Istorie la 9 si 10 Mai
La mijlocul secolului al XX-lea, data de 9 Mai 1945 marcheaza incheierea Celui de-al Doilea Razboi Mondial in Europa, prin infrangerea nazismului, evenimentele care s-au precipitat fiind la 30 aprilie – sinuciderea lui Hitler si numirea lui Donitz ca succesor al sau, la 2 mai – capitularea Berlinului, la 7 mai – semnarea, la Reims, de catre maresalul Jodl, a capitularii neconditionate a Germaniei, iar la 9 Mai – actul definitiv de capitulare a Germaniei, semnat la Berlin de catre maresalul Keitel pentru Germania, maresalul Jukov pentru URSS, generalul de Lattre de Tasigny pentru Franta, maresalul aerului Arthur Tedder pentru Marea Britanie si generalul Spaatz pentru SUA. Al Doilea Razboi Mondial a fost un razboi total – in care au fost implicati doua miliarde de oameni (dintre care 16 milioane combatanti), au pierit 50 de milioane de oameni – intre acestia victimele lagarelor de concentrare, ale deportarilor si bombardamentelor, populatie civila incluzand femei, copii si batrani – si au fost raniti peste 35 de milioane de oameni. Se stie ca Romania a adus numeroase jertfe in razboiul care se incheia la 9 Mai. Dupa pierderea pe frontul de Est a peste 624.000 militari – morti, raniti, disparuti, prin actul de la 23 August 1944 – care a precipitat prabusirea Reichului cu 6 luni, armata romana a luptat pe frontul de Vest, cu deosebite sacrificii, pentru eliberarea Ardealului de Nord si a participat la eliberarea Ungariei si a Cehoslovaciei, pierzand peste 169.000 de oameni.
Cu toate aceste jertfe, la Conferinta de Pace nu i s-a recunoscut Romaniei statutul de cobeligeranta si, mai mult, ca victima a “acordului de procentaj” a suferit, sub “obladuire”sovietica, instaurarea regimului totalitar comunist. Numerosi generali, ofiteri si alti militari, care au luptat cu abnegatie chiar pe frontul de Vest, au suferit detentie si au pierit in inchisorile comuniste sau ca urmare a regimului suportat acolo.
Canada, tara noastra de adoptie, si-a adus, de asemenea, contributia la victoria aliatilor contra armatelor hitleriste, Anul 2005, cand s-au implinit 60 de ani de la incheierea razboiului, a fost numit aici anul veteranilor, varstnicii luptatori bucurandu-se de toata cinstirea din partea intregii populatii si a autoritatilor.
Pentru Romania, luna Mai inseamna indeosebi, “Domn puternic tarii noastre, libertate si Regat”, vorba versului din cunoscutul cantec patriotic evocator. Si acestea au fost in secolul al XIX-lea.
Intr-adevar, tanarul principe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen din Germania, a ajuns la Bucuresti, la 10 Mai 1866, – si a depus, in fata Adunarii parlamentare, juramantul de credinta fata de tara in care avea sa domneasca 48 de ani gloriosi. A trecut apoi la actiune pentru a infaptui un curajos program de innoiri care sa duca la propasirea tarii, la o Romanie moderna, cu o prezenta demna in randul statelor respectate ale Europei. {n primii ani de domnie, care au coincis cu o perioada de instabilitate politica, Principele a trebuit sa depaseasca dificultati insurmontabile, la prima vedere, din cauza incetinelii cu care clasa politica romaneasca se obisnuia cu rosturile constitutionale.
Un deziderat major al Principelui Carol, care intrunea, totodata, adeziunea oamenilor politici si a poporului, era cucerirea independentei tarii. Astfel, la 9 Mai 1877, ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, rosteste un memorabil discurs in care arata :
”Suntem dezlegati de legaturile noastre cu {nalta Poarta. Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare”, pentru ca a doua zi, la10 Mai 1877, Independenta sa se proclame solemn si intreaga tara sa aclame cu entuziasm acest act istoric a carui consfintire pentru eternitate s-a facut prin jertfa de sange a armatei romane in Razboiul de la 1877-1878 cand Principele Carol, hotarat, viteaz, intelept, diplomat abil, a avut comanda suprema a armatelor ruso-romane pe care le-a condus la o stralucita victorie. Congresul marilor puteri, intrunit la Berlin, dupa capitularea Turciei, a recunoscut Independenta Romaniei.
Tot la 10 Mai, in anul 1881, Romania a fost inaltata la rangul de Regat, iar Principele Carol a devenit Regele Carol I, primul Rege al Romaniei. Anul acesta se implinesc 125 de ani de la acest eveniment de neuitat.
Istoria consemneaza realizarile fara precedent ale Romaniei de atunci, obtinute intr-un timp scurt – incurajarea unei industrii autohtone, caile de comunicatii, asezamintele create, o legislatie si oranduiri bazate pe o Constitutie socotita printre cele mai liberale ale veacului.
Gratie intelepciunii Suveranului, competentei si bunei credinte a guvernantilor, ca si prin conlucrarea si activitatea constructiva a tuturor, Romania mica de atunci a ajuns, dupa cateva decenii, in multe privinte, la nivelul multor state apusene cu structuri mai vechi. De infatisarea grava si oarecum severa a intemeietorului dinastiei romane, se leaga fata plina de bunatate, vesnic surazatoare a Reginei Elisabeta, sotia lui blanda si generoasa pana la exces, “Mama ranitilor” din Razboiul de Independenta, Carmen Sylva in lumea literelor, sub imboldul si protectia careia toate artele au luat in tara o larga, bogata si foarte fericita dezvoltare.
Tripla aniversare de la 10 Mai merita o atentie sporita din partea romanilor de pretutindeni, de orice varsta sau pozitie sociala, fiindca evoca momente de lupta dreapta, de glorie, de patriotism fierbinte si de inaltare spirituala, eroii din toate timpurile merita cinstirea perpetua a memoriei lor pentru jertfele facute, iar inaintasii fauritori de istorie merita intreaga recunostinta a generatiilor ce se succed pentru stradaniile lor deosebite, pentru munca pilduitoare, pentru credinta in ajutorul lui Dumnezeu, in adevar si dreptate.
|
Observator 5/8/2006 |
Contact: |
|
|
