Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Pe teme de psihologie ( VIII ) - I M A G I N A T I A





Oamenii au nevoie ca, in cursul vietii, nu numai sa inmagazineze experienta pentru a se orienta in situatiile noi ce apar, ci sa gaseasca noi solutii, sa raspunda la problemele de orice natura prin noi planuri de rezolvare ; pe scurt, au nevoie de imaginatie.
Proces psihic cognitiv superior, in stransa legatura cu memoria, dar si cu alte procese si fenomene psihice – cu gandirea si limbajul, de exemplu, imaginatia combina si transforma materialul retinut pe parcursul vietii si ajunge la imagini noi, la idei noi si elaboreaza proiecte noi. Pentru aceasta, imaginatia presupune reorganizari, adaptari, aglutinari, schematizari, tipizari, substituiri, analogii etc.
Am vazut, ocupandu-ne de procesul psihic al memoriei, baza fiziologica a acestui proces – constand in formarea si actualizarea, la nivelul creierului, a legaturilor nervoase temporare, in rolul anumitor celule corticale – de condensatori de energie nervoasa care-si continua descarcarea catva timp dupa incetarea stimulului, precum si in existenta unor circuite reverberante in care influxul nervos circula in lant inchis, circuite ce faciliteaza memorarea si pastrarea materialului oferit de contactul cu realitatea inconjuratoare. Deci, creierul este capabil de fenomene de remanenta, existand, la nivelul scoartei cerebrale, prin cele descrise, fenomene bioelectrice. Putem adauga, la toate acestea, insusirea unor persoane de a avea imagini exacte dupa percepere, nu oarecum estompate – ca la majoritatea oamenilor, imaginile consecutive (imediat dupa percepere) fiind absolut exacte cu ceea ce s-a perceput, iar insusirea respectiva numindu-se eidetism. O astfel de insusire permite ca o reactualizare fidela sa se realizeze oricand, dupa vointa.
Pana aici, totul se refera la memorie, dar am vazut ca intre formele de manifestare a memoriei apar si asociatiile, iar acestea faciliteaza trecerea la imaginatie, corespunzand, fiziologic, cu reorganizarea legaturilor nervoase temporare si, practic, cu combinarea de imagini, scheme si idei si cu aparitia fenomenului de aglutinare la care ne vom referi mai jos. Procesul creator care se bazeaza pe imaginatie si care apare in toate domeniile – in stiinta, in tehnica, precum si in literatura, in arta etc. nu se rezuma, insa, doar la astfel de combinari, ci presupune sinteze mai complicate, abstractiuni, dominate de originalitate. Asa stand lucrurile, imaginatia se poate defini ca procesul psihic al carui rezultat este obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Daca memoria este apreciata in functie de fidelitatea celor retinute fata de realitatea perceputa, ca in cazul eidetismului, imaginatia este apreciata in functie de originalitate si de deosebirile fata de ceea ce exista si s-a perceput Ar mai fi de mentionat ca, asa cum stim, memoria are la baza reprezentarile – cele care reproduc fidel realitatea perceputa sau cele mai estompate, mai sterse fata de percepere, acestea fiind reprezentari legate de memorie sau, impropriu spus, “reprezentari ale memoriei”. Imaginatia se bazeaza, de asemenea, pe reprezentari, pe cele combinate – care devin alte reprezentari decat cele care reproduc realitatea si care, conventional, sunt numite “reprezentari ale imaginatiei”.
Imaginatia poate imbraca anumite forme, dupa doua criterii. Astfel, dupa implicarea (prezenta constienta) a subiectului, imaginatia poate fi pasiva sau activa ; cea pasiva este visul din timpul somnului, iar cea activa este, la randul ei, reproductiva, creatoare si visul de perspectiva. Dupa prezenta sau absenta vointei subiectului, imaginatia este involuntara – cu formele ei visul din timpul noptii si reveria – si voluntara – adica imaginatia reproductiva, cea creatoare si visul de perspectiva.
Visul din timpul somnului apare, asa cum am vazut, atat ca imaginatie pasiva, cat si ca imaginatie involuntara. Visele se produc din cauze organice (anumite suferinte, mese la ore nepotrivite – seara tarziu) sau psihice (emotii, idei persistente). Unii autori le pun in legatura cu anumite stari abisale, iar Sigmund Freud le atribuie producerea refularii unor dorinte sau tendinte ale subiectilor. Reveria sau visarea in stare de veghe consta in imagini si idei, in combinatii multiple – in functie de amintirile, de problemele obsedante ale subiectilor, de dorintele lor sau, intamplator, in timpul liber, in timpul plimbarilor, in asteptarea a ceva sau a cuiva sau in timpul calatoriilor. Reveria polarizeaza de cele mai multe ori, adica este insotita de optimism, de stari afective pozitive, de satisfactii obtinute imaginar sau de pesimism, de stari afective negative, de temeri de tot felul, de neimpliniri si necazuri “vazute” in astfel de visare cu ochii deschisi.
Imaginatia reproductiva aduce in prim-planul psihicului uman imagini noi, rezultate din combinarea celor cu baza reala, aduce, deci, “reprezentari ale imaginatiei” de care aminteam mai sus. Ele apar pornind de la anumite relatari, povestiri, prezentari de scheme, de ilustratii etc. (exemple – fapte din istorie, aspectul oraselor medievale, aspecte existente acum in realitate, dar pe care subiectii nu le-au cunoscut direct – localitati, zone turistice, procese tehnologice noi pentru cei ce receptioneaza, scenarii de actiune etc.)
Imaginatia creatoare este cea mai importanta forma a imaginatiei, legata de creativitate – subiect des abordat astazi in psihologie si nu numai, este functia esentiala a procesului de creatie, componenta cea mai importasnta a creativitatii, este o forma activa, voluntara. Capacitatea creativa se dezvolta si creste in eficienta pe masura ce este folosita. Cei mai mari scriitori, artisti, intreprinzatori, oameni de afaceri, manageri au ajuns la un atare nivel fiindca si-au dezvoltat sistematic aceasta capacitate. Imaginatia creatoare presupune interactiunea cu celelalte procese si fenomene psihice – motivatie puternica, vointa, trairi afective de inalt nivel, gandire convergenta si divergenta, apreciere critica, realizarea de proiecte cu stabilirea de elemente, sisteme, relatii, clasificari, exprimari (explicatii) imagistice, simbolice, semantice. Imaginatia creatoare este orientata spre util, spre nou si posibil. Fazele procesului creator sunt pregatirea (docunentarea, strangerea materialului informativ, intocmirea unor schite, unor planuri), incubatia (“asezarea” materialului – cu suficiente semne de intrebare – in constiinta si trecerea acestuia in subconstient, combinata cu relaxarea), iluminarea (aparitia brusca a solutiilor) si verificarea (realizarea practica a produsului imaginatiei, potrivit cerintelor).
Visul de perspectiva este tot o forma activa, voluntara a imaginatiei, orientata spre viitor si consta in elaborarea de planuri curajoase, avantate privind devenirea propriei personalitati si realizarea unor proiecte indragite. Are loc, cu deosebire, in adolescenta si la tinerete, cand planurile sunt urmarite cu fermitate de la imagine la realizare.
O alta problema importanta legata de procesul psihic de care ne ocupam este cea a procedeelor imaginatiei. Pentru ca am amintit mai sus de aglutinare, sa incepem cu acest procedeu. Aglutinarea consta in reunirea pe plan mintal a unor parti apartinand unor corpuri / obiecte diferite din realitate, produsul putand fi materializat printr-un desen sau o schita, insotite de succinte explicatii. Cu alte cuvinte, de la reprezentari ale memoriei, se ajunge la “reprezentari ale imaginatiei” (exemple : sirena – femeie si peste, centaurul – om si cal, sfinxul – leu cu cap de femeie, dragonul – fiinta inchipuita cu aripi de vultur, ghiare de leu si coada de sarpe, grifonul – monstru cu trup de leu inaripat, cu cap si ghiare de vultur...si fantezia poate merge mai departe). Amplificarea si/sau diminuarea constau in modifricarea dimensiunilor unor obiecte sau fiinte din realitate (exemple : uriasi, pitici, personajele din basmele si povestile de P.Ispirescu, Ion Creanga, fratii Grimmm, povestile despre Gulliver ale lui J.Swift). Multiplicarea si omisiunea inseamna modificarea imaginara a numarului de parti (elemente) ale unui intreg (balaurul cu sapte capete, uriasul Polifem, cel cu un singur ochi, din mitologia greaca etc.) Schematizarea presupune exagerarea (evidentierea) unor parti sau insusiri ale obiectelor sau fiintelor din realitate si omiterea (ignorarea) altora – pentru sublinierea unor caracteristici sau a unor elemente care intereseaza in mod special (caricatura unei persoane, epigrama). Diviziunea este fragmentarea mentala a partilor sau insusirilor unui intreg (unui corp) si prezentarea detaliata a unora dintre acestea (partile sau organele corpului omenesc – in anatomia umana, o anumita piesa a unui agregat – in tehnica). Tipizarea surprinde principalele insusiri comune ale unui grup de oameni sau ale unei categorii de obiecte si imaginarea de prototipuri care sa aiba si trasaturi particulare (personajele comediilor lui Caragiale, “Avarul” de Moliere sau “Hagi Tudose” de B.}t.Delavrancea etc. – in literatura ; prototipuri ale unor automobile, agregate, aparate – in tehnica). Am mai putea aminti empatia care inseamna ca o persoana se pune, imaginar, in situatia altei sau altor persoane, ajungand sa traiasca momente identice cu cel (cei) in cauza si sa inteleaga temeinic preocuparile, atitudinile, simtamintele, suferintele, “pasurile” acestuia (acestora). De asemenea, intropatia, aparuta in domeniul esteticii, dar si procedeu al imaginatiei, prin care omul se poate transpune empatetic (cu provocarea unor stari sufletesti) in “lumea” lucrurilor.
Concluzionand, sa spunem ca importanta imaginatiei rezulta din functiile ei – o functie cognitiva, dar si o functie reglatorie care conduce la finalitate, la un produs ce nu ramane la imagini singulare, izolate, ci presupune proiecte, unele complexe, materializate in descoperiri, inventii, inovatii, creatii artistice. Adesea, astfel de produse constituie modele anticipative ale realitatii ( a se vedea vechile povesti orientale despre “covorul fermecat”, scrierile lui Jules Verne, unele lucrari din literatura s.f. din trecutul apropiat).
Spre deosebire de alte procese psihice, de pilda spre deosebire de gandire, care se conduce dupa norme riguroase in impactul cu lumea obiectiva, imaginatia este eliberata de canoane, nu are limite, poate uza de fantezie, astfel incat prezinta mereu elemente de inedit si noutate.
Imaginatia apare intr-un anumit fel la diferite varste – “zburand” cu exuberanta si gingasie in copilarie, incepand sa se organizeze si sa se orienteze, in mod constructiv, catre perspectiva, in adolescenta, devenind productiva, pragmatica, la tinerete si oarecum rigida, inchistata, cu limite, la varste inaintate. Pe de alta parte, fiecare forma a imaginatiei capata aspect subiectiv in functie de persoana.






Prof. Silvestru MORARU     5/10/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian