Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poeme primavaratice


REPORTAJ LIRIC

-tuturor cititorilor-

De câteva zile s-a topit zăpada
Si-a iesit din scenă ca o balerină.
Parcă-n greutate mi-a crescut mesada,
Deci am arestat-o, iar, la naftalină.

Cu-n poem în suflet plec la promenadă.
Printre bulevarde lumea curge val.
Fetele frumoase flutură pe stradă
Prefatând, din vreme, cadrul estival.

...St. Laurent, o bancă, un băiat si-o fată.
Briza scrie arii, fără portativ.
Câte-o doamnă încă încotosmănată,
Tremură la soare, strict retroactiv.

Ce mai tura-vura, primăvara vine.
Nu-mi încearcă vârsta licăr de regret.
Muzele, de-o vreme, se cam tin de mine
Bănuind, probabil, cum c-as fi poet.

Cu asentimentul de la fiecare,
Cred că primăvara-i mărtisor sublim
Ce ne toarnă-n suflet limpezimi de soare
Si ne-nvată vesnic cum să-ntinerim !

FATA DIN FIORI
-Doamnei Tatiana P.-
fata mea cea pruncă dintr-o floare,
iar te-nfrunti cu zâmbetul spre Soare
si arunci sperante spre feciorii
primăverii, când se-ntorc cocorii...

stai o clipă, nu deschide clipa,
domnul Tău ti-a răstignit aripa
si acum te zbati ca o nălucă
printre flori ce nu se mai usucă.

la ce bun sunt bunele-mi cuvinte ?
primăvara tu cânti printre sfinte
Doamna mea cu zâmbetul spre Soare
primăvara Ta ades mă doare...

SCRISOARE
-Dianei mele-
Diana, simt că naste mama.
O doare un destin în sfântu-i pântec.
Asa e : nu poti trece vama
Neplăzmuind o primăvară-n cântec.

Diana, trupul mamei Ti se doare;
Cu ce e maica încă vinovată ?
Ar fi putut, sub umbrele de Soare,
Să mă renască ieri - sau niciodată.

Diana, schivnicia mamei mele
E ca o rugă într-un cimitir;
Femeia mea, din pulberea de stele
O să culegi cărbuni - si nu mă mir

Ănsă mă mira mira de mirare:
De ce sunt obligat să mă nasc eu ?
Nu era loc prin primăvară, oare,
Să vi se nască alter derbedeu ?

Diana, iartă-mi astfel indecenta
C-am pângărit o clipă de moment
Când în senat turba locotenenta
C-o să mă nasc - un brav locotenent.

Mămuca mea fugea din Zodii Peste,
Zvâcnea să mă azvârle ăn Berbec;
Nu bănuia că astfel se-mplineste
Preapuiul să se-nhame la edec.

...ce zodii priponite-n fără Soare
Prin care zimbrii lumii încă pasc.
Diana mea, pe tine pun prinsoare
Că o oblig pe MAMA - să mă nasc !

SERENADA
-prietenului meu Alex. C.-
Citesc în aer primăveri de dor
Iar florile-mi zâmbesc din depărtare
Tăind în aripi timpul călător
Si tilele ce fug din calendare.

Copilăria-mi strigă îndărăt.
Doar seceta-mi se zbate înainte
Si tâmpla germinează sub omăt
Zvârlindu-si puii-n aerul fierbinte.

Mă-npinge viata ca pe-un sclav supus:
E cenzorul tăcerilor din zgură
Si mă înjură că de ce n-am dus
Un manuscris mai vechi - la editură.

Cer cheia de la domnul temnicer
Si evadez o clipă din destine;
Vreau să-mi cârpesc cu petece de cer
Cămasa ruginită - de pe mine.

Iar de-ntâlnesc o floare, pe poteci,
Ascunsă-ntr-o romantă de tristete,
Copil bătrân, te rog să nu mai pleci
Cum mi s-a dus întâia tinerete...

Si nu ghici în taină prin oglinzi;
Asul trisează-n ori ce chintă spartă
Si dacă vrei destinul să-ti surprinzi
Priveste-te din partea străcealaltă.

Acolo - în eclipse de cuvânt,
Se-ncing la zaruri tartorii puterii
Iar îngerii coboară pe pământ
Vânzînd la negru drogul primăverii.

...prefer surghiunul meu imaginar.
Prea scumpe-s libertătile de-afară.
Mai bine-i trubadur într-un cosmar
Scriind poeme despre primăvară.

Tu, Doamna mea ce esti si nici n-ai fost
Să îngenunchi la portile lui Parce
Cersind destinul unui mare rost
Ce a plecat - si nu se mai întoarce...

POEM CARMEN
-poetei Carmen C.-
pe-afară plouă , plânge Dumnezeu.
eram pe Terra numai Tu si... eu.
doar niste îngeri din letopisete
dîdeau retete despre tinerete.

zâmbea o primăvară-n cer Divin.
noi alergam spre vesnicul Amin
si nu stiam că vremea te privea
sub ochiul Tău - ascuns sub feregea

si-atunci luai destinul dur de coarne
ce încerca destinul să-Ti răstoarne
timpul rănit cu pajisti de tăceri;
erai mai tristă - Carmen - decât ieri

si renăsteai prin fiece cuvânt
spre cei ce-au fost si mîone nu mai sunt,
cu pasul Tău de aer - prea Divin
răstălmăceai stamine de Amin.

închide fila asta spre cealaltă:
nu mai sădi rapsozi spre-o altă soartă,
acolo-s doar himere, pute-a acru
si nu există -Carmen - timpul sacru.

dacă te plimbi cu sufletul în glas,
dacă n-ai timp,Domnită, de pripas,
dacă te respiră-n talpa Ta Pământul,
dacă Te duci strădincolo, cu gândul

să stii că trupul tău o să răsară
pâna-n străstrăcealaltă primăvară,
când o să râzi prin aer cu copiii:
acolo-i Carmen poarta vesnicii.

dar lasă, Doamnă - pasul tău de ciută,
tu nu-ntelegi că Ego te sărută ?
hai...culcăte-n cuibare de tăceri
si-ai să-ntelegi că mâine a fost ieri...

MENESTREL
-Doamnei Aura F.-
ghioceii vin cu primăvara
si cu znopi de flori peste pământ
îmbrăcând cu salbe toată tara
si-al iubirii mare legământ.

nici-o floare nu se ofileste
dacă o stropim cu stropi de dor;
numai viata, cine o iubeste,
creste-n vârstă flori de viitor.

îti culegi o floare prin femeie
care se-mplineste prin bărbat;
din a tineretilor scânteie
înfloreste visu-adevărat.

viata toată-i ca o primăvară
dacă nu uităm să ne iubim.
prin grădin vârste, cât o tară,
florile de dor să le sădim.

dacă lângă tâmple ni se-asterne
câte-un ghiocel de timp albit,
nu fiti tristi, grădinile eterne
cu nepoti si prunci le-am răsădit.

vino dar, iubirea mea de-o viată
să ciocnim paharul unei vieti.
doar în doi, prin arsită si ceată
vom broda pe vârste frumuseti.

vârsta noastră, cât o vesnicie,
n-o va ninge iarna nicăieri
dacă-n doi, cu flori de ominie,
vom sădi prin viată primăveri...

POEM ALEAN
-Alinei de la Cluj-
alină-mi Alino aleanul
ce-n inimă-si face culcus
când primăvara cântă în doruri
romante plângând sub arcus.

alină-mi Alino aleanul
de frate, de sânge, de dor,
de lacrimi, de glasul pe care
l-as vrea să-ti răsune-n pridvor.

alină-mi Alino aleanul
ca-n noaptea cu facerea ta
când tu ai adus primăvara
pe lume -în veci- nu uita...

alină-mi Alino aleanul
când florile-mi ning peste trup
cu tot ce-a urzit primăvara
si file-n calende se rup.

alină-mi Alino aleanul
acum, când departe te stiu
că-ti cântă-n priviri primăvara
si eu nu am somn...si-i târziu

priveste spre steaua sperantei
când dorul ne arde, vicleanul
si-adu-mi primăvara la poartă:
alină-mi Alino aleanul!...

CE BRAD - SEVER
-marelui actor SEPTIMIU SEVER-

era o vreme când plângeau stejarii.
era o vreme când ploua cu timp.
era o vreme când dădeau barbarii
cu târnăcoape-n marele Olimp.

Septimiu Sever vine de departe.
el dintre primăveri ni s-a născut,
ca o legendă într-o sfântă carte
ce n-are început - si nici trecut.

cântau gorunii singuri, printre stele
si Tara mea, cu lacrima-n boccea,
se chinuia, prin dalbe menestrele
si ca o muică plânsă - ne plângea.

veniti cu mine, bunii mei români !
veniti cu mine, haideti să răzbim,
veniti, avem vigoare în plămâni,
veniti ! - prin primăveri să înflorim.

ce limpede poruncă-i e cuvântul,
ca primăvara ce-i răsună-n glas.
cu el e Tara-nmirezmând pământul
în care doar credinta ne-a rămas.

din trilurile calde, preaTurdene
noi ne-am făcut un imn de libertate
cusut cu deste vii de cosânzene
care ne-au dat un print, ce ne e frate.

nu-s neguri să ne bată prin aiurea.
l-avem pe Sever - prea sever cu noi;
el ne aduce primăvara, dorul
prin care iemigrantii curg suvoi.

si plângem cu o clipă, cu cealaltă
El ne trezeste - nu faceti popas !
si ne trezeste-n viata ce ne ceartă :
copiii mei - umblati cu lupta-n glas !

...asa se face că prin tânguire
noi n-avem somn si rătăciti visăm
un imn de-a pururi, despre-o primăvară
în care cutezăm să cutezăm.

Septimiu Sever curge din cetate
ca printul unor mari cugetători
si-atunci simtim că-n inimi ni se zbate
un zeu carpatic - nins de sărbători.

poemul meu e scris cu neodihnă,
la lumânarea dintre străstrăbuni
ce n-au avut pe brazdă pic de tihnă
sub abumbrirea sfintilor goruni.

Septimiu Sever, m-ai rămâi pe-afară,
mai dă-ne vlagă să ne nu murim
când vii cu primăvara peste Tară
si prosti - ne iemigrăm în velerim...





de George FILIP/Montreal    3/26/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian