia în intimitate) alias Magda Wolf, nascuta la Iasi în anul 1896, dintr-un tata evreu si o mama catolica. Magda Lupescu s-a casatorit cu un ofiter din armata regala româna, acesta fiind mutat la Statul Major al regelui Ferdinand în 1921. În 14 Februarie 1925 (ce coincidenta bizara cu
14 Februarie 2003!!) Carol o întâlneste pe Magda la Bucuresti, începând o legatura care a stârnit scandal la Curte. În ciuda presiunilor si amenintarilor tatalui, regele Ferdinand, ca-l va desmosteni si deci va pierde succesiunea la tron, Carol refuza sa puna capat legaturii adultere si prefera fuga la Paris, însotit de Duduia. Datorita pasiunii, Carol abandoneaza drepturile la tron, dar paraseste si sotia si pe fiul lor minor Mihai. In 1927 regele Ferdinand îl declara pe Mihai mostenitorul Tronului, tutelat de o Regentza, dar pe fondul unei situatii politice interne instabile si al crizei mondiale care începuse. Carol s-a reîntors în tara pe 6 Iunie 1930, înlaturându-si fiul de pe tron si proclamându-se Rege. Cu toate promisiunile solemne facute lui Iuliu Maniu, prim-ministru în acea perioada, ca va înceta relatia cu Magda Lupescu, dupa scurt timp, Carol o readuce în tara. Mai târziu, Carol din nou accepta, dar de data aceasta oficial, sa renunte la legatura cu Magda, revenind "pro forma" alaturi de sotie, în acelas an 1930. Prin diverse manevre, se spune chiar ca a fost o lovitura de stat inabil mascata, Carol revine pe tronul României în ziua de 8 Iunie 1930, redevenind Regele Carol al II-lea. Instaleaza cu "discretie" pe Magda Lupescu la Bucuresti, intrata în tara cu pasaport fals, si va locui chiar într'una din aripile Palatului Regal, iar Regina Elena si Mihai sunt mutati în actualul palat Elisabeta. Relatia cu Duduia, cum i se spunea în intimitate, continua sa faca scandal în guvernul taranist al lui Iuliu Maniu, care de fapt îl sustinuse pe Carol, dar se pare ca de aceasta data l-a dezgustat comportamentul si Maniu a fost supus unei mari dileme si anume i s-a spue - TRONUL sau DUDUIA. Femeia aceasta se pare ca exersa o influenta grandioasa asupra lui Carol, din toate punctele de vedere, iar Mihai, care era foarte atasat de mama lui, nu a reusit sa si-l apropie pâna la moarte.

Regele Carol al II-lea a domnit zece ani, între 1930-1940. Acesti ani, reiesind din toate documentele existente, (iar eu personal le-am trait) ca România a fost marcata de o crestere economica inexistenta pâna atunci. România era numita "grânarul Europei", apoi Fundatia "Regele Carol al II-lea pentru Arta si Literatura" care a sponsorizat scriitori, artisti, muzee, leul echivala cu lira sterlina, cu dolarul si francul francez. Anii 1937-1938 considerati a fi cei mai prosperi pe care i-a avut România vreodata. Din pacate, la orizont se întrezareau doua mari pericole: dictatorii Hitler si Stalin. Aflata în fata celor doua mari rele ale secolului al XX-lea, România nu putea ramâne neutra, asa cum Regele si-ar fi dorit si se alatura Aliatilor - Franta si Anglia - însa prea târziu. Toti îsi dau seama ca Regele Carol dorea sa fie de partea Aliatilor si nu de partea lui Hitler. Regele este înlaturat de la tron de Generalul Antonescu si de Garda de Fier. Exilul lui Carol a adus România în orbita Germaniei, ceea ce a condus la instalarea dezastrului si a comunismului, mai târziu. Carol a fost acuzat ca a fost "dictator", poate, însa doar când a realizat ca Garda de Fier era sustinuta de catre Hitler si nazisti, a decis sa creeze un Guvern mai puternic, ceea ce, fara îndoiala, am numi astazi o "dictatura", în care totusi, oamenilor le era permis sa calatoreasca in strainatate si exista libertatea presei, libertatea de exprimare. El a redus multitudinea ridicola de partide existente, ceea ce de fapt a ajutat tara. Ceea ce a urmat, a fost o adevarata dictatura, una militara, sub Generalul Antonescu, sub care Regele Mihai era doar o "marioneta". Regele Carol, care de la început avea sa-si manifeste tendintele autoritare, dar motivate, în plus, camarila care s-a format în jurul sau, camarila controlata de catre Magda Lupescu, a jucat un rol nefast în culisele scenei politice românesti. În 1938 Carol a dizolvat partidele politice, a abolit Constitutia democratica din 1923 si a instaurat regimul de "dictatura personala" asumându-si responsabilitati atât de extinse, ca si-a pregatit practic, fara voia lui, propria-i abdicare. Lipsa de suport extern din partea Aliatilor traditionali, Anglia si Franta, debutul razboiului mondial, si, în 1940 destramarea României Mari, prin ocuparea Basarabiei de catre rusi si a Transilvaniei de nord-vest de catre unguri, au dus la erodarea completa a sprijinului politic pentru regimul lui Carol al II-lea. Pe fondul tulburarilor interne, el este nevoit sa abdice în Septembrie 1940, lasând tronul fiului sau Mihai, iar puterile dictatoriale în mâna generalului Ion Antonescu. Aceasta situatie, ca si originea evreiasca a Magdei Wolf-Lupescu, au dat nastere conflictelor cu guvernul taranist al lui Iuliu Maniu, precum si cu Garda de Fier, situatia degenerând în mod constant pâna s-a ajuns la abdicare.

Citind în anul 1994 cartea intitulata "IN ZODIA SATANEI" - care cuprinde pagini dintr-un Jurnal intim al lui Carol... redau AD LITERAM doar finalul, semnat Carol R. 15 Decembrie 1945, Rio de Janeiro - iata continutul:

"SA NE FERIM, ÎN VIITOR, DE FORMULE GOALE, DE LOZINCI STERILE, SA LASAM FIECARE POPOR SA GÂNDEASCA PENTRU EL ÎNSASI, SA GASEASCA ÎN FIREA SA, ÎN TRECUTUL SAU ISTORIC, FELUL DE TRAI CARE-I CONVINE, DAR NICIODATA SE NU I SE REFUZE AJUTORUL DE CARE ARE NEVOIE. CEI MARI SI PUTERNICI SA NU DEVINA TIRANI, SA NU SE CREADA INFAILIBILI, CACI SA-SI AMINTEASCA CA ÎN TRECUT AU GRESIT SI EI, CA ADESEA CEI MICI AU VAZUT MAI CLAR.
"SA RECLADIM O LUME MAI BUNA, MAI UMANA, BAZATA PE CONCURSUL TUTUROR, PE O ADEVARATA SI POATE NOUA CONCEPTIE DE DEMOCRATIE INTERNATIONALA EGALITARA. SA NE AMINTIM, ÎNTOTDEAUNA CA SINGURA GARANTIE A "SECUREITATII" ESTE O REALA "SOLIDARITATE INTERNATIONALA" SI CA PUNCTUL DE VEDERE AL DREPTURILOR GINTILOR FORMAM O UNITATE INDIVIZIBILA.
"ATINGERREA DREPTURILOR SI A INDEPENDENTEI CHIAR A UNUI MAI MIC SI MAI SLAB MEMBRU AL COMUNITATII NATIUNILOR, TREBUIE PRIVITA DE TOTI CA O ATINGERE A DREPTURILOR TUTUROR.
"UNUL PENTRU TOTI, TOTI PENTRU UNUL" TREBUIE SA FIE DEVIZA NATIUNILOR UNITE. SA NU UITAM NICI FORMULA ASA DE FERICITA A LUI LITVINOV: "PACEA ESTE INDIVIZIBILA".
"ÎN ACESTE CONDITIUNI, AVEM NU NUMAI DREPTUL DAR SI DATORIA DE A NADAJDUI. MAI MULT SPIRIT MORAL, MAI MULTA DRAGOSTE A APROAPELUI, O ÎNTARIRE A CREDINTEI SI MAI PUTIN EGOISM, TOATE ACESTEA ÎNTRUNITE ÎN ACEL INDISPENSABIL SPIRIT DE SOLIDARITATE, IATA FACTORII PRIMORDIALI AI SALVARII, IATA IMBOLDURILE CARE NE VOR FACE SA IESIM DIN ACEASTA NENOROCITA ZODIE A SATANEI !"
********************

Carol al II-lea a parasit tara cu Magda Lupescu, iar în drum spre frontiera Jugoslaviei, trenul a fost atacat de oameni ai Garzii de Fier, le-au fost confiscate majoritatea bunurilor care apartineau Coroanei, dar multumiti ca au scapat cu viata, îndreptându-se spre Spania, unde la cererea Generalului Antonescu, generalul Franco a confiscat trenul cu tot ce se mai afla în el. Regele si însotitorii sai, printre care si fostul aghiotant al Palatului, generalul Ernest Urdareanu cu sotia, au fost sub arest la Hotelul Alphonse Will din Sevilia. Dupa câteva luni au reusit sa evadeze în Portugalia, tara neutra, apoi au plecat în Mexic unde au locuit între anii 1940-1944, de unde au încercat sa negocieze cu Stalin, pentru o eventuala revenire în tara. Rusia pe atunci facea parte din Alianta, deci tentativa a esuat si datorita asasinarii ambasadorului sovietic în Mexic, precum si a membrilor ambasadei, care se aflau într-un avion ce a explodat. Cuplul Caro-Lupescu pleaca în Brazilia, unde se casatoresc oficial în Iulie 1947 si revin în Portugalia stabilindu-se la Estoril, unde se mai aflau în exil regele Umberto, Contele de Paris, Regina Giovanna de Bulgaria, Printesa Joana de Italia, Amiralul Horty regentul Ungariei, precum si viitorul Rege al Spaniei - Juan Carlos.


Regele Carol al II-lea moare la Estoril în anul 1953 la vârsta de 60 de ani, din cauza unui cancer, deci la numai 6 ani de la casatoria legala cu Magda Lupescu, sarcofagul fiind depus în Panteonul Regal de la manastirea Sao Vicente de Fora, unde se afla si Regele Umberto si alte personalitati ce au fost în exil, de asemenea suprapus, si sarcofagul Magdei Lupescu, care a decedat în 1977.

În încheere mentionez ca, în urma unui sejour în Portugalia în anul 1997, bineînteles ca printre alte obiective importante pe care le-am vizitat a fost si cautarea locului de veci al Regelui Carol al II-lea sub domnia caruia am trait 15 ani din viata, si pe care cu greu, dar l-am gasit, si mi s-a permis fotografierea celor doua sarcofage acoperite cu drapelul ce reprezenta Coroana României. Reflectând mai profund asupra inevitabilului - adica a mortii - gândind ca nimic nu este vesnic si ca numai în MORMÂNT, TOTI OAMENII SUNT EGALI.

REQUIESCAT IN PACE MAJESTATE - PE PAMÂNTUL ROMÂNESC !








Venera E.DUMITRESCU - Montreal    2/11/2003


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian