Rostul cunoasterii si libertatii
Controversa intre creationisti si evolutionosti are sanse sa continue pentru
zeci si zeci de ani daca nu chiar pentru si mai mullt timp!
Daca omul a fost creat si nu "devenit" om, deci daca el e opera unui Creator
sau ID( inteligent disign)si nu este un "rezultat" al evolutiei dintr-un
stramos inca nedescoperit, asemanator dar nu identic cu marile maimute de
care inca ne despart 2% din cromosomii nostrii, atunci trebue admis ca el a
fost inzestrat de creator cu defecte, dar mai ales si cu mari
calitati;dintre acestea doua merita sa fie primiodial mentionate:"libertatea
"de a alege-in speta liberul-arbitru- si "cunoasterea".
Libertatea a fost acea care l-a impins pe Adam sa muste din marul oferit de
Eva si prin acest act el a capatat "cunoasterea" pe care initial creatorul
nu i-o daduse.Mergind pe linie creationista omul a fost deci intial
inzestrat cu libertate si neascultind de Creator si muscaind din
mar-simbolul "fructului cunoasterii"- omul a capatat "cunoastere", rezultat
al pacatului originar.Din momentul in care a fost gonit din Eden pentru
aceasta greseala, omul a ramas cu ambele calitati :libertate -acordata
direct de Creator- si cunoastere -pe care a cistigat-o prin pacat.Indiferent
cum le-a capatat, omul, in decursul mileniilor traite pe pamint le-a
utilizat din plin pe amindoua.
Ca locuitor al pamintului omul s-a inceput existenta in mod singular ca apoi
, mai tirziu, sa traiasca in cupluri formindu-se in acest mod familia, apoi
in cete si triburi.In momentul cind a inceput sa se organizeze in cetati si
orase omul a trebuit sa accepte o restringere a libertatii individuale
impusa de legi sociale care erau necesare pentru supravietuirea
colectivitatii; din punct de vedere social omul si-a sacrificat deci ,
partial, libertatea individuala pentru a benaficia de securitate si
organizare posibila numai in conditiile binelui social.
In ce priveste "cunoaterea" istoria tehnicei este graitoare si
convingatoare:omul a progresat in cunoastere pe masura ce a trait, a
observat, a experimentat, a construit si a reparat ce a facut
gresit.;istoria rotii, a carului, a uneltelor ,a locuintelor, a armelor a
vaselor pentru navigatie etc, etc, sunt exemple vii de evolutie mintala a
omului prin rafinare si perfectionarea cunoasterii.Aceste cuceriri au
culminat in secolul nostru cu prevederi corecte a timpului,cu sboruri inter-
planetare, cu perfectionarea armelor si transportului cu cuceririle
informaticei care a usurat pina la instantaneitate comunicatiile intre
oameni aflati in puncte opuse ale planetei.
Tot acest progres a fost rezultatul cresterii capacitatii de gindire -mai
ales gindire abstracta- pe care omul si-a desvoltat-o si care a dus la un
numar imens de cunostiinte necunoscute de fel in trecut.Omul de azi nu este
cel de acum 10.000 de ani nici cel de acum 30.000 de ani! Sunt profund
gresiti toti aceia care cred ca omul de azi e acelasi ca cel iesit din Eden
la ordinul Creatorului si acestia sunt cu atit mai ridicoli in afirmatiile
lor cu cit cauta sa convinga pe altii de aceasta ineptie.
In materie de cunoastere omul este propria lui creatie!
Poate fi considerat acest adevar ca o compensare pentru "pacatul
originar"?S-a putea ca unii sa-l interpreteze ca atare, dar nu acesta e
important.
Important este faptul ca omul e armat azi cu aceasta capacitata mentala
care il impinge sa -si puna din ce in ce mai mult intrebari care framinta pe
omul de azi tot asa ca si cel care a trait in antichitate, in Atena in urma
cu 2500-2600 de ani ! Din ce univers venim, care e rostul nostru pe pamint
si unde ne ducem?
Religia , crestinismul in speical, are raspunsuri precise la toate aceste
intrebari ale omului .Le cunoastem:suntem creatie divina, traim temporar in
aceasta lume si definitiv dar diferentiat in cea viitoare ,suntem copii
iubiti a lui D-zeu si-l slujim in timpul vietii ca sa aiba mila de noi pe
lumea cealalta si sa ne ierte pacatul originar ca si pe cele facute in timpul vietii
terestre.
Dar este o eroare sa fie negat faptul ca omul de azi -prin libertatea
acordata de Creator si cunoasterea pe care a capatat-o are capacitatea de
gindi, de a medita ,de a-si pune intrebari acolo unde nu gaseste argumente
care sa satisfaca capacitatea sa de a rationa.Aceasta calitate a omului este
mai dificila de satisfacut decit capacitatea emotionala pe care , mai
simplu, o cere, si pe care se bazeaza" credinta".
Pe acesta baza de cunoastere omul de azi stie ce constitue alfabetul viatii
(genele) si ca alterari a acestui alfabet duce la maladii severe, stie ca de
exemplu -din studii facute in scoli talmudice,vechiul testament nu a fost
scris nici deodata -ci pe o lunga perioada- si nici de un singur om -au fost
identificati un bun numar de colaboratori- si ca atare se intreaba daca toti
acesti autori ai bibliei au fost in direct contact cu Divinul cind au scris
ce au scris pe o perioada asa de lunga.
Libertatea pe care o are omul poate sa-l faca fie sa ignoreze "cunoasterea"
si bazindu-se pe "credinta" sa fie impacat in constiinta lui; dar aceiasi
libertate poate determina pe om sa-si puna intrebari ca sa-i satisfaca
ratiunea in efortul de cunoastere a adevarului;in aceasta conditie omul are
nevoie de investigatii si documentare.
Din cele de mai sus rezulta destul de evident ca omul are nevoie de ambele
calitati cu care este inzestrat, de libertate si cunoastere pentru a fi
satisfacut in viata..A cauta sa fie negate ar constitui o falsificare a
realitatii.
Libertatea de credinta orienteaza pe om pe calea deschisa de doctrina
religioasa; libertatea de cunoastere il orienteaza pe calea ratiunii.;este
mai logic sa nu se amestece si nici sa se antagonizeze aceste cai ceea ce
inseamna practic ca stiinta-cunoasterea nu trebue sa se interfereze cu
religia si vice versa .Numai "timpul"- privind progresul cunoasterii-sub
egida libertatii va clarifica pozitia omului care azi oacileaza intre
"credinta" si 'cunoastere" si prin aceasta pendulare devine profund
tulburat.
|
Dr Dinu Dimitriu 5/23/2006 |
Contact: |
|
|
