Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Carti noi -privind opera lui René Guénon

René Guénon: Simbolismul Crucii, Editura Aion, Oradea,, 220 pp.

După o perioadă de intensă traducere a operei lui René Guénon în România, care a urmat libertăţii spiritului după căderea dictaturii comuniste, a urmat o altă perioadă de tăcere care ia sfârşit acum, odată cu iniţiativa lui Daniel Hoblea şi a editurii Aion din Oradea, care merită toate laudele pentru publicarea cărţii Simbolismul Crucii. Alegerea acestei opere ni se pare fericită mai întâi pentru că reprezintă una din cărţile doctrinare ale marelui gânditor tradiţional, care formează o triadă esenţială, împreună cu Omul şi devenirea sa după Vedānta (apărută la editura Antet) şi cu Les Etats multiples de l’Etre (tradusă tot de D. Hoblea, dar nepublicată încă). Apoi, pentru că Simbolismul Crucii este o lucrare ce exemplifică admirabil “unitatea transcendentă a religiilor”, crucea fiind un simbol universal întâlnit nu numai în creştinism, ci în mai toate tradiţiile importante ale lumii. Ea poate fi astfel un topos de convergenţă şi înţelegere, dacă nu chiar de unitate, între diferitele perspective ale Tradiţiei universale.
După o prezentare doctrinară a sensului crucii ca sinteză a multitudinii stărilor de fiinţă, ca imagine a omului universal şi expresie metafizică a structurii manifestării, autorul trece la expunerea câtorva aspecte particulare ale simbolismului crucii legate de direcţiile spaţiului, de rezoluţia opoziţiilor, de depăşirea contradicţiilor prin complementarism, ca să ajungă la două simboluri de o mare semnificaţie cum sunt arborele lumii şi svastica. În centrul cărţii sale, Guénon dezvoltă o surprinzătoare perspectivă asupra simbolismului crucii, extinsă prin prisma geometriei proiective (să nu uităm că autorul a făcut studii de matematică) asupra tuturor lumilor posibile, reunite în cele din urmă în viziunea greu de închipuit a “vortexului sferic universal”. Urmează o altă serie de exemplificări particulare cum sunt ontologia rugului aprins, arborele şi şarpele etc., pentru a încheia cu unele consideraţii speciale privind microcosmosul uman şi legătura lui cu fiinţa totală prin raza cerească, cu locul stării individuale în ansamblul fiinţei universale, sintetizată în Marea Triadă, lăsând astfel deschisă calea spre un alt volum purtând chiar acest titlu.
Nu am intenţionat să rezumăm aici conţinutul acestei cărţi unice, lucru de altfel imposibil dată fiind excepţionala vastitate şi profunzime a viziunii simbolice a autorului. Am dori să se înţeleagă însă, din această scurtă prezentare, marea diversitate a simbolului ca şi puterea de sinteză a autorului, împreună cu capacitatea de transpunere metafizică a interpretărilor sale.
În sfârşit, trebuie să remarcăm în mod deosebit precizia şi claritatea expunerii autorului, care nu a fost trădată de excelenta traducere a lui Daniel Hoblea, un cunoscător profund al operei guenoniene, care a respectat termenii de o mare rigoare ai textului, ca şi structura frazei de multe ori copleşitoare prin nivelurile şi parantezele ei, evitându-se astfel neclarităţi sau confuzii dăunătoare.
Şi, last but non least, să remarcăm Cuvântul înainte al lui Mircea Tămaş, care prezintă o sinteză extrem de cuprinzătoare a principiilor guenoniene, scrisă cu claritate şi discernământ, calităţi care-l indică pe autorul ei ca pe un continuator al gândirii simbolice în spaţiul atât de divers şi fascinant al gândirii tradiţionale. Foarte atrăgător şi micul Album René Guénon ce încheie această carte, fundamentală pentru înţelegerea Tradiţiei unanime şi a simbolismului universal, care deschide perspective nelimitate asupra metafizicii tradiţionale.

Florin Mihăescu, Bucureşti

René Guénon şi prezenţa Tradiţiei

După o destul de lungă întrerupere a apariţiei în limba română a studiilor lui René Guénon, marele gânditor tradiţional francez (1886-1951), iată că în ultimul an au apărut nu mai puţin de patru volume din opera lui, capitală pentru o cunoaştere riguroasă a Tradiţiei perene. Ele sunt rezultatul unei fericite colaborări între Daniel Hoblea ca traducător, Mircea Tămaş ca prezentator şi Aurelian Scrima ca editor (Herald), unul din volume fiind editat de editura Aion din Oradea. S-au reunit astfel, nu întâmplător, condiţiile pentru ca cel puţin o parte din studiile lui Guénon să-şi afle o traducere, o prezentare şi o editare riguroasă, competentă şi elegantă în cultura română.
Marea Triadă reuneşte studii care îmbină aspecte importante ale vechii tradiţii chineze, mai ales taoiste, cu datele esenţiale ale alchimiei spirituale, unind astfel cosmologia şi metafizica într-o sinteză transfiguratoare. Firul care leagă ca o scară miraculoasă cele două domenii este simbolismul universal axat aici pe numărul trei, în multiplele lui aspecte.
Vastele cunoştinţe ale gânditorului francez sunt proiectate pe structura simbolică a universului, dominată de cele trei lumi (spiritus, anima, corpus) şi de oglindirea lor pe diferitele niveluri ale existenţei, formând o memorabilă răsfrângere a Tradiţiei primordiale în tradiţiile specifice ale marilor tradiţii şi civilizaţii din Orient şi Occident. În ciuda ramificaţiei pe care Guénon o dă studiilor sale, ramificaţie care atestă convergenţa semnificaţiilor spirituale dintr-o civilizaţie sau alta, aceste studii formează o unitate transcendentă, izvorâtă din Principiul universal al manifestării.
Această legătură, de multe ori ascunsă, între diferite simboluri, face posibilă folosirea lor rituală, în scopul realizării unei iniţieri care-l poate ajuta efectiv pe omul calificat să urce până la treapta de om veritabil, în centrul existenţei sale, sau chiar până la desăvârşirea omului transcendent, pe verticala care-l poate duce la unirea cu Principiul suprem. În fond, în structura lui interioară, acest volum nu urmăreşte altceva decât realizarea spirituală a omului, îmbinând ternare ca: Natura, Homo, Deus sau Destin, Voinţă, Providenţă, ori Sare, Mercur, Sulf sau Corpus, Anima, Spiritus, toate trepte ale unei scări care uneşte pământul cu cerul, pe calea spre îndumnezeire.
Gândirea şi expresia clară, echilibrată, bogată şi riguroasă a expunerii guenoniene face accesibilă persoanelor cu „intelletti sani”, toată bogăţia de principii şi simboluri a spiritualităţii tradiţionale, fie ea extrem orientală sau alchimică, care constituie o reţea indefinit răspândită în manifestare, a cărei diversitate în unitate este susţinută cu strălucire şi convingere de argumentele şi intuiţia intelectuală ale lui René Guénon.

*

Un alt volum de René Guénon apărut în acest an, cu aceeaşi întreită contribuţie, este Metafizică şi cosmologie orientală, care reuneşte o conferinţă, singura ţinută de Guénon la Sorbona în 1925 sub titlul Metafizica orientală, apoi o serie de Studii despre Hinduism, publicate în 1967 şi, în sfârşit, câteva recenzii pe marginea unor volume despre hinduism ale savantului tradiţional hindus A. K. Coomaraswamy şi ale istoricului religiilor român Mircea Eliade.
Interesul lui Guénon pentru Tradiţia hindusă s-a manifestat de timpuriu, apărând ca o remarcabilă sinteză în Introduction générale ŕ l’étude des doctrines hindoues (1921). Rămâne până astăzi un mister cunoaşterea profundă şi esenţială a hinduismului pe care Guénon n-a putut s-o obţină numai din cărţile orientaliştilor, atât de limitate dacă nu chiar deformante uneori. Întrucât nu i se cunoaşte lui Guénon o relaţie directă efectivă cu iniţiaţi hinduşi contemporani, se bănuieşte existenţa unei relaţii secrete dacă nu chiar non-umane pe care autorul n-a dezvăluit-o niciodată.
Perspectiva integratoare a lui Guénon despre Tradiţia hindusă a reformat complet concepţiile europene asupra hinduismului, dându-i acea înălţime şi rigoare a cunoaşterii pe care numai un iniţiat ca Sankarācārya a avut-o şi pe care Guénon a reformulat-o în limbaj occidental cu o claritate inimitabilă. E vorba nu numai de doctrina adwaita (a non-dualităţii) ci şi de consecinţele pe care această doctrină le-a avut asupra căii iniţiatice cunoscută sub numele de jnana-marga, calea cunoaşterii intelectuale.
Desigur, nu putem să intrăm aici în detaliile nenumăratelor aspecte pe care doctrina hindusă le-a luat în lumea Indiei străvechi, pe care Guénon a socotit-o cea mai veche şi mai completă doctrină metafizică redactată vreodată. De la Sanāta Dharma la Māyā, de la Ātmā Gītā la Varna, de la Kundalinī-Yoga la Teoria celor cinci elemente, Guénon acoperă, în puţine dar esenţiale articole, câteva din aspectele majore ale hinduismului vedantin.
Multe amănunte privind perspectiva guenoniană asupra hinduismului se găsesc în bogata prefaţă scrisă de Mircea Tămaş, ca şi unele interpretări personale nu lipsite de interes.

*

O a treia carte a lui René Guénon apărută în decurs de un an este intitulată Demiurgul şi alte studii tradiţionale, după numele unuia din cele mai surprinzătoare studii ale autorului cuprinse în culegerea făcută de Roger Maridort în 1967 sub titlul, de altfel inadecvat de Mélanges. Este de remarcat că multe din articolele şi studiile cuprinse în acest volum sunt printre primele publicate de Guénon în revista La Gnose, între anii 1909-1912, când autorul nu avea decât puţini ani peste douăzeci. E uimitoare nu numai cunoaşterea unor teme fundamentale de o uluitoare dificultate, dar şi asimilarea acestor teme până la identificare cu realitatea lor profundă. În paralele cu aceste teme de “debut”, în această ultimă culegere se găsesc şi câteva articole scrise de Guénon în ultimii ani ai vieţii sale, între care am remarca Tăcere şi solitudine (1949) cu nuanţele ei inefabile şi premonitorii.

*

În sfârşit, last but not least, a apărut de curând şi o a patra traducere românească a unei cărţi de R. Guénon, cu acelaşi traducător şi prezentator, dar sub girul editurii Aion de la Oradea: e vorba de Ezoterismul lui Dante. Nu se putea ca Guénon să nu prezinte aspectele iniţiatice ale celei mai importante opere a Evului Mediu apusean, Divina Comedie. Fără să facă o analiză a acestei opere, Guénon a scos în relief principiile ezoterice ale universului dantesc, constituind în acest sens un model pentru orice hermeneutică a unei opere spirituale cu conţinut iniţiatic. Interpretarea, cu multe detalii, a celor trei părţi: Infernul, Purgatoriul, Paradisul, şi-a asumat-o cu îndrăzneală şi amplă cunoaştere a simbolismului universal, Mircea Tămaş, împlinind în mod complementar volumul lui Guénon.

*

Nădăjduim ca apariţia celor patru volume din imensa operă a lui René Guénon, alături de cele apărute în anii trecuţi, să constituie un îndemn la lectură şi meditaţie, pentru cei care încearcă să-şi asimileze adevărurile universale ale Tradiţiei unanime şi să caute calea spre a le atinge şi a le realiza.






Florin Mihăescu    12/5/2005


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian