Calatorie in Quebec
Vara in Quebec este asemanatoare cu vara la munte in Romania. Padurile ce imbraca peninsula Gaspee sunt exact ca ale noastre de la Sinaia. Soseaua serpueste pe malul fluviului St. Lawrence ca si cea care te duce de la Ploesti la Sinaia; numai ca fluviul care te calauzeste pe stanga nu se poate compara cu Prahova noastra.
Dar sa nu anticipez. Planul nostru era de a petrece doua saptamani in Quebec, sa ne oprim in cele mai importante localitati si sa ajungem pana la capatul Peninsulei Gaspe pentru a vizita Parcul Forillon si Stanca Perce.
Am umplut rezervorul Fordului Mustangului cu benzina si am pornit-o spre Montreal, cu pachete si pachetele, sendwiches si bere, apa minerala si cutia de prim ajutor medical toate inghesuite in portbagaj.
Am iesit pe Markam Rd. in HWY 401 si am tinut-o asa trecand prin Oshawa, orasul reprezentativ al industriei de automobile in Canada, apoi Cobourg a carui prosperitate se datoreste dezvoltarii ca port pe ruta fluviala Toronto-Kingston-Montreal cat si caii ferate construita in anii 1800, ce l-a legat de zona miniera din nordul Canadei.
Am lasat pe dreapta Brighton, cu parcul sau provincial de 860 ha si plaja larga, cu nisip fin, blond; Bellville, centru important comercial si industrial asezat la gura raului Moira, Napanee cu relicvele asezarii loyaliste si in fine Kingston.
Orasul Kingston, a jucat rol important in istoria Canadei: fondat ca Fort Frontenac in 1673, devine asezare loyalista dupa razboiul cu Americanii. Intre 1841-1844 orasul a fost capitala Provinciilor Unite. Astazi este centru major militar si educativ, precum si port important pe Marile Lacuri. A urmat Gananoque, poarta de intrare pe taramul de basm al celor “O Mie de Insule” (care de fapt sunt mai mult de 1700) si punct de plecare al vaselor de croasiera foarte populare pe fluviul St. Lawrence. De la Rockford, situat in Alexandria Bay mergem paralel cu Fluvilui St. Lawrence care izvoraste din Lacul Ontario. Pe mijlocul fluviului este granita dintre Ontario si Statele Unite pana la Hogansburg unde incepe granita dintre Quebec si SUA.
Lasam pe stanga Brockville, oras industrial si ajungem la Ogdensburg, imporatant port si orasul natal al unuia dintre cei mai faimosi artisti americani, Frederic Remington (1861-1909). Cea mai larga colectie a lui de picturi, desene si bronzuri se afla in acest oras. Urmatorul oras este Prescott, plin de istorie si port important. In 1838 a fost construit al doilea fort Wellington pe ruinele celui dintai Fort Wellington din 1813. Urmeaza Morrisburg, cu peste 30 de case salvate si reconstruite pe teren mai inalt in stilul arhitectural de la inceputul sec 19. Orasul a fost mutat din cauza construirii canalului de legatura cu Oceanul Atlantic, care a facut sa se ridice nivelul apelor. Orasul Masena, in U.S. marcheaza punctul terminus al Barajului Mosses-Saunders, ce stavileste raul si ii extrage forta transformand-o in 2 milioane kw putere impartiti intre provincia Ontario si statul New York.
Urmeaza alt oras de importanta maritima, Cornwell; aici se gasesc Birourile Centrale ale Directii Canalului St. Lawrence si marele pod international Ont/Sua. Salaberry-de-Valleyfield, inconjurat de ape, supranumit odata “Venetia Quebecului” isi face aparitia in drumul nostru. Ne apropiem vertiginos de Montreal. Depasim pe stanga orasele cu rezonanta istorica cum sunt: Cateau-du-Lac, santier national ce marcheaza primul canal pe St.Lawrence si Vaudreuil devenit localitate turistica odata cu constructia podurilor ce-l leaga de Lac des deux Montagnes, Insula Perrot si Montreal.
Iata-ne ajunsi in Montreal, ”Orasul celor 1000 de clopotnite” cum era numit in trecut. De la intrare ne intampina o agitatie europeana. Vedem si doi automobilisti opriti pentru a-si face semne mai putin prietenesti, in marea inghesuiala de masini ce incearca sa treaca in fata.
Orasul a fost fondat in 1642, si este port la Oceanul Atlantic (desi la 1700 km distanta). Atractiile pe care ni le prezinta sunt: Parcul Olimpic, Jardin des Plantes, Biodomul, Planetarium, Cazinoul, Circuitul de Formula 1 (pe insula Sf. Elena), muzee si expozitii, biserici, bursa.
Ne-am oprit din goana noastra pentru a rezerva camera la hotel. Seara insa, oricat de obositi am fost, tot am pornit pe malul fluviului St. Lawrence, si am facut o plimbare in caleasca, asa cum se mergea alta data in Bucuresti, la sosea. Zona orasului vechi are multime de magazine, unele mai elegante ca altele ce-si expun luxoase exponate din piele, lemn, portelan, pietre pretioase. Un adevarat Paris, cu atat mai complex cu cat, pe langa muzee si biserici, orasul are si zgarie nori. A doua zi am vizitat Bazilica Notre Dame, construita intre 1824-1829 de arhitectul James O’Donnell; aici a fost numit episcop evecul Mgr Jean-Jacques Lartigue de catre Papa Pius al VII.
Dar reprezentativa pentru catolicismul in Quebec este Catedrala Marie Renie du Monde (construita intre 1870-1894), de care montrealezii sunt foarte mandri, fiind inspirata de Bazilica Sf. Petru din Roma. La timpul cand a fost construita domina toate constructiile din imprejurimi. Deasemenea este cea mai scumpa cladire la acel timp, a costat mai mult de un milion de dolari.
Oratoriul St. Joseph, este un alt loc de cult demn de mentionat, ridicat pe Mont-Royal.
Este format din trei parti: vechea Capela, Cripta si Marea Bazilica.
- vechea Capela loc de cult si rugaciune construita de Pere Andre in 1904, largita mai apoi, ca in 1917 sa fie construita o Biserica de 1000 locuri, ce se va numi Cripta. Vitraliile cu scene din viata Sf. Joseph, sunt terminate in 1919 de Atelierele Perdriau & O’Shea.
- Bazilica, construita intre 1924 –1967, de dimensiuni impresionante: 105 m lungime x 65 m latime la transept si o inaltime la interior de 60 m. (ext 97 m), poate primi cca 2200 de credinciosi. Duminica slujba este insotita de cor si orga. Pelerinaje au loc in acest lacas sfant in zile importante. Penitenti urca adesea, numeroasele trepte care duc la majestuosul edificiu, asa cum fac adesea pelerinii in Paris, urcand in genunchi treptele Catedralei Sacre-Coeur, din Montmartre
- Carillonul asezat in dreapta Bazilicii, cand privesti la cladire, este format din 57 clopote manevrate manual, de pe o platforma. Greutatea lor variaza intre 25-1000 kg. Aranjamentul tonurilor si semitonurilor nu este standard; instrumentul a fost largit in 2004 cu clopote facute de Paccard. Cand a fost instalat in 1956, instrumentul avea 56 de clopote.
-Pe aceslasi munte se afla si Drumul Crucii, alee bordata de 42 de sculpturi in lemn executate de sculptorul Louis Parent, inaugurate in 1951. Opera importanta pentru sculptura religioasa din Quebec, lucrarea aceasta de influenta Art Deco i-a luat opt ani sculptorului pentru a o finaliza.
In 1919, Papa Benoît XV, la cererea Mgr Bruchési, confera titlul de Basilica Minora Cathédralei Saint-Jacques-le-Majeur. In 1933, splendida capela mortuara a evecilor a fost inaugurata de Mgr Georges Gauthier, al cincilea episcop si al treilea arhiepiscop de Montréal.
La 20 august 1951, Mgr Giovanni-Battista Montini, viitorul papa Paul VI, visiteaza Cathédrala. La 31 august 1969, va intra in catedrala cardinalul Karol Wojtyla, viitorul papa Jean-Paul II. Atunci nu s-a stiut ca, pe 10 septembrie 1984, acesta va reveni in aceeasi Cathédrala si va fi primul papa ce va vizita Canada.
Muzeu des Beaux Arts din Montreal este urmatorul stop. Muzeul poseda o colectie bogata de opere ale pictorilor europeni cat si obiecte de sculptura din epoca medievala pana in timpurile moderne. Scene religioase pictate pe lemn de maestii anonimi, portrete de Hans Memling, El Greco, W. Hogart, Gainsborough. Colectia de arta baroca, bogata in picturi franceze, italiene, olandeze, flamande include nume ca: Nicolas Poussin, Salvador Rosa, Rembrandt, Emmanuel de Witte si Pieter Bruegel cel Tanar.
Printre maestrii italieni, putem cita pe Canaletto, Tiepolo si Pellegrini. Cea mai mare parte a colectiei de picturi din sec 19 provine din donatiile facute de familii importante montrealeze si reflecta gustul pentru artistii Scolii de la Barbizon, printre care Corot et Daubigny. Muzeul poseda un Daumier (“Deux nymphes poursuivies par des satyres”), un seduisant tablou de James Tissot, ”Octobre”, opere de impresionisti si postimpresionisti semnate de Renoir, Sisley, Pissarro, Monet et Cézanne. Colectia pictorilor moderni cuprinde opere de: Pablo Picasso, Henri Matisse, Lyonel Feininger, Georges Rouault, Salvador Dali si Otto Dix. Artistii americani sunt reprezentati prin opere de Hans Hofmann, Sam Francis, Robert Rauschenberg, Alexander Calder, Louise Nevelson et Leon Golub. Arta europeana este reprezentata de Gerhard Richter, Jorg Immendorff, Rebecca Horn, Barry Flanagan.
Muzeul continua sa achizitioneze noi obiecte de interes pentru amatorii de arta cat si specialisti.
Expozitii internationale au loc periodic.
Printre cladirile de interes din Montreal trebuie amintite: Universitatea McGill, fondata in 1821; cladirile sunt de arhitectura moderna cat si de sfarsit de secol 19. Campul studentesc se intinde pe 80 ha si cuprinde parcuri, terenuri de sport pe langa cladiri de studiu si librarii.
Cladirea Bancii Montreal care gazdueste cea mai veche banca din Canada stabilita in 1817, a fost inaugurata in 1819. Impozanta fatada este desenata de arh. englez John Wells in 1847, si modelata in stil Romanesc. Interiorul se remarca prin plafonul in forma de volta. Decoratiunile spectaculare sunt marturii ale unei epoci apuse, cand corporatiile isi aratau prosperitatea, stabilitatea si importanta in vederea castigarii increderii clientilor.
Un alt monument de arhitectura de stil “romanesque revival” este Gara Windsor, care are o structura din 1889.
Din punct de vedere al dezvoltarii industriale Montreal este orasul gazda al industriei aerospatiale (firma Bombardier construste avioane si trenuri) care a adus in 2003, 11.2 bilioane de dolari Canadei. Pe o raza de 30 km in jurul orasului, se pot achzitiona aproape toate piesele necesare la fabricarea unui avion.
Industria de cercetare este foarte dezvoltata, situand orasul pe primul loc in Canada si locul opt in America de Nord. Sectorul de informatica si comunicare tehnologica situeaza Montrealul pe locul noua in America de Nord.
Industria alimentara, agricultura, transporturile sunt dezvoltate si ele in Montreal.
Alte opere remarcabile de inginerie si arhitectura sunt podurile orasului: Podul Champlain, Podul Victoria, Podul Jacque-Cartier, tunelul L.H. Lafontaine, Podul Pius IX, Podul Papineau-Leblanc, Podul Viau. Orasul are doua aeropoarte internationale: Trudeau si Mirabel.
Dar cum scopul calatoriei noastre era sa ajungem in indepartata peninsula Gaspe, nu am ramas in Montreal decat doua zile; am pornit apoi in directia Quebec City, pe autostrada 20. Ne-am minunat de multimea localitatilor cu nume de sfinti, unii din ei necunoscuti noua. Au defilat prin fata ochilor nostri Mont-St- Hilaire, St-Hyacinthe, St-Germain-de-Grantham, St-Cyrille-de-Wendover, NotreDame-du-Bon-Conseil, St-Eulalie, St-Celestin, St-Gregoire; ultimele trei localitati situate pe drumul provincial 161, pe care l-am urmat parasind autoruta 20 in directia oraselului Trois Rivieres. Acest oras, cum ii spune si numele este asezat pe trei brate ale raului St Maurice la varsarea lui in St. Lawrence. Fondat in 1634, este cel mai vechi oras francez din Canada si s-a dezvoltat ca centrul comercial si portuar. In imprejurimi s-a descoperit un vechi centru de prelucrare a fierului din timpuri imemoriale.
Urmatorul oras, centru comercial de asemenea, Cap de la Madeleine este si centru religios, constituind unul din cele 13 locuri sfinte de pelerinaj si rugaciune din Quebec, dedicate Fecioarei Maria.
Ne-am intors si am reluat autoruta 20 spre Quebec City.
Primul european ajuns in aceste parti ale continentului american a fost francezul Jacques Cartier in 1534. Louis Herbert (1575) este insa cel care stabileste aici asezari de colonisti ce faceau comert de blanuri cu indigenii. Samuel de Champlain, explorator, colonizator, cartograf, scriitor este recunoscut ca adevaratul fondator al orasului Quebec in 1608. In 1609 el negociaza cu Amdashee, alianta care va face posibila dezvoltarea coloniei din Quebec. Rolul indienilor nativi din Nord America (Micmac, Huron and Algonquin ) va fii vital in dezvoltarea oraselor si comertului in Canada. Expeditiile lui Champlain ajung pana la Lacul Huron, 1615. Mai tarziu, Champlain va deveni guvernator al acestei provincii descoperita de el, in cautarea Drumului spre China.
M-am plimbat prin orasul cu strazi in majoritate in panta, pavate cu pietre, intrerupte de scari; “orasul de sus” este legat de “orasul de jos” prin 11 scari. (Vieux Quebec a fost inclus in 1985 pe lista Unesco a Monumentelor Istorice Mondiale). Arhitectura orasului este extrem de interesanta si variata. Chateau Frontenac domina orasul, privind spre St. Lawrence de pe Terasa Dufferin, nu departe de Fortul St.Louis, construit de Champlain in 1620. Chateau Frontenac, hotel si loc de intalniri internationale, a fost inaugurat in 1893 si a primit numele Guvernatorului Noii Frante: Louis de Buade, Conte de Frontenac, care a ghidat destinul Noii Frante intre anii 1672 si 1698). Castelul a fost terminat in 1924 cu ultima parte adugata, Turnul Central. Nenumarate personalitati au vizitat si locuit in cladirea Fairmont Le Château Frontenac, printre care: King George VI si Queen Elizabeth, Princess Grace de Monaco, Chiang-Kai-Shek, Charles de Gaulle, Ronald Reagan, François Mitterrand, Prince Andrew, Lady Sarah Ferguson, Charles Lindberg, Alfred Hitchcock, Montgomery Clift.
In 1943-1944 s-a tinut aici Conferinta celui de al II lea Razboi Mondial, la care au participat Franklin Roosevelt, Winston Churchill si Primul Ministru al Canadei, MacKenzie King.
Rue du Tresor este reprezentativa pentru multimea de artisti ce-si expun spre vanzare operele si-ti ofera pe loc o schita sau o caricatura, un portret sa-l iei cu tine pentru 25 de dolari.
Nu am uitat sa vizitez Basilica Notre Dame, construita in 1647 pe locul vechii Capele din 1633.
Este prima biserica in Nordul Americii ridicata in 1874 la rangul de Basilica de catre Papa Pius al XI.
Monseniorul Francois de Laval, care a dedicat biserica Fecioarei Maria numind-o Notre Dame de L’Immaculee Conception, fondeaza si Seminarul de popi in 1663. In 1980, Papa John Paul al II il beatifica pe acesta sub numele sfant de Blassed Francois de Laval.
In cripta catedralei sunt ingropati oameni de seama ca: Frontenac, de Callieres, de Jonquiere si Vaudreil, guvernatori ai Noii Frante si majoritatea episcopilor de Quebec.
Quebec este singurul oras care pastreaza fortificatii in Nord America, afara de Mexico. Fortificatiile se intind pe o lungime de 4.6 km pe langa vechilul oras. Acestea au fost declarate monument istoric in 1957.
Citadela Regala, asezata pe Cap Diamant, constitue cel mai de est punct al fortificatiilor. Datorita ei, scriitori romantici au numit Quebecul “Gibraltarul Americii”. Citadela a carei constructie a durat 30 de ani (1820-1850), are fortificatii de tip Vauban. Sunt pastrate traditii ale vietii militare: schimbarea garzii de exemplu care, ca si in Londra, costitue moment de atractie pentru turisti.
Sediul Regimentului de Artilerie Regal era in Parcul Artileriei, alt punct de atractie in vizita mea. Fabrica de munitii de aici s-a inchis in 1964.
Muzeul Fortului contine o macheta impresionanta a orasului de o suprafata de 400 sqf. Sunt re-create scene din cele sase batalii istorice importante in istoria Quebecului. (inclusiv Batalia din Campia Abraham, 1759) Parcul Gouvernatorilor este privit de sus de Monumentul Wolfe-Montcalm, ridicat in amintirea celor doi generali, englezul invingator si francezul invins.
Portul Vechi ilustreaza dezvoltarea Quebecului ca oras portuar si comercial situat al cincilea intre cele mai importante porturi din lume in sec 19. Expozitii, prezentari animate si tururi sunt organizate pentru a da turistului o idee de ceeace a fost si este Quebec City, oras ce ramane si in timpurile moderne poarta de legatura importanta a nordului Americii cu restul lumii. Un pitoresc accent local il confera Piata de produse proaspete din zona portului vechi, unde fermierii aduc produsele muncii lor. Cladirea Garii du Palais inaugurata in August 1916 inspirata din stilul romantic al Renasterii Franceze si fantana situata in Place de la Gare desenata de Chales Daudelin si inchinata apei, factor ce ajuta dezvoltarea si civilizatia, sunt alte obiective arhitecturale de mentionat.
Si nu ultimul dintre monumentele de vizitat, este Cladirea Parlamentului, construita in sec 19 in stil Louis XIV. Cladirea gazdueste Adunarea Nationala a reprezentantilor celor 125 provincii. Piata din fata cladirii a fost martora multor demonstratii, mai pajnice si mai agitate dea lungul timpului. Prin usa a treia de pe fatada principala se poate accede la restaurantul cladirii din care, se poate vedea interiorul Parlamentului.
Am continuat drumul pe autoruta 20 pe malul Fluviului St. Lawrence. Sirul oraselelor si micilor localitati cu nume de sfinti continua. Printre ele este St. Anne de Beaupre renumit loc de rugaciune si pelerinaj inca din 1658 si St. Jean Port Joli, capitala sculpturilor de lemn in Quebec.
Iata-ne la Riviere du Loup, centru turistic renumit pentru excursiile in barca, in estuarul fluviului, care fac posibila intalnirea cu balenele urcate din ocean in sus pe fluviu. Orasul are opt caderi de apa, din care cea mai mare este chiar in centrul orasului. Aici am admirat unul din cele mai minunate apusuri de soare pe care l-am vazut vreodata. Din nefericire insa, balenele nu au venit la intalnire. Urmeaza Rimouski, port si oras al festivalelor diverse si Mont Joli.
Numai la 10 km de Mont Joli se intind Gradinile Metisului (Les Jardins de Metis). Superba oaza de verdeata si flori care contine cca 3000 specii de plante indigene si exotice a caror crestere este favorizata de microclimatul dulce al locului, la varsarea raului Mitis in St. Lawrence. Aceste gradini se situeaza printre cele mai mari gradini din lume. Istoria acestui loc incepe din 1675 cand Mr de Frontenac ofera aceste pamanturi si titlul de senior lui Jean-Baptiste de Peiras. Mai tarziu drepturile segnioriale sunt cedate fam. McNider. In 1886 George Stephen, originar din Scotia, obtine senioria de Grand Metis de la Archibald Ferguson, in vederea practicarii pescuitului de somon. In 1927, 11 ani dupa ce a mostenit domeniul de la unchiul sau, Elsie Meighen Reford treansforma cladirea sediului clubului de pescuit intr-o vila somptuasa de 37 de camere. Pana in 1954, cu ajutorul jardinierilor proprii, M-me Reford, apreciata horticultoare si membra a Asociatiei de Horticultura din Londra, amenajaza gradinile axandu-se pe cresterea de plante rare si ideea de inflorirea continua. In 1961,dupa moartea propietarei, guvernul din Quebec obtine domeniul Reford si da o noua viata acestor gradini. Plante anuale si perene ce constitue sase ansambluri ornamentale ale gradinilor, te intampina inca de la intrare. Pantele gradinii sunt a coperite de plante adaptate rocilor si muntilor: saxifrage, clopotei salbatici, garofite albe alpine, ferigi din care unele specifice Canadei, mici arbusti de munte si rododendroni de o vasta gama de culori. Pajistea roz de cimbrisor salbatic ce infloreste in iunie, apoi cea de macesi ce continua inflorirea pana la sfarsitul verii si aleea regala cu peisajul specific englez te imbie sa poposesti si sa admiri natura. Alte specii rare gazduite de aceste gradini sunt: un fals cipru de Sawara, minunat conifer cu ramuri plangarete si un arbust specie canadiana unica, cu frunze argintate (chalef argentee) cautat in mai mult de 100 de institutii horticole dea lungul lumii (se importa din Canada) precum si macul albastru, adus din pajistile inalte ale Himalayei, care constitue emblema gradinii. Cateva specii de colibri si albine sunt atrase de florile pline de nectar. Pasari isi gasesc lacasul in acest paradis aparat de predatori.
De la vila Reford se intinde un promontoriu inflorit care ghideaza vizitatorul catre Baie de Metis. Odata ajuns la parapetul ce marcheaza sfarsitul gradinii, vezi jos apa, ce se intinde pe o suprafata nemarginita si, daca nu ai sti ca este Fluviul St. Lawrence pierdut in zarea incetosata , ai crede ca Oceanul se desfasoara la piciorul promontoriului. Cumparate in 1995 de la Guvern de catre Asociatia Amicilor Gradinilor Metis, gradinile se dezvolta in continuare si participa la concursuri internationale.
Urmatorul obiectiv este Rezervatia Naturala Matane, paradis al vanatorilor si pescarilor. Nenumarate specii de animale si pasari printre care ursul brun, cerbul, elanul isi au sanctuarul in aceasta rezervatie taiata de cursuri de ape, lacuri de munte, paduri si luminisuri primitoare. Soseaua, serpuitoare pe malul Marelui fluviu, are in dreapta peretele celor doi mari munti: Mont Jacque Cartier si Mont Albert. In interiorul peninsulei sunt parcurile regiunii turistice Gaspesie, cu padurile de stejari appalachieni. Reservatia Chic-Chos creata in 1949 este un sanctuar de fauna exceptionala. (1048 km patrati). Importante fosile au fost gasite in aceasta rezervatie.
Parcul Gaspesie, cu cele 25 de varfuri de peste 1000m inaltime, adaposteste o flora si fauna deosebite. 140km de cararui de munte te invita sa descoperi vederi de neuitat, in mijlocul naturii salbatice.
Parcul National Miguasha dezvaluie fosile de plante, animale si pesti vechi de 370 milioane de ani. Din 1999 este situata pe lista monumentelor Unesco.
Drumul duce la Cap des Rosiers, unde te poti sui in farul vechi din 1838 (oglinzile specifice venite din Franta) de inaltime de 37 m. Apoi oraselul Gaspe isi face aparitia si, nu departe Parcul Forillon fondat in 1970, punct final al peninsulei Gaspesie. Se intinde pe 244 km patrati; are pasaje grandioase de mare, faleze si munti care cad in mare. Poseda zece formatii diferite de stanci si esantioane rare de elemente marine specifice acestei regiuni de golfuri. Grande-Grave constitue marturie a viatii pescarilor asezati aici ce preparau pentru export batog. Specimene de plante, animale si copaci deosebite se gasesc in acest parc. Ne-am asezat pe o banca sa ne odihnim de emotiile calatoriei si ne-am fi dorit sa fim pe plaja de jos, chiar daca plaja avea pietre ce ne-ar fi ranit picioarele…si cum studiam drumul sa vedem pe unde am putea ajunge la apa, am vazut ca din larg ne priveau doi inotatori, batand pe loc apa. Faptul ca nu se miscau din punctul lor de observatie ne-a facut sa ne uitam mai atent, ca sa observam ca, de fapt cele doua capete erau de foci si nu de oameni. Curioase, ne-au urmarit in tacere pana cand am plecat. Ursul negru este un alt locuitor al acestor pamanturi; dintre pasari cormoranul, goelandul, si alte migratoare de apa. Dintre animale, ursul brun, porcul spinos, vulpea, elanul. Focile, balenle si delfinii de mai multe specii sunt obijnuite vizitatoare ale zonei.
Tot acest detour si toate aceste vizite, unele dintre ele neprevazute, ne-au facut sa asteptam cu si mai mare emotie aparitia obiectivului final, Stanca Perce. Sculpata de timp si vreme, stanca veche de 400 milioane de ani, o enorma roca de 470 m lungime si 5 milioane tone greutate, sta ca o nava intre Insula Bonaventure si continent. Prelungire a Muntilor Appalachieni, stanca gazdueste o flora si fauna deosebite. Colonia de pasari “fous de Basin” este cunoscuta mondial. Catarati pe aceasta imensa piatra si asteptand sa se rupa in orice moment si sa ne duca in larg, nu ne-am putut impiedica sa observam minunata paleta de culori ce o ofereau florile salbatice, inalte pana la brau, pline de miresme de fan si vara torida. Ce facea si mai special mirosul era aerul sarat pe care-l aducea vantul dinspre mare. Flori de munte si miros de mare - unde am mai gustat asa ceva? Oraselul Perce este un superb oras turistic cu tot felul de obiecte-amintiri cu subiecte marinaresti si de istorie a Canedei, mestesugit construite cutiute, ceasuri, rame si flori din scoici, melci, pene, margele… Orasul, cu micile restaurante si butici, cu soare si vand racoros ne-a fermecat.
A urmat un tur de forta de cca 326 km si am ajuns in Baie des Chaleurs, cu superbul microclimat ce l-a facut pe Cartier sa-i dea acest nume. Plaja cu nisipul fin, faleza, Campingul de la Carleton, muntele St. Joseph din apropiere de 555 m inaltime, restaurante ne-au facut sa dorim sa venim alta data special pentru a ne odihni pe malul oceanului in aceasta parte a lumii. Cambellton, punct de comert si transport maritim, centru de sporturi de iarna, este situat in New Brunswick, pe partea cealalta a Baie des Chaleurs. Prin centrul orasului trece Matapedia. Pe un mal al apei era ora 19 pe celalalt 20. Se vorbeste mai mult engleza aici. Nu departe este orasul Dahausie, centru de prelucrare a lemnului pentru obtinerea hartiei si port tot anul. Am dormit la un hotel si dis de dimineata am pornit in susul apei Matapedia. Am observat atunci ca populatii de pesti mari, somni, innotau in susul apei sa-si depuna icrele in apa dulce a raului. Departe, in adancul padurii, langa localitatea Causapscal, sutele de pesti se zbateau sa treaca un baraj ce le fusese pus intentionat in cale pentru a nu-i lasa sa ajunga intr-o zona necontrolata si sa cada in mana braconierilor. Am stat si am privit la minunea aceasta a naturii: pesti mari de aproape un metru lungime se zbateau sa-si faca datoria anuala, sareau tot mai sus cu energie reinoita, nestiind ca gardul de sarma ce le statea in cale nu putea fi trecut. Ramaneau in grup, infrigurati in apele reci; nu plouase de doua saptamani si apa raului era rece in mijlocul padurii appalachiene. Am traversat peninsula si am iesit iar la Mont Joli. Am parcurs in goana alti 300 km pana in orasul Quebec, unde am innoptat. Drumul de intoarcere a trecut pe langa Montreal si iata-ne la Ottawa, ultimul punct al excursiei noastre. Am vizitat orasul destul de succint. Museul Canadian al Civilizatiilor, opera de arta prin arhitectura liniilor curbe adoptata de arh. Douglas Cardinal care a dorit ca aceasta cladire sa se integreze complet in peisajul canadian atat de imens si divers, este casa pentru cca 3,5 milioane de piese depozitate si are cea mai mare colectie de gigantice totemuri. Din nefericire acesta era inchis si Expozitia anuala de lalele trecuse. Aceasta a devenit o traditie din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, cand Ottawa a acordat rezidenta familiei regale a Olandei. De atunci, familia regala doneaza 100000 bulbi annual in vederea expozitiei de lalele.
Inceputurile orasului Ottawa se pierd in negura istoriei. Primii ajunsi aici au fost francezii: Etienne Bruke si Champlain.
In 1857 Regina Victoria a numit orasul capitala a coloniilor canadiene ce se dezvoltau vertiginos. In 1867 erau putine cladiri in Ottawa, printre care Parlamentul. Dar 1899 este anul cand, Ottawa incepe sa ia forma unei capitale a lumii, odata cu nasterea Comisiei de Dezvoltare sub primul ministru Laurier Wilfred. Incep lucrari de indiguire si de dirijare a raurilor Ottawa si Rideau, pentru a micsora distrugerile inundatiilor. Planul general de imbunatatire si infrumusetare al orasului a fost realizat in trei etape. S-au rationalizat drumurile, s-au mutat fabricile si industriile de pe raul Ottawa, s-au redesenat caile ferate pentru a evita trecerea lor prin oras. In 1903 arhitectul montrealez Frederick G. Todd deseneaza impresionantul Bulevard Qeen Elisabeth ce leaga Rideau Hall (locuinta primului ministru) de Parlament.
Dupa cel de al doilea Razboi Mondial, sub Primul Ministru Mackenzie King, o noua epoca de dezvoltare ca centru de serviciu civil, se deschide pentru orasul Ottawa. In 1970 Guvernul incepe sa construiasca o serie de noi birouri peste rau, in Hull, in Place du Portage. (in 1981 acestea adaposteau un numar de functionari de 19000). In timpul noului guvern al lui Mike Harris toate municipalitatile se amalgameaza intr-o singura Municipalitate a orasului Ottawa, devenita efectiva din anul 2000. Parcurile si gradinile orasului, renumita Padure Gatineau, Rideau Canal sunt locuri unde locuitorii orasului pot sa iasa in mijlocul naturii, in toate anotimpurile anului.
Quebec ofera locuri de pescuit pe gheata, obicei ramas de la indienii bastinasi. Pe rauri si lacuri, imediat ce gheata devine suficient de groasa, se construesc cabane de lemn in care, pot sta si familii intregi aparate de vantul rece si pot pescui la copca. Astfel de locuri sunt: Lacurile St. Pierre si Deux Montagne, fiordul Saguenay, unde se pot numara peste 1700 de cabane in sezonul de iarna, St Anne de la Perade, langa Trois Rivieres si altele.
V-ar place sa alunecati pe gheata sau sa va furisati prin paduri nebatute de pas de om? Quebecul va ofera 33650 km de piste si drumuri amenajate in acest scop.
Scuterul de zapada , mijloc primordial de locomotie pentru multi canadieni din nord, a fost inventat in Quebec, de Joseph-Armand Bombardier in 1937. (amatorii de sport pot participa la “grand prix” de ski-do din Valcourt)
Cele doua saptamani de concediu au trecut; am parcurs cca 3600 km, am vazut locuri de o frumusete de nedescris, am admirat ce a putut face omul care a venit sa colonizeze aceste pamanturi, am invatat multe lucruri din istoria Canadei, si am observat deasemenea ca poluarea este o problema ce exista in centrele industriale. Cu dragoste, cu pricepere si interes in ceeace au intreprins adesea cu sacrificii de vieti omenesti, colonistii au reusit sa reconstitue o particica din pamantul lor natal si si-au stabilit casa pe acest continent. Pionierii au fost urmati de alti noi veniti, carora le-a fost mai usor poate, si care au incercat sa duca mai departe catre perfectie ceeace au inceput bunicii lor. O Europa de veche traditie si longevitate in timp a fost combinata cu America de Nord; rezultatul amalgamarii a fost un popor nou, mai deschis la suflet, mai primitor azi, cand multe natii din intreaga lume vin sa locuiasca in Canada.
Istoria acestor oameni este strans legata de istoria apelor, a felului cum au stiut sa le stapaneasca si sa le indrepte pe canale, sa le stranga intre maluri diguite, sa le foloseasca pentru tansport si comert cat si pentru obtinerea energiei electrice. Rolul primelor misiuni religioase, al tratatelor si intelegerilor cu localnicii bastinasi au stat la baza dezvoltarii tarii.
Multi dintre noi continua sa caute un loc de pace, o oaza unde inima, sufletul si spiritul sa se reinoiasca. Acesta poate fi un loc de meditatie, retras in mijlocul naturii, or o bisericuta cu o icoana facatoare de minuni. Omul a calatorit cautand plin de speranta, acele locuri ce ii aminteau de Nirvana, de Valhalla, de Paradisul pierdut.
Cu siguranta Quebec este unul dintre aceste multe locuri ce se gasesc pe suprafata globului pamantesc, un adevarat colt de paradis.
|
Mariana Popa 6/3/2006 |
Contact: |
|
|
