Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Apel de solidaritate al basarabenilor, bucovinenilor, hertenilor, transnistrenilor



Noi, basarabenii, bucovinenii, hertenii si
transnistrenii suntem exponentii celei mai mari
tragedii a natiunii romane. Suntem victimele
dezastrului care a lovit Romania in blestematul iunie
1940, cand URSS ne-a ocupat cele unsprezece judete:
Balti, Soroca, Orhei, Tighina, Lapusna, Cahul, Ismail,
Cetatea Alba, Hotin, Cernauti, Storojinet si tinutul
Herta. Fiind partea cea mai amenintata de exterminarea
bolsevica, noi, oamenii de cultura, de stiinta,
medicii, profesorii, inginerii, clericii, ofiterii,
functionarii si proprietarii, ne-am refugiat din
teritoriile rapite in alte judete din interiorul
tarii. Asa am devenit refugiati. Astfel am constituit
un segment de populatie al Romaniei, care a suferit
cel mai mult din cauza razboiului, a prigoanei
comuniste, a opresiunii regimului totalitar. Romania,
tratata intre 1945-1964 de catre URSS ca o tara
ocupata si tinuta sub regim totalitar de sorginte
sovietica, n-a putut sa ne apere de persecutii si
teroare. Trenuri intregi cu refugiati, ajunse dincoace
de Prut, au fost trimise inapoi. Incepand din toamna
anului 1944, peste 60.000 dintre refugiati au fost
ridicati cu forta de catre autoritatile sovietice de
ocupatie. Cei mai multi dintre ei au fost dusi direct
in Siberia si Asia Centrala. Peste o suta de
refugiati, refuzand deportarea in URSS, s-au sinucis.
Majoritatea insa am reusit sa ne ascundem in cele mai
diverse moduri, inclusiv prin schimbarea identitatii.
Noi, basarabenii, nordbucovinenii, hertenii,
transnistrenii, care am scapat de deportarea in URSS,
nu am avut parte de o viata normala. Starea de
"refugiat" a devenit in ochii puterii un stigmat
dezonorant. Am fost urmariti, supusi unor tracasari
permanente, tratati drept cetateni de categorie
inferioara, suspectati. Pana in 1965 noi eram
"dusmani" sau "potentiali dusmani", "fugari din tara
socialismului infloritor", ca dupa aceea sa fim
acuzati de "simpatii pro-sovietice". Dar si mai grav
era faptul ca atitudinea represiva, restrictiile si
marginalizarea se rasfrangeau si asupra celor care in
perioada exodului nu erau decat copii. Pe buletinul
nostru de identitate scria "nascut in URSS" si acest
blestem a insemnat un calvar pe viata. Si totusi, in
lunga perioada de persecutii ale regimului totalitar
comunist, noi am ramas patrioti romani si am fost fii
loiali ai tarii-mama Romania, de care este legata
speranta noastra in restabilirea dreptatii.
Evenimentele din decembrie 1989 au insemnat pentru
noi, inainte de toate, revigorarea sperantei de
reintregire nationala si de revenire a Romaniei la
statutul de dinaintea anului 1940. Asa cum s-a
intamplat cu Germania si cu republicile baltice. Am
investit mari sperante in partidele politice aparute
dupa 1990, convinsi ca ele vor promova si vor apara
interesul national. NE-AM INSELAT! Nici unul dintre
partidele care s-au perindat la putere in ultimii zece
ani nu numai ca nu au facut nimic pentru reintregirea
neamului si a teritoriului national, ci, culmea
absurdului, acestea au actionat chiar impotriva
idealului reintregirii. Prin semnarea unor tratate cu
fosta URSS, cu Ucraina si Republica Moldova, cauza
reintregirii a fost tradata. Iar drepturile noastre
patrimoniale au fost tratate cu un total dispret. In
timp ce diverse categorii de cetateni au obtinut tot
felul de despagubiri si reparatii, mai mult sau mai
putin justificate (vezi fostii detinuti politici,
revolutionarii, minoritatile nationale, proprietarii
de terenuri, de paduri, de imobile, stramutatii din
Cadrilater etc., etc.), noi, basarabenii,
nordbucovinenii, hertenii, transnistrenii, nu am
obtinut absolut nimic. In timp ce, pe plan
international, sunt revendicate si acordate reparatii
pentru persecutiile suferite de reprezentantii
etnicilor evrei, tigani, germani, italieni, in timp ce
Estonia, Letonia, Lituania cer Rusiei - succesoarea
URSS - despagubiri de sute de miliarde de dolari
pentru pagubele provocate in perioada ocupatiei, de
ale noastre revendicari si drepturi nici nu se
aminteste macar. Astazi, cand se vorbeste mereu despre
restituirea averilor fostilor proprietari, despre
proprietatile refugiatilor ramase in teritoriile
rapite nu se roseste nici un cuvant. Toate protestele
si avertismentele Asociatiei Culturale Pro Basarabia
si Bucovina, Societatii Culturale "Tinutul Herta",
Consiliului National al Reintregirii, Societatii
pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina,
Asociatiunii Transilvane pentru Literatura Romana si
Cultura Poporului Roman (ASTRA), Asociatiei Romane a
Victimelor Stalinismului (ARVIS), Solidaritatii
Universitare, Vetrei Romanesti si ale altor
organizatii neguvernamentale impotriva unor tratate
inechitabile si neavenite au sunat in van. Toate
proiectele de legi privind despagubiri si reparatii
pentru proprietatile si bunurile ramase in teritoriile
ocupate, privind improprietarirea refugiatilor si
descendentilor acestora cu terenuri, privind
reparatiile pentru represiunile indurate din partea
ocupantului sovietic si altele zac in Parlament de ani
de zile, trecand din legislatura in legislatura, fara
de a fi puse pe ordinea de zi. Analizand cauzele
acestei stari de lucruri, trebuie sa recunoastem ca o
mare parte din vina o purtam chiar noi, basarabenii,
nordbucovinenii, hertenii, transnistrenii. Am gresit
fundamental atunci cand am acordat increderea noastra
partidelor traditionale. Deceniul care s-a scurs ne
arata ca politicienii romani (cu foarte mici exceptii)
nu sunt receptivi la problemele romanilor instrainati,
nu sunt patrunsi de ideea reintregirii si importanta
ei pentru interesele strategice ale Romaniei viitoare,
nu simt si nu impartasesc durerea noastra. Pentru a fi
in stare sa ne rezolvam problemele noastre trebuie sa
avem reprezentantii nostri in Parlament. Detinutii
politici si-au obtinut drepturile si au impus Legea
dosarelor pentru ca in Senat a existat un Constantin
Ticu Dumitrescu; proprietarii de terenuri si paduri au
fost reprezentanti de deputatul Vasile Lupu, ungurii
au UDMR, tiganii si celelalte minoritati au si ele
reprezentantii lor. Noi suntem absenti. Desi numaram
circa un milion (impreuna cu descendentii refugiatilor
si "repatriatii" de dupa 1990) si am putea constitui o
forta economica si politica redutabila, ne comportam
de parca nici n-am exista. Ghinionul nostru consta in
faptul ca nu suntem uniti intr-un singur partid si ca
nu avem grupul nostru parlamentar. Optiunile noastre
politice sunt dispersate in tot evantaiul, atat de
pestrit, al formatiunilor politice. Noi suntem si la
taranisti, si la liberali, si la PDSR, si la PD, si
oriunde, numai la noi si cu ai nostri nu suntem.
Experienta celor zece ani ne arata ca avem marea
datorie sa ne solidarizam. A fi solidari pentru noi,
basarabenii, nordbucovinenii, hertenii, transnistrenii
inseamna: sa ne declaram si sa ne aparam statutul
nostru de refugiati politici, deoarece am fugit din
fata regimului sovietic pentru care am fost
indezirabili; azi nu suntem acceptati nici de actuala
putere de la Chisinau si, cu atat mai putin, de cea de
la Kiev; sa luptam pentru drepturile noastre legitime
si pentru reintregirea nationala; sa contracaram
cursul politic antinational de la Chisinau si
Bucuresti; sa luptam impotriva deznationalizarii
brutale si silentioase la care este supusa si astazi
populatia romaneasca din teritoriile nationale ocupate
de sovietici si aflate acum in componenta Ucrainei si
chiar a Republicii Moldova; sa acordam intotdeauna in
mod constient si solidar voturile noastre candidatilor
nostri, atat pentru parlamentul de la Bucuresti, cat
si pentru cele de la Chisinau si Kiev; sa luptam
pentru obtinerea unui cadru juridic ce ar permite
punerea in practica integral a hotararilor adoptate la
Primul Congres Mondial al Refugiatilor si
Descendentilor acestora din teritoriile ocupate de
imperiul sovietic (Iasi, 30 iunie - 2 iulie 1995) sub
deviza: Ne cheama pamantul stramosesc!; sa contribuim
in mod pragmatic la fortificarea premiselor
Reintregirii Nationale si Integrarii Europene a
romanilor.

Comitetul de initiativa al solidaritatii
basarabenilor, nordbucovinenilor, hertenilor si
transnistrenilor Vasile Tepordei (jud. Cahul) Dumitru
Teaci (jud. Hotin) Sergiu Rosca (jud. Soroca)
Alexandru Soltoianu (jud. Orhei) Ioan Malcovici (jud.
Lapusna) Mircea Hrib (jud. Tighina) Petre Dumitrescu
(jud. Tighina) Alianta Nationala: 313.46.44; 313.53.75




Comitetul de initiativa    10/15/2005


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian