Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Calatorie de vacanta / Nessebăr si litoralul bulgaresc




In Romania se invata carte serios si era atit de obositor ca abia asteptam sa vina vara sa putem sa ne recreem la mare. Incepind cu citeva luni inainte se puneau toate lucrurile in mijocul casei pentru ca la cort ai nevoie de toate incepind de la cort pina la cel mai mic ac de gamalie. Unde sa mai spunem ca trebuia sa luam mincare cu noi ca sa o pregatim la cort cu mica noastra butelie cu gaz cumparata de la polonezii comercianti din camping. Si mancare insemna carne pusa in untura ca sa reziste la caldura torida, fructe, legume, cartofi etc

Drumul pana la mare desi dura citeva ore nu era obositor pentru ca aveam trei carnete de conducere in familie. Ne mai opream din cind in cind sa ne dezmortim si sa mincam la mijlocul drumului prilej de a admira porumbul copt si floarea soarelui. Fiindca trebuie sa precizez ca mergeam intotdeauna in luna august cind se apropia culesul recoltei.



Pe o caldura torida in jurul orei 12 ajungeam in sfirsit la camping. Intotdeauna il alegeam pe cel de linga lacul Techirghiol. Cel din orasul Eforie Nord era prea aglomerat si nu prea gaseam loc asa ca mai bine stateam cu pensionarii, mai ales ca parintii mei voiau sa se trateze de boli reumatice care apar dupa o anumita virsta.



Pusul cortului era operatia cea mai laborioasa posibil. Antrena o gramada de oameni si cortul in sine era foarte greu iar scheletul foarte masiv. Dupa ce am vazut cat de usoare ca greutate si ca mod de montare sunt corturile in Toronto, am fost uimita cum am putut sta asa. Dar de, nu se gaseau altele asa ca ne multumeam cu ce aveam.

Eu eram responsabila cu umflatul saltelelor, treaba monotona dar prilej de facut exercitiu fizic. Iarasi aici in Canada saltelele se umfla cu compresorul legat la bateria masinii. Wow!

Dupa ce totul era instalat dat fiind ca era inca prea cald sa mergem la plaja dormeam pentru citeva ore. Ca sa nu scapam nici o zi faceam plaja la lacul Techirghiol care avea si el plaja lui. Un batrinel cu barcuta facea si el un ban luind namol din larg si vinzindu-l pe mal. Era mai comod si mai ieftin sa iei de la batrinel decit sa platesti tratamentul de la nudisti. Asa ca ne namoleam cu toti cu mic cu mare si zau ca acum nu am nici o problema de reumatism.



Lacul Techirghiol isi trage numele de la dungile vargate care apar cand vintul e mai puternic. Este extrem de sarat pana si cei carora le e frica sa inoate intra in apa ca sa constate ca apa ii tine la suprafata. Noi aveam norma noastra pana la capul lacului si inapoi. Acolo pe promontoriu era o casa de vacanta care parea un vechi hotel dupa vopseaua scorojita de pe zidurile lui.



A doua zi dis de dimineata porneam la plaja. Faceam o ora pana la mare dat fiind ca mergeam pe jos. Dar era placut, simfonia marii deja vajiia in urechi ca o uvertura si aerul era plin de miresme marine si saline. Si deodata aparea in fata ta. Nemarginita, infinita si zgomotoasa, ceva care nu se schimba si care nu poate fii stramutat.

Cind o vezi te indragostesti de ea pentru totdeauna. Fosnetul valurilor te adoarme si iti da un fel de siguranta. Si in anul viitor marea va fii tot aici.

Faleza era a unei statiuni batrine. Cladirile apartineau unui trecut pe care nu il cunosteam. Eforie Nord isi pune bazele la anul 1901 si a purtat o perioada denumirea de Carmen Sylva.

Indeosebi pe faleza este un hotel vechi care pare un vas care strapunge marea infruntind-o, iar malul inalt pregatit in piatra sub forma de parapete îi da alura de statiune serioasa unde s-a depus efort pentru a se realiza ceva durabil. Si nu pot sa uit Restaurantul “Acapulco” dupa numele localitatii care nu stiam atunci ca se afla in Mexic.

Dupa plaja si baile in mare carora si acum le duc dorul ne intorceam pe jos din nou nu insa fara a trece prin piata unde trebuia sa cumparam neaparat pepenii galbeni dulci cu mireasma de Dobrogea. Acel gust nu l-am putut regasi aici decit poate in ‘honey dew” care sunt adusi din Mexic. Iarasi Mexic.

Cateodata din curiozitate mergeam pe jos pana in oraselul Techirghiol care era si el la o ora departare de lacul Techirghiol.

Din cauza curiozitatii asteia neastimparate ce a zis tata odata “Ia sa vedem si noi ce e pe la bulgari”

Asa ca am profitat de o excursie organizata de ONT care costa 100 lei (Ce vremuri!!). Era o excursie de o zi pe litoralul bulgaresc.

Din nou scularea la ora 5. Vedeti sa nu faceti galagie ca sa ii sculati pe ceilati cortisti.” Nu trinti usa, inchide-o cu mina” ” Nu vorbi”” Ssss” ”Ati luat actele si banii?”.

Cine a fost pe litoral si nu a vazut spectacolul ceresc din zori de zi a pierdut infinit si e irecuperabil, nu poate fii considerat un romantic niciodata.

Fratiorul meu “Si cum de iese soarele din apa, de unde vine el”

Soarele imens, rosu iesea din albastrul infinit al apei ca sa ne dea lumina si sa ne imbie sa ne bucuram de inca o zi.

Ajungem la granita cu Bulgaria. Prezentam actele si trecem. Ca si noi alti turisti cu automobilele se inghesuie sa treaca granita.

Aflu de la tata ca aceasta zona se numea inainte Cadrilaterul si ca a apartinut Romaniei. De aceea la Balcik se afla palatul reginei Maria, fosta regina a Romaniei. Sigur ca atunci nu se publica asta, se stia din auzite de la batrinii nostrii care aveau rude casatorite in Bulgaria. Palatul era impresionant prin vederea pe care o avea la mare si prin gradina lui. Din pacate nu stiam de colectia de cactusi pe care o avea muzeul sau poate nu am remarcat-o.

Cel mai mult si cel mai mult mergeam la bulgari pentru ca aveau un suc teribil din mandarine si conserve de ananas. Sucul semana cu cel facut de firma americana TROPICANA care este de asemeni favoritul meu, combinatie intre portocale si mandarine. Nu se poate ceva mai parfumat. Eu cred ca nectarul si ambrozia zeilor puteau in mod sigur sa fie inlocuite cu acest suc minunat.

Sigur ca era si parfumul bulgaresc din trandafiri dar era asa de concentrat incit devenea o teroare sa te spritui cu el si in orice caz era o indicatie ca ai sarit peste cal.

Mai cumparam si BT care putea fii dat pentru atentii care se practicau in Romania pentru diferite favoruri.

Litoralul bulgaresc era impresionant. La noi totul era plat si lin. La ei erau dealuri care aveau la poale nisipurile plajelor. Se perinda in fata noastra Albena (30 km de Varna), Nisipurile de Aur (17 km de Varna). Acum, in zilele noastre pe litoralul bulgaresc serviciile sunt impecabile si este mai ieftin sa iti petreci vacanta acolo decit in Romania. Au o publicitate mai buna decit romanii si stiu cum sa se laude. De examplu din web-site-ul lor am aflat ca plajele bulgaresti au primit premiul international Steagul Albastru acordat statiunilor ecologice.

Si in sfirsit Varna unde facem toate cumparaturile. In afara de sucuri ne intereseaza si folclorul bulgaresc. Vase de lut cu modele si culori diferite de ale noastre sunt vivace si asemanatoare cu cintecul bulgaresc care e strigat si tipat. Culorile de pe vase trec si pe imbracamintea fetelor. Oamenii nu s-au multumit sa faca lucruri folositoare ci si frumoase pentru a decora incaperile in care traiesc. Nevoia de frumos era resimtita mereu in trecut ceea ce nu se poate spune despre zilele noastre cind design-ul nu poate sa tina loc de frumos ci numai de modern. Frumosul implica caldura si sufletul creatorului pe cind design-ul este creat de raceala fosnitoare a banului platit celor de la Research and Development si este creat in urma sondajelor de opinie luate de la populatie. Frumusetea folclorului national inca se mai poate vedea acum in web-site-urile individuale femeiesti ale celor care mai pastreaza din misterul, delicatetea, sensibilitatea si dragalasania feminina si sint pline de fluturasi, pasari, flori.

Mult mai tirziu cind granitele Romaniei s-au deschis larg dupa revolutie am putut sa urmam marginea marii pana la granita cu Turcia. Toate locurile care apartin civilizatiei umane sunt puse sub ocrotirea UNESCO pentru a putea fii conservate. Unul din aceste locruri am avut fericirea sa il vad. Dupa ce crezi ca nimic nu mai poate aparea in pustiul marginii marii, deodata apare in fata ta Peninsula Nessebăr. Francezii se lauda cu Mount St Michel dar asta doar pentru ca ei au parte de reclame. Peninsula este atit de impresionanta incit ar trebui numai sa auzi numele si sa iti faca placere dar acest lucru nu se intimpla pentru ca nu este asa de faimoasa. I-a impresionat si pe greci dat fiind ca aici au poposit pe malul lui PONTUS EUXINUS-Mare primitoare.

storia spune ca orasul a fost intemeiat acum 9000 de ani dar cladirile care au ramas sunt din secolul 11-14. In marea majoritate sunt biserici care au ramas numai putine, ruinate de vremuri. Cea mai veche este Sviati Ioan Crastitel (Sf Ioan Botezatorul). Stilul este atit de familiar mie. Parca sint la Curtea Domneasca de la Tirgoviste cu biserici cu briuri din caramida rosie.

Un oras in care te poti scufunda in melancolie fiindca totul te indeamna la asta. Caldarimul vechi, bisericile si nu in ultimul rind arhitectura caselor bogatilor care au stat acolo. Indeosebi balcoanele din lemn sunt o caracteristica pe care am intilnit-o si la manastirile din Dobrogea. Case care au apartinut lui Muskoianis, Lambrinov, Bogdanov, construite in perioada Renasterii Nationala Bulgara din sec 18-19.

Cate civilizatii au trecut pe aici: tracii, grecii, romanii, turcii si apoi bulgarii. Ce pacat ca insula noastra Ada-Kaleh a trebuit sa fie scufundata altfel ar fii fost si ea la fel de celebra ca Nessebar, care a purtat denumirea tracica de Mesambria. Numele vechi ale oraselor au rezonanta de cintec de parca poporul poet s-a intrecut in teserea poemelor pe harta pamintului.

In Canada aveam sa aflu ca si bulgarii sarbatoresc martisorul care la ei se numeste Martiniţa. Ca si ei au sarmale, musaca, ajvar(denumire luata de la turci-havyar) -un fel de zacusca(cuvint de origine slava insemnind aperitiv) foarte iute si multe alte lucruri care ne definesc ca doua popoare prietene. Ba chiar si vestita mamaliga se afla la bulgari dar sub denumirea de kachamak.


e-mail: mateescu1@yahoo.com





Dana Mateescu / Toronto    7/4/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian