Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Arta de a trai si aspiratia spirituala


Ars bene vivendi

Arta de a trăi este un subiect fascinant în sine. Tot asa de fascinante sunt preliminariile artei de a trăi: practici, tehnici, studii si cercetări personale care ne permit să practicăm sau să trăim o formă de artă spirituală.

Încă de la început trebuie spus că nu poate exista o cale standard de a ajunge la practica artei de a trăi. Sunt fireste multe tradiții, care au drept scop mai mult sau mai puțin explicit, arta de a trăi.

Putem generaliza, că toate religiile într-o formă sau alta, încearcă să abordeze într-o manieră teoretică si practică, o artă spirituală. Filozofiile la rândul lor, într-o manieră specifică, abordează de asemenea aceasta.

Este o preocupare umană esențială de a răspunde la întrebări ca: "Ce să fac pentru a nu suferi?",

"Cum ar fi mai bine să acționez acum?",

"Cine sau ce sunt eu?"

Si lista poate continua cu întrebări pe care cei mai mulți dintre noi le cunoastem în mod empiric.

Prin urmare, constatăm, că mai mult sau mai puțin constienți, cei mai multi dintre noi suntem preocupați să stim cum să trăim, cum să ne conducem optim viața proprie si cum să trăim plenitudinea vieții. Toate acestea sunt definite generic sub termenul de fericire. Trebuie să admitem că avem o preocupare obsedantă să fim fericiti, aceasta se reflectă în multitudinea de activități rezultate din felul în care ne trăim viața.

Privită sub aspect spiritual, această preocupare obsedantă pentru fericire poate fi definită ca aspiratie spirituală si aici apare firesc ideea de a defini obiectul acestei aspirații. Stim din experientă că în aspiratiile spirituale nu sunt strict necesare notiunile de Dumnezeu, sfinti, maestri, etc. Sunt multe exemple că în diferite traditii există nenumărate căi de aspiratie spirituală; este la latitudinea fiecăruia de a găsi o modalitate potrivită pentru a urma o astfel de cale. Aspirația spirituală poate fi sub forma unor principii sau sub forma încercării de apropiere de o anumită emanație spirituală ca Iisus în crestinism, sau Krishna în traditia hindusă, ori Lao Tzi (Tze) în traditia taoismului, etc. Prin aceasta se poate observa că avem o mare libertate de a alege.

Aceasta nu înseamnă că este simplu sau usor să începi o viată spirituală constientă. Practica demonstrează că din contra, o viată spirituală constientă nu este usor de a o începe si practica. Obstacolele sunt multe: în general avem tendinta de a blama exteriorul pentru diferite nesanse; dar privind cu onestitate lucrurile constatăm că de fapt noi însine suntem sursa propriilor nesanse în cele mai multe cazuri. Sunt, fireste, unele împrejurări independente de noi, care ne pun piedici în ceea ce vrem să facem pe linie spirituală, dar ca aspect dominant, putem spune că noi suntem cei care ne orientăm viața, prin acțiunile ei obisnuite. Aceste acțiuni de zi cu zi (poate sună paradoxal!) ne orientează viața viitoare. O întâlnire cu o persoană poate fi semnificativă pentru ce vom face sau gândi în viitor, cititul unei cărti sau articol ne poate influenta viata în mod decisiv, etc. Constatăm astfel că actiunile de ieri îsi pot arăta fructele acum, iar ceea ce facem acum, poate deveni cauză pentru un efect în viitor. Aceste idei au fost expuse sub felurite forme în multe tradiții, ceea ce putem aduce nou în această direcție este felul de a le aplica în contextul prezentului, care este unic în manifestarea si percepția personală.

Privind diferite institutii, organizații, etc., care-si propun teluri spirituale, putem fi deceptionați de ceea ce vedem si constatăm în modalitatea în care viața spirituală a anumitor căi specifice este prezentată aici. Aceasta nu înseamnă ca aceste instituții sau organizații nu au valoare în sine. Doctrinele lor spirituale sunt valoroase pentru cei care cred în ele, cei care se simt "îmbunătățiți" prin contactul cu aceste organizații. Ceea ce nu prezintă nici un sens pentru cineva, poate fi semnificativ pentru altcineva. Astfel se explică durata lor în timp, că răspund si oferă căi spirituale valabile pentru anumite persoane. Si totusi, de cele mai multe ori suntem decepționați de ceea ce vedem. Aceasta nu înseamnă că suntem îndreptățiți să le criticăm. Înseamnă mai degrabă că ceea ce vedem nu este potrivit cu propria aspirație personală, dar organizațiile pot avea ceva bun pentru aspirația personală a altcuiva.

Trebuie observat că toate căile spirituale sunt limitate în ceea ce se poate obține, urmându-le. Aceasta vine fireste, din natura lucrurilor: conceptele limitate, oferă soluții relative, în concordanță cu propriul"câmp spiritual" al aspirantului. Acest "câmp spiritual" nu este decât valoarea limitată a noțiunilor care sunt vehiculate în aspectele spirituale. Exemple sunt nenumărate. Dacă cineva a practicat crestinismul într-o perioadă a vieții, în momentul în care această aspirație nu mai prezintă o cale personală de crestere spirituală, alte căi, fireste, pot fi căutate. A da un alt exemplu din crestinism este comparația dintre biserica satului (sau străzii) si viața monahală, a călugărilor (călugărițelor). Viața monahală este un pas înainte față de crestinismul de conveniență al săteanului obisnuit. Si totusi asa cum s-a menționat mai înainte si viața monahală îsi are limitele ei si prin urmare ar fi firesc dacă cineva ar vrea să o părăsească la un moment dat, pentru ceva mai elevat. Religiile există ca urmare a unei tradiții si sunt creații ale unor grupuri de oameni. Privind contextul si evoluția istorică, constatăm că aceste instituții, mai devreme sau mai târziu, devin instituții de conveniență. Aceasta este valabil pentru orice alte organizații, cluburi, asociații Yoga, etc. Pe scurt, nici o instituție cu temă spirituală nu poate iesi din limitări si condiția relativă inerentă. Această relativitate poate fi dată de fosilizarea ideilor organizației respective, de decadența spirituală a conducătorilor, de lipsa de sens a ideilor în noul context social, etc.

Constatând lipsa de sens a unei organizații, un aspirant înțelept, chiar dacă a fost strâns legat de acea organizație, nu intră în conflict cu ea. Mai degrabă pur si simplu o ignoră. Să nu uităm că o organizație poate fi încă utilă pentru alți aspiranți care găsesc valoare în ea.

Începutul vieții spirituale

Cum începem viața spirituală?

Metode sunt multe, valoarea lor este probată numai în mod empiric.

Mai întâi as menționa că viața spirituală este inițializată de cele mai multe ori de un fel de criză personală de identitate si direcție. Viitorul candidat (candidată) este într-o perioadă a vieții când parcă totul a stagnat, nu mai poate înainta, sunt obstacole la tot pasul. Apare firesc sentimentul de autoconservare, individul vrea să trăiască, să se manifeste plenar. Această perioada de criză de identitate se poate transforma treptat într-o criză spirituală, instinctiv persoana realizează că ceva, cumva, undeva pune piedici, obstacole în viața sa. Criza spirituala erupe, se caută "ceva", apar diferite sanse, cineva îi spune despre o anumită persoană elevată, o anumită biserică, preot, organizație, etc. Acum apare oferta de alegere din multitudinea de căi, drumul potrivit cu starea actuală. Nu se poate spune că se greșește prin orice alegere, fiecare în esență nu alege decât ceea ce i se pare că i se potrivește la momentul respectiv. Și totuși, orice alegere trebuie să lase o poartă deschisă, pentru o eventuală ieșire. Se poate comite de asemenea eroarea personală că se taie legăturile cu trecutul, adică familie, prieteni, etc. Chiar dacă vechiul anturaj nu mai este relevant pentru momentul respectiv, o legătură potențială este bine să fie menținută, trecutul va continua să rămână parte din ce suntem în prezent sau vom fi în viitor.

Care ar fi criteriile de alegere?

Totul depinde de atitudinea personală. Bunul simț și intuiția personală totuși trebuie să intervină în a alege. Se analizează astfel obiectul aspirației, fie o organizație, fie o persoană. Dacă este o organizație se cântărește ce a făcut până acum, ce realizări importante are, ce fel de oameni sunt membrii grupului, etc. Bunul simț intervine astfel de a face o alegere bună. Daca este vorba de a urma calea personală a unui maestru, se analizează de asemenea maestrul respectiv, dacă are realizări, ce fel de ucenici are, dacă trăiește în lux, dacă viața lui (ei) este conform mesajului spiritual pe care îl propovăduiește. Despre profeții care nu urmează calea profeției lor se poate spune fără ezitare că sunt falși pentru simplul motiv că orice profet este primul său ucenic. "A face ce zice preotul, și nu ce face preotul" este o naivitate, mesajul transmis de cel care nu a experimentat nu poate avea validitate certă.

O altă întrebare pe care și-o pune aspirantul este: "Unde mă duce această cale?"

Este greu să se dea un răspuns, dar simțământul că nu este nici o ezitare pe acea cale, trebuie să existe de la început. Cu alte cuvinte, aspirantul intră pe calea aleasă cu convingere și încredere. Acestea sunt de ajuns pentru a intra pe calea introspecției spirituale.

Care ar fi problemele pe care aspirantul ar dori să le rezolve?

In primul rând ar fi dorința de a avea un simțământ al evoluției către împlinire. Aspirantul prin urmare trebuie să se simtă bine în noul mediu spiritual, fie că face rugăciuni în grup sau individual, fie că participă la cântece în grup (cum sunt grupările neo-hinduse sau neo-creștine), etc. Se evoluează astfel către un sentiment al împlinirii personale. Din cercetările sociologice de până acum se constată ca noul convertit constată că lucrurile înăuntrul organizației sau noului grup sunt diferite de cum sunt văzute din afară. Este aceasta un pas înapoi? Nu! Mai degrabă s-ar spune ca este un alt obstacol care trebuie depășit. Drumul spiritual este plin de obstacole și încercări, aceasta explică de ce nu sunt mulți cu adevărat căutători ai acestui drum. (Cei mai mulți dintre noi nu ne încumetăm la o viață spirituală, pentru că viața obișnuită "pare" mai comodă sau nu sunt motive pentru aceasta căutare. Cineva poate fi mulțumit așa cum este și nu poate fi chestionat de ce, pur și simplu nu are nevoie de căutări spirituale, fiind de cele mai multe ori ocupat(a) cu alte căutări.)

Ce înseamnă de fapt depășirea obstacolului în materie de spiritualitate? Este învingerea adversarilor? Este dominarea grupului?

Nici una nici cealaltă.

Mai degrabă se poate crede că opoziția într-un grup este un semn că aspirantul nu aparține acelui grup. Este, prin urmare, timpul să iasă din acel grup și deci obstacolul să fie depășit.Trebuie observat aici că cel care a ieșit nu este la fel cu cel care a intrat. Este deja mai înțelept. Excluderea dintr-un grup este de fapt o proiectare mai sus, atât ca experiență, cât și ca viziune de viață. Este timpul, prin urmare, de a se continua călătoria spirituală. Un semn pozitiv, că lucrurile merg bine, este că aspirantul conștientizează ce s-a întâmplat, își dă seama și realizează că a depășit un obstacol, că lamentarea și interpretarea ieșirii ca un refuz din partea grupului, nu este corectă.

Aceasta ar fi o scurtă teorie potențială a călătoriilor spirituale. Ea exprimă, așa cum a fost prezentată mai sus, latura centrifugă a căutării spirituale, o convingere personală a unui aspirant, că soluțiile problemelor proprii trebuiesc căutate în afară: fie prin aderarea la un grup fie prin a găsi un maestru. Dar aceasta nu epuizează multitudinea posibilităților.

O altă latură tot așa de importantă este căutarea interioara, cea spiritual centripetă.Căutarea interioară are dimensiuni proprii diferite. Unele tradiții recomandă pentru început o evaluare personală inițială, mai precis o autoevaluare a propriei persoane. Cu onestitate aspirantul trebuie să se autoevalueze.

Ce înseamnă de fapt o autoevaluare? Ce putem de fapt observa în propria persoană?

Putem cu sinceritate să ne vedem așa cum suntem cu adevărat. Dacă lăcomia este o caracteristică proprie, trebuie recunoscut și conștientizat că suntem lacomi. Dacă dorința sexuală este greu de stăpânit, trebuie conștientizată ca atare. Mânia, ușurința cu care ne enervăm, atașamentul lipsit de rațiune, mândria, toate acestea trebuiesc conștientizate. Autoevaluarea este esențială. Nimeni altcineva decât noi înșine nu ne poate face o evaluare onestă a ceea ce suntem. Cu alte cuvinte, problemele personale sunt ridicate la nivelul de probleme de conștiință, de înțelegere. Aceasta indiscutabil este un pas înainte, este recunoașterea și conștientizarea unor caracteristici prezente ale persoanei. In final,cu onestitate nu putem decât spune: "Iată, așa sunt eu acum, din aceasta este viața mea făcută în momentul de față!". Autoevaluarea s-ar dori să fie cât mai completă. Poate lua multe zile în a vedea cu claritate toate problemele și hibele pe care cineva le poate avea. Se poate face chiar o listă (firește strict personală) cu aceste probleme. Cele mai evidente și clare constatări sunt cele privitoare la fizicul nostru. Corpul poate fi disproporționat, fața crispată și neplăcută, spatele adus, etc. Apoi urmează problemele de comportament, care sunt mai greu de recunoscut, așa cum au fost menționate mai sus: lăcomia, mânia, mândria, etc.

Ceea ce se poate observa la mai multe concepte spirituale religioase este că se încearcă a remedia problemele de comportament înaintea celor fizice. Din punct de vedere practic este o metodă superficiala. Este greu de crezut că cineva poate deveni calm și echilibrat interior și în același timp să aibă o față respingătoare. Fizicul de fapt este privit în multe tradiții spirituale ca reflexie a interiorului, mai precis o imagine exterioară a unei condiții interioare. Prin urmare, a practica de exemplu meditația în liniște, cu picioarele încrucișate, conform unei metode prescrise de cineva, rămâne o metodă superficială atâta timp cât corpul este continuu otrăvit cu felurite mâncăruri, băuturi, fumat, etc. Metoda cea mai simplă de a elimina aceste toxine este munca fizică, ce permite eliminarea toxinelor corpului.

Practicile de optimizare spirituală încep astfel cu corpul. Metodele sunt variate, diferite tradiții posedă practici foarte utile: de amintit Yoga, Tai Chi. Falun Dafa, Taoism, Tantra, Veda, etc. Cine este într-adevăr serios în a începe practicile spirituale, supune corpul la muncă fizică intensă (dar nu distrugătoare!) pentru eliminarea toxinelor și evită de a mai introduce alte toxine în corp. De remarcat în această direcție sunt tradițiile sihăstriei, a ashramelor indiene, a mânăstirilor tibetane, etc. Purificarea gradată a corpului permite o percepție din ce în ce mai acută. Este în esență conștientizarea percepției, care practic creează diferența între persoanele spirituale. Practicantul începe să se trezească, corpul se armonizează, se transformă, fața capătă trăsături armonioase, culoarea pielii devine plăcută, pe scurt se produce o armonizare a corpului atât ca aspect fizic cât și ca funcții interioare.

Se poate spune că se merge în această direcție către un fel de însănătoșire, potențialii aspiranți fiind toți considerați bolnavi într-un fel. Ashramele indiene nu pot fi prin urmare decât niște spitale spirituale. Majoritatea rezidenților sunt bolnavi spirituali, există doar câțiva inițiați, "doctori" spirituali, care se ocupă de însănătoșirea celor bolnavi. Conform tradiției, maestrul spiritual al ashramului îi permite rezidentului să părăsească ashramul dacă sunt semne evidente de însănătoșire spirituală, sau dacă a pierdut orice speranță de a-l mai vindeca (cum sunt cazurile cele mai multe). Tradiția monahală crestina de asemenea prescrie cumpătare la mâncare și alte activități, munca fizică fiind de asemenea recomandată în mânăstiri.

Desigur că nu toți putem sta într-o mânăstire sau ashram, dar cu bunăvoință, oricine poate găsi de lucru ca muncă fizică. Munca fizică permite amplificarea percepției, ea este o practică foarte utilă, dar nu face parte din practicile esoterice propriu-zise, ci este doar o componentă a lor. Practicile esoterice propriu-zise, dacă luăm câteva exemple din tradiția indiană, pot consta din așa zisele Asanas (posturi fizice) și Pranayama (exerciții de respirație). Ele pot fi învățate de la instructori Yoga calificați, pot fi învățate și din cărți, și practicate individual sau în grup.

Fie că practicile spirituale sunt exterioare, ca cele descrise în prima parte a acestui capitol, fie că sunt interioare, ca cele descrise în a doua parte, ele nu se exclud reciproc. Cineva poate fi membru al unei grupări spirituale și în același timp să aibă un program individual de practici interioare. În ultimă instanță, orice practicant este singur în față cu obstacolele spirituale de orice fel. Mediul înconjurător poate stimula, poate inspira, dar aspirantul este în esență singur pe calea spirituală aleasă. Tradiția indiană este clară în acest sens, discipolul locuiește pentru o perioadă cu maestrul lui, dar în cele din urmă este lăsat singur, în acesta constând de fapt întregul concept al legăturii dintre maestru și discipol, acela că practicantul (discipolul) devine independent de condiționări atât mentale cât și de mediu înconjurător.


N.R.O.

Octavian Sarbatoare
Born 18 December 1952 in Brasov city of Romania - both parents from historical region of Oltenia.
Graduated B Eng from Polytehnica University of Bucharest.
Left Romania for Austria; settled in Sydney, Australia in 1987.
Articles and contributions on the WWW and magazines in Australia on subjects like messianism, Yoga, Sanskrit philosophical terminology, Veda, religions of the world, etc. mainly in English but also Romanian.
Studies in Information Technology at The Sydney Institute of Technology.
Established Mircea Eliade International Literary Society (MEILS) in 1998.
Projects: Religions of the World / Tao Te Ching / Yoga Sutras of Patanjali.
Graduated B Arts (Honours); Majors: Philosophy, Studies in Religion; The University of Sydney (Australia).
Master of Letters Candidate (2006); Peace and Conflict Studies; The University of Sydney (Australia).
Classical languages reading: Avestan, Classical Greek, Hebrew, Latin, Sanskrit.
Modern languages reading: English, French, German, Hindi, Hungarian, Italian, Portuguese, Romanian, Russian, Spanish.
Modern languages reading and speaking: English, French, Italian, Romanian.
Located in Sydney, Australia.
Countries visited: Australia, Austria, Belgium, Germany, Greece, Hungary, India (6 times), Japan, Moldova, Romania, Russia, Singapore, Thailand, Ukraine, USA.




de Octavian Sarbatoare/ Sydney    5/27/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian