Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


"24 ianuarie" si urmasii lui...

"24 ianuarie" si urmasii lui...


La fiece 24 ianuarie este important sa ne interesam daca cei care conduc poporul roman construiesc serios ziua lui de maine. Trecand peste iubirile de sine, iubirile de cabinetele somptuoase de la Cotroceni sau Palatul Parlamentului sau de capatuiala fara margini a lor si a familiilor lor. Fiindca radacinile pe care sta natiunea romana (folosim exact sintagma pe care o foloseste si George W. Bush cand vorbeste despre "american nation") s-ar putea sa se usuce sau sa putrezeasca in noua stare a lumii daca temelia noastra de fiintare nu este armonizata macar din cand in cand cu noua stare a lumii. Inclusiv cu cea tehnologica, ecologica, etnoculturala sau climaterica. Asa se face ca macar pe 24 decembrie clasa politica si varfurile societatii civile ar trebui sa puna mana la piept si sa ne spuna si noua, nu doar protipendadei care i-a pus santinele in cele mai uriase cabinete ale lumii, ca ei vegheaza idealurile Unirii de la 24 ianuarie 1859.

Cati au fost cei care au realizat Unirea? Putini. Foarte putini in comparatie cu actuala clasa politica. Cat au muncit ca sa o pregateasca si sub aspect politic, si sub cel lingvistic, cultural, vamal, tehnologic, istoric, etnografic, antropologic etc, etc? Foarte mult. Unii au platit cu viata. Ca Balcescu sau Russo. Altii au riscat cu domnia. Ca Alexandru Ion Cuza. Altii s-ai stins incet de la faptul ca nu au fost nici macar lasati sa intre pe teritoriul Romaniei. Ca Alexandru Hajdau. Marea lucrare a Unirii s-a facut totusi. Si s-a facut bine. Dar ce a dat Unirea romanilor?

Mai intai Unirea de la 1859 a armonizat harta traditiilor romanesti cu noua democratie a lumii. Daca Unirea nu se facea cu formula votului universal nenorocirile sociale ar fi adus inestimabile catastrofe tuturor romanilor. Apoi votul universal (cu toate pripoanele lui de moment) a fost intarit prin reformele cele mai adanci pe care le-a cunoscut traditia romaneasca, inclusiv reforma agrara. Le-au placut, nu le-au placut marilor proprietari reformele lui Cuza-Cogalniceanu, dar ele au dat bilet de devenire poporului roman in toata structura celei de a doua revolutii tehnologice. Fabricile, universitatile, armata moderna, scolile in tot satul, caile ferate, soselele, finantele, arhitectura, literatura, pictura, industria petrolului si a carbunelui, fabricile de electricitate etc, etc nu au intarziat in Romania tocmai fiindca parintii Unirii de la 24 ianuarie 1859 au realizat la timp reformele pe care ale state europene le-au intarziat (de pilda Rusia). Micul Paris nu s-a creat din vanare de vant, ci din lucrul reformelor care nu au distrus radacinile poporului roman, ci le-au intarit. Atunci cand Mircea Vulcanescu, el insusi un reformator de geniu, dadea dimensiunea romaneasca a existentei la 1944, de fapt demonstra lucrarea formidabila a reformelor care au urmat dupa 24 ianuarie 1859, reforme care nu au distrus temelia ontologica a poporului roman, ci au intarit-o. Si inca substantial. Si ca iresponsabilitatea lui Carol al II-lea a adus abisul comunist din care nu putem iesi nici astazi.

Un alt mare merit al generatiei Unirii de la 24 ianuarie este ca a reusit sa convinga marile puteri ale lumii ca pacea generala si prosperitatea Europei poate fi atinsa si printr-o Romanie puternica. Se pare ca acei Cogalniceni cunosteau mult mai bine harta geopolitica a Europei decat actuala generatie de politicieni. O Romanie puternica stopa interesul otoman, dar si cel rusesc, spre inima Europei. O Romanie puternica scadea din forta interesului central-european. O Romanie puternica prelungea civilizatia europeana spre zonele dinspre care ii veneau cele mai mari nenorociri. Zilele astea academicianul Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, se plangea ca nu are sustinerea statului roman pentru editarea academica a caietelor lui Mihai Eminescu (pentru a vede tanara generatie de intelectuali cat de culta a fost generatia Unirii). Avea asemenea probleme Vasile Alecsandri atunci cand, trecand peste iubirile sale de sine, edita poeziile populare ale romanilor in limbile europene pentru a demonstra elitelor apusene cat de adanc si european este acest popor roman de la marginea Europei? Nu le avea. Fiindca interesul national al Romaniei era promovat cu insistenta de politicienii de la 24 ianuarie 1859 si prin valorile spirituale ale romanilor.

La fiece inceput de an, pe 24 ianuarie, cateva lucruri esentiale ce cer a se vedea si revedea de catre fiece roman cu minte pe umeri. Daca actualele varfuri ale poporului roman lucreaza serios pentru ziua de maine (asa ca acest popor european sa aiba devenire politica si economica pastrandu-si si traditiile, si spatiul de geneza). Daca actuala protipendada armonizeaza corect producerile romanesti cu cele ale lumii (asa ca poporul roman sa nu se transforme in consumator si serv al producerilor din alte parti ale lumii). Daca starea culturii poporului roman da sanse unui Alecu Russo sa descopere matricea spiritualitatii ("lipsa de teama in fata mortii", mai spunea Mircea Vulcanescu in 1944) de la 24 ianuarie 2006, daca un Vasile Alecsandri poate scrie Hora Unirii de la 24 ianuarie 2006, daca un Mihai Eminescu poate scrie Scrisoarea a III-ea (mai necesara la 2006 decat la 1875), daca e posibil un alt Brancusi, la fel de romanesc si universal, daca e posibil un alt Enescu, cu tot unisonul lui, daca nu moare in moartea boilor un alt Grigorescu, daca un alt Caragiale poate descoperi in scrisorile pierdute ale politicienilor de azi toata drama si comedia ce macina si construieste palatele puterii de la Bucuresti, dar si pe cele din fiece judet sau comuna. Si daca actuala clasa de diplomati romani au reusit sa convinga cancelariile euro-atlantice cat de importanta pentru pacea si bunastarea lor este intarirea economico-spirituala a Romaniei anume aici, la hotarul dintre ordinea si dezordinea lumii.





Andrei Vartic    1/23/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian