Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


ELENA CUZA - o mare personaliate

Poate multi se vor fi intrebat de ce numele acestei domnite nascuta si crescuta in Moldova a ramas legat de primul mare act din istoria noastra "Unirea".
Pentru ca sint insusiri, care intrec cu mult calitatile obisnuite ale oamenilor de rind, si pe care viata, in drumul ei capricios, le scoate la iveala, ridicand pe om din rindul celor multi.
Exista fiinte rare in care natura a semanat, adunind din mai multe generatii, toate esenta, intr-un singur si splendid exemplar.
Doamna Elena Cuza intruneste, intr-o luminoasa si armonioasa alcatuire, cea mai aleasa bunatate, cel mai curat spirit de jertfa, cea mai feminina putere de asteptare, cea mai sfinta rabdare si ceea ce este atat de rar, cea mai desavarsita iubire.Pentru aceasta, numele ei este indestructibil legat de Unire.
S-a nascut la Solesti, in tinutul Vasluiului, era fiica de boier vechi, o chema Elena Rosetti, a copilarit langa o mama despre care viitoarea Doamna isi va aminti plangand-o, a trait in bogatia naturii din parcul palatului parintesc, de la care a invatat sa asculte vocea tacerii.Toate aceaste amintiri ale copilariei, ii vor fi mai tarziu prilej de dureroasa voluptate.
De aceasta domnita, aleasa la fire si la infatisare, mai mult tacuta si cu privirea larg deschisa in spre viata, s-a indragostit viitorul domn al Principtatelor, Al I..Cuza.
Cine ar fi banuit ca un destin atiat de dureros ii va tine strans legat pe amandoi, atat de aproape si totusi atat de departe?
Dar drumurile sortii nu sunt patrunse de intelegerea noastra, ele ne duc pe noi;iar perechea care in 1859 ajunge pe tronul Principatelor Unite, primeste intai cu apaima, apoi cu curaj, marea misiune si semnul de incredere al Tarii.Doamna Elena Cuza se zbate, rugandu-se singura in iatac, in noaptea de Ianuarie.A primit vestea alegerii, tara I-a aclamat indelung, iar Ea este prea slaba, prea firava alaturi de un sot prea aspru si voluntar, sa duca sarcina aceasta grea.
Tot de la dansa vine insa curajul.Se ridica, inseninata, dupa rugaciunea pe care si-a facut-o cu toata convingerea; Dumnezeu ma va ajuta, pentru ca vom crede in misiunea noua pe care ne-a dat-o, pentru ca voi uita de mine pentru tara. Curajul a inflorit in sufletul sotului, intocmai ca o floare rara , pusa intr-un pamant binecuvintat. Natura insa a legat de fiecare dar al ei, o uriasa greutate. Nu orice om poate purta un dar ceresc.doamna Elena cuza a simtit de indata povara coroanei domnesti. La curte, oamenii erau mici la suflet, marunti in faptele lor si mai rai decat si I-ar fi inchipuit ea. Ipocrizia imbracata in purpura, rautatea bine ascunsa in zambete, au scarbit-o curind. Retrasa in singurate isi faureste cea mai pretioasa si temuta arma, rabdarea, care a dezorientat pe cei mai aprigi dusmani ai sai.
Indurerata si singura, nefericita doamna cauta liniste si vindecarea.Se duce la Paris unde Napoleon al III-lea, in audienta pe care I-o acorda, o primeste ca pe o inalta principesa in saloanele de la Tuilleries, iar imparateasa Eugenia ii face cele mai amabile onoruri.Fuge de oameni, de prieteni.Ce ezplicatii ar fi putut da Doamna Tarii despre o exilare voita intr-o tara, care desi prietena, era totusi straina?
Sint situatii omenesti in care nici o explicatie nu este cea adevarata, nici o intelegere absoluta, careia sa-I poti incredinta taina dureii tale, Elena Cuza o stia aceasta, de aceea tacerea in care s- a inchis, a crescut-o in ochii contemporanilor. Intre timp, A.i.Cuza, mutase capitala tarii la Bucuresti, suparand o mare parte din boierii moldoveni, facandu-si-I dusmani, care nu-l vor cruta.
Alecsandri, marele si loialul sau prieten, l-a sfatuit sa aduca pe Doamna Elena de la Paris, pentru cresterea demnitatii sale proprii si pentru a impaca intr-un fel pe moldoveni. Hotararea eroica a acestei femei de a-si calca pe suflet pentru binele tarii a facut din ea un simbol de jertfa, pe care nici contemporanii sai ,nici noi, mu-l vom uita.
Sortita sa creasca copii ce nu erau ai ei, dar pe care I-a ingrihit cu atentie si dragoste de mama, Doamna Elena Cuza a darui bani si suflet pentru aszarile sociale.In acesti ani de cumplita suferinta pentru ea, au izvorat cele mai mari planuri de prefacere morala a tarii, a infaptuit cu concursul tuturor,lucruri care au ramas in posteritate.De atunci si-a afirmat covarsitoarea-I personalitate, pe teren moral si familial dupa cum cea a sotului sau se manifesta pe terenul politic si social.Atunci a facut Cuza marile lui reforme, sustinut si calauzit de sufletul femeii care-si uitase de durerile personale, daruindu-se tarii.
Atunci inzestra azilul de copii gasiti de la Cotroceni cu 1000 galbeni, nu;mele Elena doamna tronanad cu cinste pe frontispiciul acestui locas ani de-a randul.
La inaugurare s-a strans lume luminata sa aclame pe principesa poporului.Alecsandri ii dedica o poezie omagiala, pentu ca putin dupa aceea sa-I faca un dar simbolic;I-a dedicat, "Mariei Sale Doamnei" volumul de poezii populare, ca un semn maret, al letaturii ce se facuse intre sufletul ei, si al poporului, in ceea ce are el mai bun.
Dar pentru dansa nu era decat o singura bucurie in viata;sa se daruiasca;si cu fiecare dar pe care-l facea celor din jur sa-si simta mai trista intristarea, mai singuratica singuratatea,mai departata departarea in care Domnitorul o tinea.
Rataceste pe la Solesti,unde pare a gasi putina odigna in parcul castelului si-n iubirea mamai sale;se duce apoi la Ruginoasa, purtand cu ea grija de viata domnitorului imprudent si temerar.
Se intoarce la Bucuresti, mai tare, rabdand umilinte noi, suferind, sfidatoare in fata anonimelor si calomniilor.
Fostii prieteni ai domnitorului pornesc o campanie de rasturnare.Stima de care se bucura Elena Cuza in ochii srainilor ii este de mare ajutor.Eduard Quinet, St.Hilaire, dhiar Napoleon III toti isi amintesc de ea.
In iarna anului 1863 deseori se vedea la palatul princiar din Cotroceni sirul lung al echipajelor boieresti;printre plusurile grele de la ferestre razbateau raze ascutite de lumina, melodii de mazurca si vals;perechea domnitoare dadea baluri, incercand sa -si apropie si sa incalzeasca inimile boierilor.Cu tinuta dreapta, cu parul stralucitor, nebru pieptanat in doua parti, cu ochii intunecari si arzind de viata interioara in rochia de valuri si dantele, cu o camelie alba in par, principesa strange mana tuturor, zambea,imprastiind din durere si bucurie.
Dar sanatatea ei suferea mult;se imbolnaveste si pleaca din nou la Paris.In lipsa ei din tara, Voda Cuza infaptuieste secularizarea averilor manastiresti, bucurind pe de-o parte, ceindu-si dusmani pe de alta parte.O camerista platita car-i vindea tainele vietii particulare a sotului, dusmanii care stau gata sa-l doboare la cea mai potrivita ocazie, fac pe doamna elena sa se intoarca grabita in tara.Se arunca cu o volupate amara intr-o munca grea, alearga peste tot unde-i durere si necaz, sterge lacrimi, aduna copii nefericiti, ii adaposteste, ve-
gheaza si se roaga.Sa infieze pe cei doi baieti aproape degenerati ai Domnitorului, i se parea acum un lucru usor, pe langa marile probleme sociale, a impropietariii si a dezrobirii.A invins judecata mintii nu a inimii, si Doamna elena a primit in viata ei, in chip legal, copii ce nu erau ai ei, luptand de acum inainte intr-o forma noua cu lumea din jurul ei.
In acest timp, uneltirile contra domnitorului erau tot mai dese.Ion Bratianu pleaca la Paris pentru a castiga pe staini in cauza romaneasca:domnitor strain cu orice pret.Cuza sfida viata ca de obicei
“Daca intre romani s-or fi gasind fanatici, in schimb nu se afla asasini,”zicea el.
La receptia din ajunul Anului Nou, 1864,piramidele brazilor din fata pala
tului salutau invitatii.Au sosit toti membrii corpului diplomatic, ministiii, prefectii judetelor , citiva boieri.Perechea domneasca a impartit daruri oaspetilor.
Niciodata nu parusera amandoi mai plini de stralucire. Voda era desavarsit ca prestanta si eleganta, adevarat principe european. Elena Doamna, in toaleta de moire alb, cu crinolina magnifica cu panglici de atlas purpuriu, stropita cu perle roz-albe, era impunatoare.....si niciodata cuplul princiar nu mi s-a parut mai unit” comenteza consulul Victor Place.
Kogalniceanu surprins gandea acelasi lucru: “Da, semne bune anul are...”
Doamna Elena Cuza traia in schimb clilpe de o intristare deosebita; abdicarea sotului, ori poate asasinarea lui? Copii straini ei? Ostililtatea curtii si a boierilor? Ce va face?
In preajma zilei de 11 febroarie, Cezar Boliac, prieten cu Domnitorul, il anunta ca armata sa va veni sa-l detroneze, sa-l aresteze.
Dar Cuza n-a vrut sa fuga.A fost arestat in cursul noptii.Doamna era in iatacul copiilor, pazindu-le somnul. In exilul care a urmat detronarii, singura si neclintita tavarase de suferinta si boala, de singurate si durere i-a fost Elena Cuza.
Dupa savirsirea din viata a sotului , in 1873, Doamna Elena Cuza se intoarce in tara,la Ruginoasa.
Batrina inainte de vreme, ea ingroapa sub aceleasi salcii pe cei doi copii impreuna cu tatal lor, strinse de dinsa,ca in caldur unui camin in care se straduise o viata intreaga sa fie primita, a carui sete o avusese de cand incepuse sa simta si sa gandeasca, dar nu izbutise.
Ingropase acolo pe rand mandria de femeie, demnitatea, tineretea, onoarea.
Nimic nu o mai tine pe loc;nici parcul cu pomii saditi de dansa, nici cele trei morminte in care statea acoperit trecutul si tineretea, nici palatul cu mobile scumpe.
In schimb, spitalele din Iasi ii cunosc darnicia.
Cine ar fi recunoscut in doamna batrana cu capul acoperit de o dantela neagra, care se strecura neobsevata pe strazile intortocheate ale Iasilor, urcand cu greu dealul Copoului, spre spitalul de copii, pe mandra principesa Elena Rosetti-Cuza?
Intirzia la paturile copiilor, privind cu disperare la mamele care plangeau la capatai.Numai ea nu avea un capatai la care sa poata plange.
Dar batrana doamna mai are o datorie de indeplinit;se duce la Ruginoasa, intr-un ultim drum, au trecut ani de cand fostul domnitor odihneste in mormant.Un pumn de oase spalate si unse cu mir de mainile ei, atat a ramas din omul care a fost numai energie, numai lupta, care a suferit si a adus suferinte si glorie in urma lui. Le ingroapa in cripta bisericii din Ruginoasa.
Fara sa mai vorbeasca, sfioasa ca la inceputul vietii, auzea cum in tara se dezvelesc monumente in cinstea celuia care “a inteles, a iubit, si a ridicat poprul romanesc”
Cind s-au implinit 50 de ani de la Unire, Doamna Elena Cuza a binecuvantat pe studentii romani veniti in pios pelerinaj la casuta din Piatra Neamt, cu profesorul Nicolae Iorga.
Dar acestea nu mai erau emotii pe care o femeie de 83 de ani sa le poata primi;ducea in spate o greutate uriasa, fata de puterile ei slabite.
Cum era cu putinta s-o fi uitat Dumnezeu numai pe dansa, intarziata ca o planta de toamna, batuta de bruma, fara seva , printre oamenii pe care nu-i cunostea , nu-i mei intelegea si n-o mai interesau?
O coroana enorma de “nu ma uita,”semn al venratiei primului Rege al Romaniei, omagiaza, ultim salut, pe Doamna Elena Cuza.
Intruchipand cele mai alese insusiri feminine cu care a fost atat de minunat inzestrata de natura, figura ei purificat de cele trecatoare, se inalta, aidoma aromelor orientale.
De aceea viata Doamnei Elena Cuza este intr-adevar un model, de aceea nu;mele ei a stat si va sta cu demnitate pe frontispiciul azilului si sco lilor din tara, imbold pentru tineretea ce se pregateste sa zboare maine, ciocarlie spre lumina vietii.






Elena Neacsu- Montreal    1/10/2003


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian