Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


CA-N CODRU… -piesă-fabulă într-un act-




personaje


CAPRA
LUPUL
VULPEA
IEPURILĂ
URSUL
BURSUCUL-SOMER
SCUFITA DOLLY
VEVERITA
VÂNĂTORUL


Scena I
Lupul si Capra vorbesc la telefoane mobile; Bursucul, care se va afla tot timpul pe scenă, este amplasat într-un loc unde să nu deranjeze desfăsurarea actiunii, cu o pancartă pe piept pe care scrie “Somer în greva foamei, în stil japonez.”

LUPUL (plimbându-se ghebosat pe toată scena, cu glas stins fără să-i acorde vreo atentie Bursucului-somer): Mi-e o foame de lup! Mi-e o foame de lup!... (către sală): Stiti voi cum e foamea de lup ? De unde să stiti dacă n-ati auzit niciodată chiorăituri prin burtă ? Voi aveti tot ce vă trebuie, vă dă mami si tati de toate, nenea Guvernul vă dă corn si lapte – mie nu-mi dă nimeni nimic... Dacă mai înhat si eu câte o oaie, toată lumea urlă la mine...
BURSUCUL(cu voce stinsă): Si mie mi-e foame...
LUPUL(nervos): Bursucule, tu să taci! Ai primit o multime de bani de la disponibilizare, ce-ai făcut cu ei ?
BURSUCUL: Am trăit de azi pe mâine...
LUPUL: Pe dracu! I-ai dat pe băutură, ai jucat cărti... Văd că ai si telefon mobil…
BURSUCUL: Cărti, da: am cumpărat manuale alternative din care fiu-mi-o nu pricepe nimic, din care eu am înteles că Stefan cel Mare a fost un curvar... Si ce e rău că am telefon la brâu ? Acum tooată lumea are si, în orice caz, mi l-au dat ca să nu mai fac greva foamei – da’ pot ?
LUPUL: Vobesti prostii! De când n-ai mâncat ?
BURSUCUL: Apropo, colega: n-ai ceva de mâncare ?
LUPUL: Eu ?! Tu nu stii că pe mine mă latră toti câinii, ciobanii mă amenintă, vânătorii – fereste-mă, Doamne de alice, că mai bine să mor de foame; si proasta aia de capră nu mai pleacă să aducă de mâncare la iezi... (oprindu-se la un capăt de scenă, lovindu-se cu laba peste frunte): Pfui, ce idee mi-a venit! Ia să o sun pe mobil... (duce telefonul la ureche, strigă tare): Hălau! Hălau! Doamna Capră ?
CAPRA (intrată între timp la celălalt capăt al scenei, behăit): Yes, pardon: da, aici ABC-ul “Capra” s.r.l., la telefon managera...
LUPUL (aparte): Ca să vezi! (tare): Săru-copita, cumătră, scuză-mă, dragă: Lupu te deranjează...
CAPRA (exclamând, teatral): Lupu! Vai, dragă, ce surpriză-mi faci!... Nici un deranj, dragul meu, pot să te ajut cu ceva ? Treci pe la mine, că nu ne-am văzut de mult si-am pregătit niste gustări calde...
BURSUCUL(milogindu-se): Pentru mine n-ai ceva de-ale gurii ?
CAPRA(Lupului, dar arătând spre Bursuc): Ăsta cine-i, cumetre ?
LUPUL(cu lehamite): Disponibilizatu’ de la firma lu’ peste...
CAPRA: De unde ?!
LUPUL: De la firma... Dă-i si lui ceva si... Ziceai de gustări calde... (aparte, către sală): Lui să-i dea nu mie, că data trecută nu era gata-gata să ard de viu în groapă ? Noroc că au venit pompierii si m-au descarcerat... Da’ ce prânzulet i-as mai trage dacă mi-ar da iedul cel mic!... (tare plecându-se cu elegantă): Îmi pare rău, doamna Capră, dar azi nu pot, sunt foarte ocupat...
CAPRA: Cum doresti... Oricând esti bine venit.
LUPUL (îndatoritor): Mersi! De fapt eu te-am sunat să-ti spun că au sare-drob la second hand-ul din poiană – m-am gândit că poate te interesează...
CAPRA: Mersi, cumetre dragă, acum mă interesează mai putin, că folosesc vegeta... Si-apoi, mă cam doare-n spate din cauza căratului...
LUPUL: Hălau! Nu te-aud bine, că mi-e slabă bateria...
BURSUCUL(Lupului, întinzându-i telefonul mobil): Vorbeste cu ăsta...
LUPUL(cu mirare): Bravo, Bursucule! Somer-somer, greva foamei-greva foamei, da’ cu telefonul mobil la brâu...
BURSUCUL: Păi, nu-ti spusei ? L-am primit la disponibilizare, că n-au avut să-mi dea tot ce mi se cuvenea. Numa’ pentru ei au, fir-ar mama lor a...
LUPUL: Domnule, în prezenta mea să nu înjuri, că le am eu pe-ale mele...
BURSUCUL(continuând: ...Îsi dau prime, vizitează toate pădurile din tară si de peste granită. Eu o singură dată m-am apropiat de granită si… Doamne-fereste! Era gata-gata să mă împuste. Noroc că aveam la mine niste verdeturi de leac…
LUPUL: Ca să vezi! Da’ lasă, că nu mai sunt multe păduri...(Caprei): Zii acum, cumătră, că nu te auzâi bine...
CAPRA (strigând): Spatele! Mă doare-n spate... (aparte)Fi-ti-ar urechea de beton!
LUPUL: Da’ Tapu’, unde ti-e ? De ce nu-l trimiti pe el ?
CAPRA: E în delegatie. S-a dus după niste frunze-n în Retezat. În ultima vreme am comenzi mari pentru frunze...
LUPUL: Auzi, da’ de ce nu angajezi pe cineva să meargă în delegatii ? Uite-aici un somer...
BURSUCUL: Eu ?! Stati să închei conflictul de muncă, că-i pe durată nedeterminată.
LUPUL: I-auzi! Mă, faină-i viata de somer! (Caprei, aproape revoltat): Bine, am înteles: frunzele sunt specialitatea casei, da’ pentru clienti asa, ca mine, nu ai vreun meniu ? (aparte): Auzi la ea: frunze!
CAPRA (acelasi joc): Vai de mine, se poate, cumetre ? Avem tocănită de barba-tapului, ciorbă de tâta-oii, sărmălute umplute cu tâta-caprei, gulas de tâta-vacii, musaca de tâta-mielului...
BURSUCUL(jeluitor, Caprei): Dă-mi si mie o portie...
CAPRA: Nici o problemă: vii să-mi sapi o groapă unde să fierb ciorba de frunze si...
BURSUCUL: Eu ? Să sap ? Păi, matale nu vezi că n-am voie ? (îi arată pancarta de pe piept). Sunt în grevă, doamnă. Vrei să mâ considere sindicatul spărăgător de grevă ?
LUPUL(indiferent la discutia dintre Capră si Bursuc, către sală): Musaca de miel ? Asta da! (Caprei): Hălau! Din asta, de miel, trimite-mi si mie vreo două-trei portii...
CAPRA: Îmi pare rău, nu servim clientii la domiciliu – nu avem mijloc de transport, de-abia acum suntem în tratative cu firma lu’ Ursu, dar dacă e nevoie, am să-l rog să te servească, desi mi-ar fi făcut plăcere să te am musafir...
LUPUL(aparte): Mie-mi spui! (tare): Firma de transporturi “Ursu” ? N-am auzit, da’ nu contează, adică ba da... (speriat): Vai de capul meu! Am căpiat – Doamne-fereste! Asta mi-ar mai lipsi: să mă întâlnesc cu Ursu! Lasă, cumătră, că trec eu pe la tine ceva mai încolo, să văd toată lista de bucate... Da’ scuză-mă că te întreb: tâtele alea din meniu sunt proaspete ? Nu cumva sunt din alea cu silicon ?
CAPRA: Vai de mine, vecine! Se poate ? La noi totul e de azi. Culegem plantele pe rouă, ca să fie fragede, si le preparăm pe loc sau la cererea clientilor.
LUPUL (mirat): Cum adică, le culegeti ? Păi, mi-ai zis că...
CAPRA (râzând behăit): A, nu e ce crezi matale: preparatele noastre sunt numai din ierburi, localul nostru e exclusiv vegetarian...
LUPUL (făcându-si cruce cu laba stângă, fiindcă în cealaltă tine telefonul):Si, cum ? Nimic pe bază de carne ?
BURSUCUL: Hi-hi-hi!, Lupule, ai mierlit-o...
LUPUL(apropiindu-se amenintător de Bursuc): Poate vrei să-ti trag veo două labe!...
BURSUCUL(zeflemitor): Poate vrei să te dau pe laba domnului lider de sindicat...
CAPRA: N-am absolut nimic, vecine: acum toată lumea a cam trecut pe alimentatie cu ierburi. Si oamenii, si animalele... Deja e criză de foarfeci...
LUPUL (mirat): Foarfeci ?!
CAPRA: Da, cumetre, că sunt tare căutate pentru tăiat frunze...
LUPUL (uimit): A înnebunit lumea, cumătră...
CAPRA: Da de unde! Lumea vrea meniu ecologic... Apoi, m-am gândit chiar să deschid un supermarket, că foarte multi oameni, mai ales tineri, s-au specializat în meseria de tăietor de frunze. Toată ziua taie frunze...
LUPUL (lămurit): A, asa da... (aparte, cu voce linistită): Da, e clar că au înnebunit toti: si animale si oameni! (întristat brusc, tare): Ai drepate: cam toată lumea a trecut la verdeturi, fir-ar ale naibii!... Bine, doamna cumătră, da’ avem atâtia câini pentru multimea de tăietori de frunze ?
CAPRA: Noi ?! Avem, domnule, un septel de javre cât nu are toată Uniunea Europeană si Australia…
LUPUL: I-auzi! (Bursucului): Mă, tu ai foarfeci ? Te pricepi măcar la tăiat frunze ? (compasiv, Caprei): Si zici că Tapul tău e plecat după frunze ?
CAPRA (cu glas obosit): Ce să facem ? El cu aprovizionarea, eu cu vânzarea si contabilitătile...
LUPUL: Da-da, asa e: e greu cu deplasările astea... Abia alaltăieri am venit si eu dintr-o delegatie.
CAPRA: Tot economică ?
LUPUL: Oarecum. De fapt, am fost chemat la Centru pentru promovare si autorizatie...
CAPRA: Ce autorizatie ?
LUPUL: A, nu stii ? Urmează să mă ocup de protectia animalelor – nimic deosebit. Am decizia în buzunar...
BURSUCUL (speriat): Tu ? Să te ocupi de protectia animalelor ? Înseamnă că a înnebunit lumea…
LUPUL: Vezi că mă jignesti si te bag imediat la Parchet… Cum vorbesti cu mine ?
BURSUCUL: Scuze…
CAPRA: Chiar că a înnebunit lumea...
LUPUL: N-am înteles – ti-am spus că mi-e bateria la telefon pe terminate.
BURSUCUL: De ce minti ?
LUPUL (Bursucului): Nu te amesteca!
CAPRA (uimită): Adică, dumneata, să te ocupi de protectia animalelor ?!
LUPUL: Da, eu – care-i problema ? Ti-am spus: a fost o simplă promovare în functie: de la paznic la oi...
CAPRA: Si, scuză-mă, cumetre, cum te ocupi de problemă ?
LUPUL: Simplu: controlez ogrăzile dacă au portile închise, turmele de oi dacă sunt păzite de câini corespunzători... Dacă fiecare turmă si gospodărie are cel putin câte-un măgar...
BURSUCUL: Si-mi mai zici mie de telefonul mobil, da’ cât furi tuuuu…
LUPUL (repezindu-se spre el): Mă, vrei să te mănânc ? Ce vină am eu dacă asa e legea ?
CAPRA: Păi, e fix ca la oameni…
LUPUL: Exact, doamnă: e după legea lor…
CAPRA: Si nu ti-e greu ?
LUPUL (cu arogantă): Mie ?! Doamnă, eu sunt specializat si antrenat când e vorba de paza bunului obstesc. Dacă vrei, putem încheia un contract si-ti păzesc si iezii tăi.
CAPRA (aparte, către sală): A, stiu că i-ar conveni, escrocului... (Lupului): Ideea mi se pare interesantă, dar trebuie să hotărâm în consiliul de familie, fiindcă asta ne costă ceva, nu ?
LUPUL (aparte, către sală) Oho, si încă ce-ar mai costa-o! Ay, ce muschiulet de ied în suc propriu as mai mânca!... (Caprei): Ei, ce să te coste ? O nimica toată. Oricum, negociem – tarifele si taxele mele sunt negociabile – toate.
BURSUCUL: Auzi, Lupule, tie chiar nu ti-e rusine de nerusinarea ta ?
LUPUL: Tu îmi vorbesti de rusine si de moralitate ? Tu care ai încasat de la disponibilizare o multime de… (Caprei): Deci, doamnă, negociem si trecem la treabă…
CAPRA: O.k. Asta e foarte bine...
LUPUL: Avantajul e că primesc si plata în natură...
CAPRA: Adică ?
LUPUL: Păi, uite: dacă n-ai alte posibilităti, primesc si produse si chiar ciubuc, dacă e cazul, fiindcă e la modă... Poate faci rost de niste mită – între noi fie vorba…
CAPRA: Adică esti corupt ?
LUPUL: Ei, corupt! La noi, în codru ? Să fim seriosi, cumătră! Da’ ce să fac ? Asa e viata...
CAPRA (gânditoare): Da, cumetre, asa e viata...
LUPUL: Vreau să-ti mai spun, însă, că sunt foarte ocupat, e foarte mult de umblat, e destul de greu, cumătră, tot mai greu, da’ stii că eu nu m-am plâns niciodată si nici nu m-am ferit când a fost vorba să apăr interesele animalelor... (se asează cu un geamăt pe o buturugă)...
CAPRA: Da, e grea viata de controlor... Tot timpul pe teren, flămând...
BURSUCUL (Lupului): Flămând pe dracu’! Dă-mi telefonul…
LUPUL (Bursucului): Mă, nu ti-am spus să taci ? Că îti trag vreo două labe de îti vezi ceafa fără oglindă… (Caprei): Da, cumătră, asa e, noroc că mai găsesc nereguli si mai amenint cu amenzi... Zilele trecute am vizitat niste stâni de unde am avut reclamatii că sunt unele nereguli si să văd dacă nu găsesc oi căpiate.
CAPRA: Mai sunt si din astea ?
LUPUL: Oho! Păî, nu v-am spus ? Fix ca la oameni, numai că la noi e ca în codru… Si-apoi, stii si tu foarte bine că astea sunt foarte periculoase pentru turmă... Nu mai vorbesc de berbeci, că majoritatea s-au băgat în politică si s-au ticnit cam toti de cap… Dar sunt si destui berbeci căpiati, doamna cumătră…
CAPRA (curioasă): Si, ai găsit ?
LUPUL: Am găsit o singură oaie căpiată, secretară la nu-stiu-ce firmă si doi miei abandonati...
CAPRA (foarte mirată): Miei abandonati ?
LUPUL: Da, doamnă, ce te miri ? E si asta o modă. La oameni e si mai rău, da’, mă rog, e un sector care nu mă interesează...
CAPRA: Bine, da’ cu mieii ce-ai făcut ? Sper că i-ai dus la mama lor...
LUPUL (spre sală, ca o înjurătură): Mama lor! Păi, dacă-mi pica mă-sa în labăăăă... Ehei, ce prânz grozav mai aveam! (Caprei): Cumătră dragă, eu m-am străduit, am dat si anunt pe trunchiuri de copaci, da’ n-am găsit pe nimeni, asa că...
CAPRA: Sper că nuuu... Întelegi ce vreau să zic...
BURSUCUL (Caprei, ironic): Vai de mine, vecină! Cum îl puteti bănui pe Lup de asemenea fapte ?
LUPUL (prefăcându-se a nu-l fi auzit pe Bursuc): Cum să nu pricep, cumătră, da’ fiindcă mi-era milă să-i las singuri în pădure si nici nu eram sigur că erau sănătosi – poate-aveau virusi de căpiati...
CAPRA: Da, si ?
LUPUL: Păi, am procedat legal: am întocmit proces verbal de constatare-casare si i-am mâncat de probă. Îti dai seama ce mi-am riscat sănătatea ?
CAPRA (fals îngrijorată): Stai, că nu pricep: chiar ai mâncat mieii ?
LUPUL: D-apoi, cum ? Să-i fi lăsat în pădure, să li se întâmple ceva, că doar răufăcători sunt peste tot – stii bine... Dar putea să-i mănânce chiar si vreun prieten de-al nostru si să se îmbolnăvească – n-as fi intrat la puscărie ? Asa că mai bine m-am sacrificat eu...
CAPRA(Aparte): Ce să spun! (tare): Sper că esti bine, adică nu te-a apucat căpiatul...
LUPUL (aparte): Scorpia naibii! (tare): A, nici vorbă! Am mâncat eu si carne de vacă nebună si n-am avut nimic, darmite carne de miel crud!
CAPRA: Da’ anul trecut parcă ai avut o problemă...
LUPUL: A, o intoxicatie cu salmonela de la găina pe care mi-a băgat-o Vulpea pe gât ca să n-o spun la Consiliul Pădurii, da’ numai după ce am fugărit-o prin toată pădurea. Dar stia escroaca de salmonela si-i clar că intentiona să mă omoare...
CAPRA (si mai îngrijorată, dar tot fals): Vai de mine! Nu pot să cred...
LUPUL: Sunt convins că a vrut să mă omoare, da’ las’că-mi mai iese ea în cale! Îmi pică ea în labă... Acum n-am nimic, doar nitel mă cam supără stomacul si îmi chiorăie matele, da’ sunt probleme mai vechi...
CAPRA: Să-ti trimit niste tătăneasă, că altceva n-am... Da’ cred că niste suc de morcov ti-ar face bine...
LUPUL: Ai si preparate de cofetărie ?
CAPRA: Desigur: ceai de coada-calului, ruladă de măcris în frunze de soc, suc de măcrisul-cucului, plăcintă din traista-ciobanului, salată de tătăneasă...
LUPUL (aparte, după ce scuipă scârbit): Tătăneasă! Buruieni! Morcovi!... Capra asta-i nebună! (vesel): Ba nu, nu-i nebună deloc. (cu voce tare): Tătăneasă ? Ai tătăneasă ? Excelent! Cu ea mi-am revenit si data trecută; trimite-mi câteva frunze pe-un iedut... (din nou aparte): Ay, ce ospăt mă asteaptă! Bravo mie!
CAPRA (cu falsă părere de rău în glas): Îmi pare rău, vecine Lup, da’ din păcate, iedutii cei mari sunt la cules de frunze în Spania, iar cel mic e la internet...
LUPUL (prefăcut, mieros): Chiar voiam să te întreb: ce-ti mai face familia ? Iezisorii, vreau să spun...
CAPRA: Bine, toti suntem bine...
LUPUL: Parcă ziceai că te doare-n spate...
CAPRA: Numai dacă fac efort. Da’ acum merg zilnic în poiană la aerobic si mă simt cu mult mai bine, iar transporturile grele mi le face firma “Ursu” s.r.l.
LUPUL (exclamând): Cine !?
CAPRA: Ursu, dragă, nu-l stii pe Ursu ? Doar îti spusei si mai înainte...
LUPUL (aparte): Ei, cum să nu-l stiu, că doar si-acum mă doare falca de când mi-a răsucit-o pe motiv că i-am umblat la rezerva de miere. Păi, ce eu sunt vegetarian ?
CAPRA: A, mă scuzi: uite, tocmai a venit cu un transport de smeură si miere... Dacă ai timp treci pe la cofetăria mea să te servesc cu un nectar de fructe...
LUPUL (către sală): E clar: Capra asta s-a bolunzit de-a binelea: nectar îmi trebuie mie ? Eu salivez după o carne de ied si ea îmi dă nectar...
BURSUCUL(Cu răutate): Da, matale, de ce nu treci pe vegetale ?
LUPUL(Nervos): Mă, nu ti-am spus să taci si să nu te bagi în probleme pe care nu le cunosti ? (caprei): O să vin, sigur – multumesc pentru invitatie... Si cum ziceai că e cu aerobicul ăla ? Ce program au acolo ?
CAPRA: După-amiază, spre seară. Ora exactă a începerii programului o cântă Cucul de trei ori...
LUPUL: Aha! Mersi, cred că am să vin si eu. Ciao!
CAPRA: Ciao! (strigând): Vin imediat, domnu’ Ursu... Imediat. (iese).
LUPUL: Aerobic... Ideea nu e rea deloc. Spre seară, Tapu’ e în delegatie... Nu, nu e rău deloc...
VULPEA (intrând în scenă din partea opusă celei în care se află Lupul): Salut-salut! Ce faci, cumetre Lup ? Vorbesti singur ?
LUPUL (îndatoritor): Doamna cumătră, vezi că ai niste pene pe la bot si îti face rău la frumusete... Mai dă si matale cu laba după ce mănânci, că te dai de gol... (răutăcios) Apropo: nu mai ai vreo găină cu salmonela, ca anul trecut când ai vrut să mă omori ca o criminală ?
VULPEA: Eu de unde să fi stiut că nu erai vaccinat ?
LUPUL (autoritar): Vezi că am sarcină de Consiliul Pădurii să mă ocup de protectia animalelor, asa că ai grijă...
VULPEA (cu veselie): Matale ? Cu protectia animalelor ? După ce ai furat oi si miei de a sărăcit lumea ? Bravo! Numai că nu te cred...
LUPUL (arătându-i un petec de hârtie): Uite-aici legitimatia.
VULPEA (tot de la distantă, ironică): Legitimatie! Păi, de falsuri din astea îmi fac rost când vreau...
LUPUL (oficial, agresiv): Ia spune: pe la ce cotete ai mai umblat în ultima vreme ?
VULPEA (cu un rânjet, usor revoltată): Vai de mine, cumetre! Eu ? Pe la cotetele oamenilor ? Au trecut vremurile-acelea... Acum vin la mine puisorii cu mamele lor cu tot...
BURSUCUL(Plângăret): Numai la mine nu vine nimeni...
VULPEA(Descoperindu-l abia atunci): A, cu tine ce-i ?
BURSUCUL: Apoi nu stii să citesti ce scrie aici ? (îi arată pancarta).
LUPUL(cu răutate, Bursucului): Auzi, da’ unde-ai mai văzut Vulpe care să stie carte ?
VULPEA(Mieroasă): Am o găină, da’ n-o mai pot mânca – sunt ghiftuită... (Bursucului): N-o vrei ?
BURSCUL: Eu nu mănânc carne de găină din principiu. (Arătând spre Lup): Poate cumătrul...
LUPUL (cu mirare, Vulpii): Ei, nu mai spune! Tot mincinoasă ai rămas...
VULPEA: Eu ?! Află, dragă cumetre, că m-am făcut serioasă, am o firmă de afaceri care merge excelent...
LUPUL (neîncrezător): Si cu ce se ocupă firma ta ?
VULPEA: Cu exportul de pene... Mai ales penele de pui sunt foarte solicitate la export...
LUPUL: Deci, nici tu nu te-ai lăsat de hotie – felicitări, cumătră! Da’ să stii: dacă te prind cu ceva escrocherii, rămâi fără coadă... Ia zii: de unde ai pene la bot ?
VULPEA: De unde! Păi cine le sortează pentru export ? Muncesc singură cât sapte, că nu-mi pot angaja salariati – n-am cu ce-i plăti… Si-apoi, cu escrocherii nu ai cum să mă prinzi, că lucrez pe bază de contract.
LUPUL (neîncrezător): Nu mai spune!
VULPEA: Ba îti spun, pentru că toate găinile si puicutele din zonă aduc pene la mine la depozit... Între timp, eu tin lectii cu puii despre cum trebuie să se apere de răufăcători...
LUPUL (aparte): E ca si la mine pe vremea când eram paznic la oi... (tare) Adică, vrei să spui că te-ai făcut cinstită ?
VULPEA: Cumetre, tot n-ai înteles: eu, acum, fac totul legal. Sigur că mai primesc câte-un puisor cadou, dar asta e altceva – eu nu oblig pe nimeni, întelegi ? Vin găinile singure cu darul... Adică mi se aduce, nu-l fur, întelegi ?
LUPUL: Vecină, asta e mită! Pentru asta o să ajungi în Deltă, de-o să pasti toată ziua la stuf...
BURSUCUL: Hi-hi-hi!
LUPUL: Mă, nu te râde, că nici tie nu ti-e târziu...
VULPEA: Adică, de ce să ajung la stuf ? Nu ti-am spus că eu nu pretind de la nimeni nimic. Ce să fac dacă unii mi-aduc pene necorespunzătoare ? Mai închid si eu ochii... Dumneata n-ai face la fel ?
LUPUL (aspru, hotărât): Nu! Trebuie să refuzi, doamnă! Asa procedează orice afacerist corect, dar nu e cazul la tine...
VULPEA: Mă calominezi ? Poate vrei să mă plâng la forul tutelar si la Tribunalul de la Haga. Chiar voi face plângere...
LUPUL: Dacă fac un inventar la pui, cred că ajungi pe mâna parchetului...
VULPEA: Nici o problemă – am pe cineva acolo la care i-am tot dat câte-o puicută.
LUPUL: Aha! Vreun cocosel…
VULPEA: Da, si ? Apoi, ti-am spus: am acte în regulă. N-am nici o vină că prin pene se mai rătăcesc si pui... Ce să fac cu ei ? Să-i arunc ?
LUPUL: Nu, dar de ce nu-i împarti la săraci si flămânzi ?
VULPEA (ironică): Să te înscriu pe listă ?
LUPUL: Mă enervezi, cumătră. Adică ai impresia că am ajuns la mila ta ?
VULPEA: Doamne-fereste! Dacă tot ai ajuns controlor – te descurci matale...
LUPUL: Crezi că e usor ?
VULPEA: Nici la mine. De alaltăieri n-am mâncat nimic până azi-dimineată când mi-a picat un curcan la micul dejun – o delicatesă...
LUPUL: Bănuiam eu că erai amestecată în tipetele si cotcodăcelile de mai înainte. Auzi: cum naiba faci ? Vinde-mi si mie smecheria cu prinderea găinilor. Ai o retetă ?
VULPEA: Ei, retetă! Procedez în functie de situatie, dragă...
LUPUL (cu invidie si răutate): Da’, asa, câte-o portie de cascaval mai furi de la boul ăla de corb ?
VULPEA: Pe naiba! S-a prins si el de figură si-acum îsi poartă brânza într-o sacosă legată de picior... Si-apoi, nici nu mai e asa de bună ca pe vremea cascavalului – are o bucată de telemea sărată de mor de sete după ce-o mănânc si-mi creste tensiunea...
LUPUL: Da, si ? Bei apă – care-i problema ?
VULPEA: Păi, tocmai asta e, că într-o zi beam apă, n-am observat un câine, si era gata-gata să rămân fără coadă...
LUPUL (făcând mâna pâlnie si punând-o la ureche): Nu cumva se-aud niste pasi, cumătră ?
VULPEA: Ba da. Vine cineva...
LUPUL: Eu am plecat – salut. (iese).
VULPEA (Rămasă în scenă, Vulpea priveste în sus rotindu-si capul si punând mâna streasină la ochi): Mi-a dat ideea Lupul: parcă as mânca o sută de grame de cascaval... Da’ cine stie pe unde-o fi corbul, că mi se întepeneste gâtul asteptându-l...
VOCEA LUPULUI (cu răutate): Că o fi si ăla tâmpit să te mai creadă...
VULPEA (enervată): Mai taci, cobe!
IEPURILĂ (intrând în scenă si bătând într-o tobă, strigă): Adunareeee! Azi la cinci, mare adunare! Toată lumea-i obligată să participe – mareeee adunareeee! Cine lipseste are de-a face cu domnu’ Ursu...
BURSUCUL: Si eu ?
IEPURILĂ(Vulpii, arătând spre Bursuc): Ăsta cine-i ?
BURSUCUL(Aparte): Alt anafabet...
VULPEA: Măi, morcovilă, ia sterge-o matale de-aici, că-mi încurci treburile. Vezi că te-asteaptă Lupul după tufa aia... Hai, pa!
IEPURILĂ (indiferent): Cumătră, eu ti-am spus...
VULPEA (nervoasă, încercând să se apropie de Iepurilă care se retrage încet-încet): Si de când ziceai că suntem amândoi cumetri ? Vezi că-ti fac urechile de doi metri – impertinentule!
IEPURILĂ (cu importantă): Doamnă, vezi că mă jignesti în timpul serviciului; eu sunt functionar public si nu ai voie...
VULPEA: Da ? Extraordinar! Scuză-mă, dragă... (cu glas mieros, continuând să se apropiie de Iepurilă) Si ce ziceai că avem la ordinea de zi ?
IEPURILĂ (retrăgându-se): Alegerea noului consiliu de conducere al pădurii, a presedintelui, vicepresedintelui...
VULPEA: Si cine candidează ?
IEPURILĂ: Mistretul, Ursul, Lupul – poate candida oricine...
VULPEA: Si eu ?
IEPURILĂ: Bineînteles...
VULPEA (aparte): Poate prind si eu un post de secretară sau măcar de merceolog... (către Iepuras): Bine, functionarule public, o să vin si eu...
IEPURILĂ: Vezi că trebuie să aduci si darea de seamă pe ultimele trei luni...
VULPEA: Cine ? Eu ? Iar începeti cu birocratia, cu hârtogăria ?
IEPURILĂ: Asa e legea...
VULPEA: Legea o faceti voi...
IEPURILĂ: Eu ti-am spus... (iese strigând): Mare adunareeee! Mare adunareeee! Cine lipseste va fi sanctionat cu disponibilizarea! Mare adunareeee!...
Iese si Vulpea. Câteva momente scena rămâne numai cu Bursucul, apoi intră Scufita Dolly având înfătisare cam de Scufită Rosie, dar este îmbrăcată sumar si, din toată atitudinea ei, trebuie să rezulte o tânără cu tinută si comportament modern-teribilist-flegmatic...
SCUFITA DOLLY (privind în jur): Ia uite: nu e nimeni pe-aci... Cred că m-am rătăcit, cred că pe altă potecă e căsuta bunicii. (strigă): Hei! Nu e nici un agent de circulatie ? Nici un iepuras ? Nimeni-nimeni ? Heeei!
BURSUCUL: Ce e, domnisoară ? Nu mai striga, că vine lupu’ si te papă…
SCUFITA DOLLY (către Bursuc): Da’ tu cine esti ?
BURSUCUL(usor iritat): În primul rând eu nu sunt „tu”, ci domnu’ Bursucu’ si sunt grevistu’ foamei – nu vezi ce scrie aici ? (aratându-i pancarta de pe piept) Nu stii citi ? Câti ani ai ?
SCUFITA DOLLY: Optispe, da’ stii că mă cam jignesti ? Am bacalureatu’ si engleza fără profesor…
BURSUCUL: Ei, asa da…
LUPUL (intrând, păsind greu, adus de spate, cu voce stinsă, dar surprins): Oooo! Ia uite, ce musafir avem! Ce-i, fătuta tatii ? Nu cumva esti Scufita Rosie ?
SCUFITA DOLLY: Aiurea! Aia era soră-mea… Eu sunt Scufita Dolly, dacă ai auzit…
LUPUL: A, esti ceva rudă cu clonata ? Bravo! Si, asa, singurică-singurică prin pădure ?
SCUFITA DOLLY: Ei, am venit cu un TIR turcesc până la margine, da’ măgarul de sofer a vrut să… În sfârsit… De fapt, caut căsuta bunicii si m-am rătăcit si nu mai stiu pe care vale s-o apuc, fin’că după ce s-a făcut senatoare parcă-i… Mă rog, are pe nu-stiu-ce valea nabii o căsută…
LUPUL (către sală): Pfui, ce noroc pe capul meu! (Scufitei Dollyi, vesel): Căsută ? Apoi, dragă fătucă, tu nu stii ? Gata cu căsutele! Acum toată lumea are (Apăsat, semnificativ) casă de vacantă, cu un pic de piscinută, cu gard de fier forjat, cu… Mă rog, tot felul de chestii… Da’ stiu eu unde, că am vrut s-o vizitez de vreo două ori, da’ are niste dulăăăăi…
SCUFITA DOLLY (Usor ironică, apăsat): Stiu: Pittbuli si Rotweileri… Mersi de informatie… N-ai cumva o tigară ?
BURSUCUL (Aparte): Ay, trăsni-m-ar! Asta duhăneste…
LUPUL: Am trabuc, domnisoară…
SCUFITA DOLLY: Superlong ?
LUPUL (Privind-o gales): Ei, nu-i chiar superlong, da’l potrivim noi cumva…
SCUFITA DOLLY: Mersi!
LUPUL (Mieros): Si vrei să ajungi la bunicuta ta dragă ? Te duc eu, că sunt tocmai nenea agent de circulatie…
BURSUCUL(Încet, Lupului): Nu ti-e rusine să minti ? Parcă a-i fi politician…
LUPUL(candid): Da’ ce-am făcut ?
SCUFITA DOLLY: (Fericită, Lupului): Da ? Esti chiar nenea politistu’ ? Nu mă fentezi ? Că cam ai, asa, o mutră – schiuzmi – de peste uns cu alifie de prostituată…
LUPUL: Eu ?!? Păi, domnisoară Scufită, am un curriculum de viată ce n-au văzut toti Călimanii si Jungla Amazonului…
SCUFITA DOLLY: Ei, am glumit, da’ a lup tot cam semeni…
LUPUL: Vai de mine, domnisoară! Se poate ? Ia priveste-mă: arăt eu a animalul ăla groznic din poveste... De fapt, e un fel de rudă îndepărtată, poate chiar un strămos de-al meu, unu’ rău, care ne-a făcut neamul de râs. Eu, dragă domnisoară, sunt cel care apără binele si animalele, ba chiar si oamenii mai slabi sau copiii care se rătăcesc prin pădure... Uite la părul meu: mai seamănă a păr de lup ?
SCUFITA DOLLY:: Putin – parcă, da’ nesemnificativ…
BURSUCUL: Părul ?! Domnisoară, nu te lua după culoarea părului, că ăstia îsi schimbă doar părul, ca unii oameni culoarea politică…
LUPUL (Nervos): Auzi, dom’ Bursache: nu ti se pare că stii cam multe, cam prea multe ?
SCUFITA DOLLY: (Făcându-se a nu-l fi auzit pe Bursuc; Lupului, bătând din palme): În sfârsit, bine că te-am întâlnit… Psst! Îmi dai trabucul acela ?
LUPUL (Mirat): Păi, îl vrei aici ? Las’că-l fumezi pe drum… (Apoi, vesel si el, către sală): Crede că mie nu-mi pare bine ? Oho! (Scufitei Dolly): Si eu mă bucur că pot să-ti fiu de folos, numai că uite, vine noaptea, eu sunt cam bătrân si nu prea văd bine pe întuneric să te duc până la căsuta bunicutei, asa că, dacă vrei, dormi noaptea asta la casa mea de vacantă, iar dimineată mergem la Bunicuta ta.
SCUFITA DOLLY: O.K., da’ pe-aici nu e o… ? Mă rog, nu aveti vre-un bar, vreo discotecă, vreun night club ? Pe ce lume trăiti ? Bine, merg cu tine, Da’ parcă mi-e cam frică, fiin’că am mai fost violată de patru ori de am rămas cu gemeni... Mă întelegi, nu ?
BURSUCUL: Ehe, asa Scufită mai zic si eu…
LUPUL: Nea Bursache, vrei să-ti rup difuzorul ?
SCUFITA DOLLY: Deci, cine-mi garantează integritatea corpului ?
BURSUCUL: Mos Culă din Retezat...
LUPUL (Scufitei Dolly): Adică, eu sunt nimeni ? Te iei după înfometatu’ ăsta ? (Arată spre bursuc)
SCUFITA DOLLY (Lupului): Domnu’ agent, sau ce-i fi – ia-mă de-aci si du-mă unde vrei, că mor de oboseală… Ti-am zis de-o tigară… Mi-ai dat ?
LUPUL (mieros): Ti-am zis, dragă: trabuc.
SCUFITA DOLLY: Bine – dă-mi… Poate mă duci, fin’că n-ai… Pe bune, că începe să-mi fie frică de tine…
LUPUL: De mine ? Da’ nu ti-am spus că eu nu sunt Lupu’ din poveste ? Ăla e un străbunic de-al meu si a fost dus la Rezervatia din Retezat... De ce să te temi ? Tu o să dormi în bârlog, iar eu o să stau afară să te păzesc. Am badigarzi, piscină – poate faci o baie… (spre sală): Că doar n-o s-o mănânc nespălată…(Scufitei Dolly): Să mergem, că e târziu si vine ursul peste noi... (o ia de mână si pornesc spre celălalt capăt al scenei).
(Imediat intră Vânătorul)
VÂNĂTORUL (Cu veselie): Hopa! Ia, uite pe cine văd eu aici! Opriti-vă!... (către Lup): Unde-o duci pe fătută ?
LUPUL (cu glas obosit, vorbind greu): S-a rătăcit în pădure, sărăcuta si o duc să doarmă în bârlog la mine în noaptea asta...
BURSUCUL (Răutăcios): Parcă-i ziceai casă de vacantă… Piscină, chestii…
LUPUL (Bursucului): Taci, naibii, că-mi strici toată afacerea! Vezi, că îmi cazi, tu, odată-n labă – te jupoi de viu…
VÂNĂTORUL (ironic, neîncrezător): Cumetre, îmi pari cunoscut – unde ne-am mai văzut oare ?
LUPUL: Îti jur: nicăieri – mă confunzi cu frate-mi-o… Eu am fost trimis de Consiliul Pădurii în Patagonia de Vest ca atasat zoomilitar imdiat după păruiala din ’89 când a dat ursul lovitura de stat…
VÂNĂTORUL(Hotărât): Auzi: cu mine vorbesti ? Ce urs ? Ce păruială ? Aia a fost la Bucuresti... N-ai învătat atâta lucru ?
SCUFITA DOLLY (Căscând plictisită): Ce faceti, mă mai tineti mult aci de pomană ?
LUPUL (Vânătorului): Văleu, Doamne, ce să învăt ? De unde să învăt ? Că la noi toate scolile au fost închise, fin’că nu corespund din punct de vedere igienico-sanitar; n-au acoperis, ne rezolvăm problemele intime prin tufisuri, n-au mobilier… Plouă în ele ca afară. Am dat eu de câteva ori târcoale pe-acolo cu gând să pun laba… pardon, să întâlnesc vreun coleg-berbec sau oaie, da’ … N-am mai auzit o poveste de nu-stiu-când... Ieri am fost la Bibliotecă, dar doamna Bufnită tine biblioteca închisă toată ziua, fiindcă are un amant...
VÂNĂTORUL(foarte mirat): Un ce ?
SCUFITA DOLLY (Usor iritată, vânătorului): Un amant, domnule! Ce ? N-ati mai auzit ?
LUPUL: Da, are un prieten, un tip din Consiliul Pădurii cu care toată ziua stă ascunsă prin stufărisuri…
VÂNĂTORUL: Aha! Am înteles... (Scufitei Dolly): Deci, matale, domnisoară, unde ziceai că mergi ?
SCUFITA DOLLY:: La bunica.
VÂNĂTORUL: Bravo! Si nu ti-i frică prin pădure ?
SCUFITA DOLLY: Mi-a fost, că m-am rătăcit si vine noaptea, da’ acum mi-a trecut, fin’că l-am găsit pe domnu’ agent de circulatie... (Arată spre Lup).
VÂNĂTORUL (mirat, arătândsi el spre Lup): Pe el ?! (Aparte) Dumnezeule, au înnebunit si animalele!...
LUPUL(Rânjind): Da, pe mine – te deranjează, domnu’ Vânător ?
BURSUCUL(Încet. Lupului): Cum naiba poti fi atât de pervers si de escroc ?
LUPUL(Tot încet, Bursucului): Dacă ai stii ce simplu e! Simplu de tot. Tu nu escrochezi statul cu greva foamei ? Nu-ti place să lucrezi – esti un lenes…
SCUFITA DOLLY: (Vânătorului, dar arătând spre Lup): Da, pe el – a fost foarte bun cu mine...
VÂNĂTORUL (ironic): E si normal…
LUPUL (către vânător): Auzi, stii ce ? Ia vezi-ti dumneata de drum până nu-mi chem prietenii!... Că de punem la cale o haită cu interlopi de-ai nostri, nu-stiu ce mai faci...
VÂNĂTORUL(Mirat): Interlopi ? Ce sunt ăia ?
LUPUL: Hai, lasă, nu face pe niznaiul cu mine! Avem si noi interlopii nostri, ca si voi...
VÂNĂTORUL(iritat): Care “voi” ? Vezi că mă jignesti... Si mă mai si ameninti cu prietenii tăi, cu haita, adică ? Cumetre, aici nu esti în Vestul Sălbatic, ci în România...
LUPUL: E mai rău... Săptămâna trecută am fost într-o delegatie în Delta Amazonului si ce-am văzut acolo e chestie de grădinită fată de ce e în Delta Dunării si...
SCUFITA DOLLY: Asta cam asa e…
BURSUCUL: De acord…
LUPUL (Cu ironie răutăcioasă, Bursucului): Scuză-mă: tie cine ti-a cerut părerea ? Că n-am auzit…
VÂNĂTORUL (Lupului): Auzi ? Stii că mă cam enervezi ? Tocmai tu te-ai găsit să vorbesti ? Ai auzit de Lupul moralist ?
LUPUL: Da, dar e demodată povestea acum când e plină pădurea de lupi moralisti – chestia nu mai are nici un haz... Si-apoi, domnu’ Vânător, stii cum e ? Când esti la strâmtoare, până vine legea să te apere, te aperi singur, sau împreună cu clanul, pardon, cu haita, cu prietenii, adică...
VÂNĂTORUL: Pentru prietenii tăi am eu daruri – uite-aici (îi arată pusca). Lasă fetita în pace si... valea! Hai!
LUPUL (tinând-o pe Scufita Dolly în fata sa, vânătorului): Domnule, dacă asa se pune problema, o consider pe domnisoara ostatecă si negociem...
VÂNĂTORUL (mirat): I-auzi la el! Unde te trezesti ?
LUPUL: Sunt în tara mea!
VÂNĂTORUL: Extraordinar!
LUPUL (Ironic): Si mai ce ?
SCUFITA DOLLY: (nerăbdătoare, Lupului): Mergem ? Că ne prinde noaptea si...
VÂNĂTORUL: În tara ta ? Adică aici e junglă ? Face fiecare ce vrea ?
LUPUL: Da’ la voi cum e ? Nu-i tot junglă ? Mă rog, lasă, mai discutăm noi; hai, domnisoară, lasă, nu te teme, că vii cu mine, dormi, iar dimineată mergem la căsutia bunicutei...
VÂNĂTORUL (uitând parcă de Lup, Scufitei Dolly): Da’ bunicii nu-i duci nimic ?
SCUFITA DOLLY: Ei, nu! Uite, am aici (arătându-i o sacosică) mere, cipsuri, cafea, o pizza, saleuri…
LUPUL (grăbit): Domnisoară, dacă mai stai, eu plec...
VÂNĂTORUL (clătinând din cap): Cumetre-cumetre!...
SCUFITA DOLLY:: Gata, sunt gata (se prinde de bratul Lupului)
VÂNĂTORUL: Domnisoară, nu-ti mai amintesti povestea ?
SCUFITA DOLLY:: Păi, tocmai: aia a fost poveste...
LUPUL (Hotărât, vânătorului): Fix asa e! Scuză-ne, domnu’ – nu v-am retinut numele…
(Ies Lupul cu Scufita Dolly printr-o parte a scenei, Vânătorul în directie opusă în timp ce se aud pasi apropiindu-se. Intră Capra, apoi Ursul)
CAPRA: Si cum ti-am spus, domnu’ Ursu, mi-aduci săptămânal câte-un transport de miere si câte-un cos mare de zmeură, da’ vezi să fie frumoasă, că altfel ti-o refuz...
URSUL: Desigur-desigur – afacerile sunt afaceri, da’ să stii că e tot mai greu: controale-controale, amenzi-amenzi ba pentru una, ba pentru alta... Preturile cresc, pădurile sunt tot mai putine, că le taie oamenii, au crescut accizele...
CAPRA (nepăsătoare): Si vor mai creste… Ce să facem ? Asta e viata: ne descurcăm fiecare cum putem...
URSUL: Cred că va trebui să mai negociem preturile – sunt cam mici...
CAPRA: Nu înteleg...
URSUL: Nu le stabilesc eu, ci Consiliul Pădurii. Uite: chiar în după-amiaza asta ne întrunim în sedintă, că s-au cam adunat probleme la ordinea de zi...
CAPRA: Nu stiu nimic...
URSUL: Păi, nu v-a convocat Iepurilă ?
CAPRA: Nu.
URSUL: Asa ? Lasă că avem la ordinea de zi si probleme organizatorice si cred că o să-l schimbăm, dacă nu-si vede de treabă... De-o săptămână i-am dat convocatorul... (privindu-si ceasul): Peste o oră începe adunarea si nu stie nimeni...
CAPRA (încet, către Urs): Auzi: n-ai putea să intervii la Consiliu ? Poate mi-l angajezi pe cel mic în locul lui Iepurilă ? N-o să fie degeaba...
URSUL (gânditor): Să mă gândesc, să văd ce pot face; adică trebuie făcut ceva, că Iepurilă ăsta a cam început să-si facă de cap...
LUPUL (Întors în scenă): Pe mine m-a convocat la adunare, da’ nu stiu dacă pot veni...
URSUL (parcă surprins de prezenta Lupului): N-am înteles...
LUPUL: Trebuie să mă deplasez urgent la două turme de oi, să văd dacă n-o fi căpiat vreuna, sau dacă nu dau de niste mielusei abandonati prin vreo poiană...
URSUL: Tot n-am înteles. Domnule, adunarea e adunare, problemele de pe ordinea de zi ne privesc pe toti, asa că...
CAPRA: Cumătrul Lup are sarcină să protejeze animalele – mi-a spus mie...
BURSUCUL (Ursului): Dom’ presedinte, sper că ati trecut pe ordinea de zi si problema disponibilizatilor…
URSUL(Mirat, Bursucului): Stai putin: tu ce bai ai ?
BURSUCUL: Am fost disponibilizat, fiindcă firma i-a fost vândută Mistretului, pe banii cu care a înselat Consiliul Pădurii cu niste mii de tone de cartofi, si-acum a dus firma la faliment ca să scape de puscărie...
URSUL (din ce în ce mai nervos): Bine-bine! Vom discuta si problema asta. (răstit): Iepurilă! Unde dracu-i Iepurilă ăsta, să noteze pentru ordinea de zi ? (Lupului): Domnule, stai că n-am înteles: adică tu să te ocupi de protectia animalelor ? Dumnzeule! Parcă trăim într-o pădure de nebuni… Eu nu stiu nimic... Cine ti-a dat împuternicirea ?
LUPUL: Consiliul Pădurii.
URSUL: Si eu – unde eram ?
LUPUL: Chiar, dom’ presedinte, unde erai ? Că de când ti-ai făcut bârlog cu sapte cămări pentru zmeură si miere si ai piscină, nu te mai vede nimeni… Voi propune o motiune de cenzură… Deci, unde erai ?
CAPRA: La mine, cu aprovizionarea.
LUPUL: Păi, sigur: sunteti cu totii pe-o mână, iar pe mine mă amenintati cu Parchetul pentru un cadavru de miel…
URSUL: Domnu’ Lupu’, până una-alta, vreau să-ti văd cine ti-a semnat decizia de numire în ocrotitor ala oilor... (întinzând laba): Ia dă documentul încoace!...
VULPEA (intrând repede si privind la cei din jur): A început deja ? Vă rog iertati-mi întârzierea, da’ am avut de trimis un transport de pui...
LUPUL (aparte): Pe lumea cealaltă! Mă, cum le merg afacerile unora! Nu tu controale, nu tu delapidări... (încet, Vulpii): Vezi că ai vreo trei pene pe la bot... Mai dă si tu cu laba din când în când...
VULPEA (Lupului): Iar începi ? Vezi, cumetre, că-ti zbiară mieii în burtă...
LUPUL: Hoato! Tu vorbesti ? Că mintenas te las fără coadă... (se repede spre ea): Tu crezi că eu sunt Domnu’ Ursu ? Îti trag vreo câteva labe de-ti cântă Cucu prohodul...
URSUL: Liniste! (celor doi): Ce-aveti, mă ? Ati înnebunit ? Furati amândoi pe rupte si-acum deranjati adunarea ? Nu vă e rusine ? E plină pădurea – mă rog, atâta câtă mai este – de escroci si corupti... (Lupului): Ia zii: când ai luat ultima dată mită ?
LUPUL: Eu ? Să-mi cadă laba si dintii dacă...
URUSUL (către Vulpe): Si tu ?
VULPEA: La fel.
URSUL: Adică ?
VULPEA: Să-mi cadă dintii si coada...
CAPRA: Eu plec...
URSUL: Nu pleacă nimeni, doamnă, am zis! Tinem Consiliul. Să-mi aducă Iepurilă ordinea de zi si începem. (scoate de la gât telefonul mobil, formează un număr, apoi): Hallo! Iepurilă, tu esti ? A, zâi mai tare, că nu te aud... Cum adică, esti în gura Lupului ? Măgarule, nu ti-i rusine să mă minti ? A, te-am jignit ? Mă dai pe mâna Parchetului ? Foarte bine! Mâine dimineată te prezinti cu cererea de demisie – clar ? Mă minti că esti în ghearele Lupului si el e lângă mine ? Vorbesti de frate-so ? (Lupului): Auzi, domnule, ce zice Iepurilă, că l-a însfăcat fratele tău...
LUPUL: N-am frati aici, doar doi în Patagonia...
URSUL (continuând, lui Iepurilă): Să te prezinti imediat cu ordinea de zi – ai înteles ? Nu, nu mai convoca pe nimeni, că suntem statutari... Haide!
BURSUCUL: Si Mistretul ?
URSUL: Ce-i cu el ?
BURSUCUL: Păi, el nu trebuie să participe la adunare ?
LUPUL(Bursucului): Iar te amesteci ?
VULPEA: Si eu am ceva treabă urgentă.
URSUL: Las’ că nu mă mai duci tu cu povesti ca atunci când m-ai lăsat fără coadă...
VULPEA (foarte mirată): Eu ?!! Poate Unchiul din Canada.
URSUL: În orice caz, cucoană, nu pleci nicăieri, clar ?...
LUPUL (râzând): Hou-hou-hou! Rămâi si tu fără coadă, ca domnul presedinte...
URSUL (Lupului, cu mirare): Adică, faci misto de mine ? Vezi că-ti otânjesc o labă de crezi că te-a pocnit glontul
BURSUCUL: Eu nu prea pricep ce se petrece aici…
LUPUL: Ei, tu niciodată nu pricepi, fin’că nu te-ajută cerebelu’… Ce să se petreacă ? Facem sedinte în loc să ne vedem de treabă. Avem vreme de sedinte, da’ eu n-am timp nici să mănânc! Îmi chiorăie matele de foame... Am vrut să plec spre bârlog, să mănânc si eu de cină ca tot animalul si hop adunarea!
CAPRA (cam cu răutate): Si cam ce aveai la cină, cumetre ?
LUPUL: Păi, tocmai vroiam să trec pe la dumneata pe la magazin să iau ceva si pentru fetita asta...
URSUL: Ce fetită ? Care fetită ?
LUPUL: N-ai auzi de Scufită ?
URSUL: Iar a venit pe-aici ? Unde e ?
LUPUL: După tufisuri, da’ e o cumnată de-a Scufitei Rosii, e Scufita Dolly…
URSUL: I-auzi! Si ?
LUPUL: S-a rătăcit si-o să doarmă la mine în noaptea asta, iar dimineată o ducă la bunică-sa…
BURSUCUL: O să doarmă somnul cel de veci…
LUPUL (Bursucului): Mă, lepră, te mănânc – nu-mi scapi tu!
CAPRA: De ce să nu doarmă la mine, la motel ?
URSUL: Chiar asa…
LUPUL: N-are rost să vă amestecati… Vă salut.
URSUL: Nici-un vă salut! Stai la adunare… Că doar n-ai înfiat-o…
CAPRA: Be-he-he! Ba da, domnu’ presedinte... Hi-hi-hi!
URSUL (către Capră, cu asprime): Ce te râzi doamnă, în plină sedintă ?
CAPRA: Scuze, mă gâdile un purece...
LUPUL: Asa e, domnu’ presedinte, asta tot timpul behăie ce nu trebuie si mai ales când nu trebuie... O gâdile moartea, cu coasa!
CAPRA: Las’ că vine acasă bărbatu-mi-o, Tapul, si vezi matale cum e cu behăitul...
LUPUL: Crezi că mi-e frică de el ?
CAPRA: Asa e: nu ti-e frică de nimeni. După ce ai mâncat jumătate din turma de oi, acum ai ajuns mare sef – să te saturi de miei!
LUPUL (repezindu-se spre ea): Vezi-vezi, că imediat te jupoi!... Mă mai jignesti mult ?
URSUL: Mă, dacă nu vă astâmpărati si nu păstrati linistea, vă sfâsii pe toti – ati priceput ? Ocupati loc, că imediat începem...
VULPEA: Eu credeam că am început...
URSUL: Doamna Vulpe, matale esti cam rea de gură, vezi că n-am uitat de păcăleala de mi-a înghetat coada în apă si-am rămas fără ea...
VULPEA: Pardon ? N-am înteles...
URSUL: Vezi laba asta (i-o arată) – te fac eu mintenas să întelegi!
LUPUL (Caprei): Poate vrei să-i spun domnului presedinte ce ai zis de el într-o zi…
CAPRA (relativ cu veselie în glas): Da ? Si ce-am zis ?
LUPUL: Vezi ? Eu sunt un domn, nu te spun, da’ dacă mă mai provoci...
URSUL: Hai, gata! (Vorbind la telefonul mobil): Iepurilă, dacă nu sosesti în cinci minute, rămâi fără servici. Ce-ai făcut !? A, ti-ai dus iepurasii la cămin ? Bravo! Foarte bine-foarte bine!
VULPEA: Păi, da: în timp ce noi stăm aici flămânzi ca niste prosti, Iepurilă îsi rezolvă problemele de familie...
LUPUL: Si mie-mi chiorăie matele...
CAPRA: Iepurilă ăsta numai necazuri ne face...
URSUL: Apoi, n-am zis că-l dau afară ? Altceva ce să-i fac ?
LUPUL: Mai am eu o variantă, că tot nu prea stă pe-acasă, asa că familia se poate lipsi de el...
URSUL: Concret, ce propui ?
LUPUL: Să-l... (face semnul tăierii gâtului) si-am terminat cu el. Cine-i pentru varianta asta ?
VULPEA (ridicând laba): Eu.
URSUL(apăsat): Domnu’ Lupu, aici eu supun la vot!
LUPUL: De acord – scuze, dom’ presedinte...
URSUL: Doamna Capră ? Esti de acord cu... ? (face si el semnul tăierii gâtului).
CAPRA (absentă): Prezent!
URSUL (usor iritat): Iar nu esti atentă: ce zici de propunerea Lupului ?
CAPRA: Ce să zic ? Nu i-ar strica o pereche de cizmulite din piele de iepure iedului meu cel mic. Vine iarna cu frigul...
Se aude glasul lui Iepurilă din ce în ce mai aproape: Mare adunare, mare! Hotărâri importante la Consiliul Pădurii! Cine lipseste va fi pedepsit... Mare adunare...; Pe scenă se lasă linistea si toti trag cu urechea, apoi:
VULPEA (parcă speriată): Vine!
CAPRA (impacientată brusc): Vai de mine, am uitat magazinul deschis! Trebuie să plec...
LUPUL: Si eu trebuie să merg în teritoriu – am de verificat o stână si trei turme de oi...
VULPEA (punând laba la ureche): Ssst! Parcă se aud undeva niste cotcodăceli – mă duc să vă ce e, că iar se încaieră cocosii, pentru vreo găină...
URSUL (autoritar si nervos): Aha! Fugiti de răspundere... Toti ati fost de acord să renuntăm la serviciile lui Iepurilă, da’ când e la vot, fugiti – bravo! Numai că, doamnelor si domnilor, am zis gata – nu părăseste nimeni adunarea si gata rămâne! Sper că am fost destul de clar, nu ? Adică, repet: nu pleacă nimeni nicăieri – scurt si fără să mai pierdem vremea. Vine Iepurilă, mi-aduce ordinea de zi si trecem la discutii. Fac lista – cine se înscrie primul la cuvânt ?
VULPEA: Eu.
URSUL: Mai departe...
LUPUL: Scrie-mă si pe mine...
URSUL (după câteva momente de liniste): Doamna Capră – săru-mâna – tu n-ai nimic de spus ?
CAPRA: Încă nu mi-am formulat ideile...
BURSUCUL: I-auzi! Capra si ideile...
IEPURILĂ (intrând în scenă, privind la cei prezenti): Si ceilalti pe care i-am anuntat ?
URSUL (nervos, ironic): Eu te întreb, domnu’ functionar public, nu tu! Ceilalti – unde-s ? Cum ai făcut convocarea ?
BURSUCUL: Unde-i Mistretul ? De exemplu...
URSUL: Liniste! Eu pun întrebări aici.
VULPEA: Păi, da: stăm aici de-o oră, iar domnul Iepurilă se plimbă prin pădure, fură varză si morcovi de prin grădinile oamenilor...
IEPURILĂ (Vulpii): Să dovedesti, că altfel te dau în judecată pentru calomnie...
CAPRA: Ei, lasă, domnu’ Iepurilă, că dreptatea e cam de partea cumetri Vulpe de data asta...
URSUL (tipând): Li-nis-te! (lui Iepurilă): Dă-mi ordinea de zi...
IEPURILĂ: Nu-i la mine...
URSUL (din ce în ce mai nervos): Domnule, dumneata mă mânii rău de tot...
IEPURILĂ: Da’, domnu’ Ursu, ai uitat ? Nu ti-amintesti că ai dat-o dumneata Ciocănitoarei s-o bată din nou la masină ?
VULPEA (cu răutate, Ursului): Asa-i, domnu’ Ursu... Mai schimbă-ti si dumneata secretara aia, că toată ziua bate din plisc aiurea, da’ când e vorba de treabăăăă – să facă altii...
LUPUL(ironic): Are dreptate cumătra vulpe: si-a cam luat-o-n cap de când e secretară doamna Woody...
URSUL(Lupului, apăsat): Domnule, să nu-mi jignesti angajatii! Le vom discuta toate la punctul “probleme organizatorice” de pe ordinea de zi – fi-r-ar a naibii de ordine! (ia telefonul, formează un număr, apoi): Holau! Doamna Woody ? (mieros): A, scuză-mă, dragă: doamna Ciocănitoare, pardon, doamna secretară Ciocănitoarea ? Fii amabilă si trimite-mi urgent ordinea de zi aici, la Consiliu. Cum n-o ai ? A, am zis eu că trebuie aprobată de Consiliu ? Mă rog... Bun, si-acum, unde-i ? Deci, ai trimis-o încoace ? Pe cine ? Că nu aud bine... Pe corb ? Esti o tâmpi... scuză-mă. Păi, doamnă, corbul are vreme de dus corespondenta ? Ăla se ocupă de brânzeturi, de cascavaluri... (Vulpii): Du-te caută-l, că tu îi stii crăcile...
VULPEA(cu lehamite): Naiba să-l ia de corb, că de două zile îl caut si eu... În orice caz, cred că durează până voi da de el, dacă n-o fi cumva în cuib la vreo cioară... Am plecat. (dă să plece)
URSUL(Vulpii): Nu, scuză-mă, cumătră – nu pleci, fiindcă nu mai vii, stiu eu. Iepurilă!
IEPURILĂ: Prezent!
URSUL (aspru): După Corb – fuga mars!
IEPURILĂ: Nu pot.
URSUL: Cum ?!? Nu-mi executi ordinul ?
IEPURILĂ: Ba da, da’ nu mai am morcovi...
URSUL: Da, si ?
LUPUL: Adică, vrea să spună că, pentru el, morcovul e ca benzina pentru motoare (râde): Hou-hou-hou!
URSUL (Lupului): Si râzi! Ia du-te tu după Corb...
LUPUL: Okei! Okei! Mai trec si pe la niste turme de oi... (iesind, adresându-se celorlalti): Doreste careva gustare de miel ?
URSUL (din ce în ce mai nervos): Domnilor, pe cuvântul meu, parcă ati fi oameni nu animale: numai la escrocherii si la mâncare vă stă gândul. Parcă am înnebunit cu totii... Domnu’ Lupu, într-un sfert de oră esti înapoi cu Corbul si ordinea de zi. Ai plecat ? Ai venit ? Iepurilă, ai cu ce scrie ?
IEPURILĂ: N-am si nu prea stiu carte. Abia mă descurc cu botanica...
URSUL: Doamna Capră, Scrie: (Capra se conformează): Subsemnatul Mos Martin-Ursu, presedintele Consiliului Pădurii, decid următoarea ordine de zi: Punctul numărul unu: analiza activitătii pe ultimul trimestru. Vor prezenta referate, în ordine alfabetică: Capra, Lupul, Vulpea. Precizez că toate documentele trebuie să fie vizate de mine si abia după aceea vor fi prezentate domnului Mistret.
VULPEA: De ce să prezint referat ? La mine totul e în regulă...
LUPUL(răutăcios): Adică fură cu acte...
URSUL: Iar începeti ? Liniste! La punctul doi de pe ordinea de zi, avem problema găsirii unei păduri unde să supravietuim, fiindcă, după cum bine stiti, pădurea asta, unde au trăit mosii si strămosii nostri, au tăiat-o oamenii si, ca atare, vom ajunge muritori de foame...
CAPRA: Asta asa e...
LUPUL(Caprei): Cumătră, problema e gravă mai ales pentru noi, care nu rontăim toată ziua la frunze...
VULPEA: De acord cu domnu’ Lupu. Nu vom mai avea unde să ne facem siesta...
URSUL: După ce dati buzna pe la cotete si turme, nu ?
VULPEA(îndepărtându-se de Urs): Ei, lasă, domnu’ presedinte, că si dumneata mai sfâsii câte-un vitel... Te-am văzut într-o zi cum te-ai luat după niste oameni...
URSUL: Eram în legitimă apărare, doamnă. Si-apoi, prin functia pe care o am, sunt dator să apăr si interesele tuturor: matale n-ai văzut că ăia erau cu topoare si “Drujbe” ?
BURSUCUL: Iar folosesc ăstia scule sovietice ?
URSUL(continuând): Asa că, doamnelor si domnilor, cu totii avem datoria să ne apărăm pădurea pe care am mostenit-o de la...
LUPUL(întrerupându-l): Stim. De la mosii si strămosii – ai mai zis-o! Treci mai departe că ne prinde miezul noptii si, pe cuvântul meu, că mă ia cu dureri la ulcer de foame ce îmi e...
URSUL: Dacă mă tot întrerupeti... Deci: pe toate căile si cu toate mijloacele, să apărăm pădurea...
VULPEA: Că mai si avem ce! Dumneta nu vezi că nu mai e mai nimic din ea ?
URSUL: La punctul trei: începând cu data de azi, functionarului public Iepurilă Urechi-Lungi, i se desface contractul de muncă disciplinar pentru neexecutare de ordin...
IEPURILĂ(începând să se jeluie): Mie ? Da’ ce-am făcut ? Ce mă fac fără functie, că-mi mor copilasii de foame – vai de sufletul meu si...
URSUL: Liniste! Te rog să plângi după ce termin de prezentat ordinea de zi... Tot cu data de azi, va fi angajat la ABC-ul “Capra” s.r.l. pe post de merceolog urmând să se ocupe de aprovizinarea cu varză si morcovi...
IEPURILĂ (entuziasmat): Uraaaa! Uraaaa! Fac cinste...
URSUL (continuând): ...si punctul patru: susnumitul va fi sanctionat cu reducerea consumului zilnic de morcovi la jumătate timp de trei luni. (Caprei) Dă-mi să semnez procesul verbal, pardon, să pun laba... Domnu’ Iepurilă, hai să semnezi de luare la cunostintă... Mersi! (vorbeste la telefon): Holau! Hola... Doamna secretară ? A, erai cu Corbu de la administratia financiară ? Care Corbu, dragă ? Fratele de la Centru a lu’ ăla cu cascavalu ? Ay, bată-i Dumnezeu că multi corbi mai sunt! Ce mai vrea si ăla ? A venit în control ? Bravo! Numai asta ne mai lipsea! Mă rog... Auzi, stii ce rugăminte am ? Fă o decizie de desfacere a contractului de muncă a domnului Iepuril-Urechi lungi începând cu data de azi... Ce nu ai ? A, ti s-a blocat calculatorul ? Calculatorul sau imprimanta ? Amândouă – bravo, fir-ar a dra... Scuză-mă... Bine, vin eu să văd, să chem un specialist... (lui Iepurilă): Hai, semnează pe procesul verbal de luare la cunostintă...
IEPURILĂ: Nu stiu scrie...
URSUL: Bine, pune lăbuta... (ceea ce Iepurilă si face). Buuun!
CAPRA: Si-acum, ce facem ?
VULPEA: Stăm aici ca prostii si-l asteptăm pe Lup care va veni poimâne...
URSUL: Doamnă, ăla e animal serios: ce zice si face...
VULPEA: Face el destule si fără să spună ceva...
LUPUL (reintră în scenă dârdâind, apoi cade ca lesinat; abia i se aude vocea): Fugiti repede, împrăstiati-vă, împrăstiati-vă...
URSUL (usor alertat): Ce e, omule, pardon, animalule, ce s-a întâmplat ?
LUPUL (cu aceeasi voce): Mistretul de la Parchet e... e... după tufis...
VULPEA: Păi...
LUPUL(Disperat): Domnilor, e aici, nu întelegeti ? Fugiti si luati-mă si pe mine, că am un cârcel din cauza spaimei...
URSUL (încercând să fie linistit): Stati putin... Apoi, dacă-i aici, tot nu scăpăm de el... Lasă-l să controleze, iar noi să ne gândim la altă rezolvare a situatiei, nu ?
IEPURILĂ: Să-i dăm ceva...
CAPRA: Da, să-i dăm ceva...
VULPEA: Să-l mituim ?
LUPUL (oarecum refăcut): Da, cred că o spagă bună ar rezolva problema...
URSUL: Astept propuneri...
VULPEA: I-l facem cadou pe Iepurilă, că tot e fără serviciu, tot e sanctionat si-apoi, pădurea si grădinile oamenilor se pot lipsi de el...
LUPUL (revigorat brusc): Eu sunt pentru.
CAPRA: Si eu.
URSUL: Să nu ne grăbim si să alegem solutia cea mai bună.
VULPEA: Eu altă variantă nu văd...
URSUL: Supun la vot propunerea – cine e pentru ? Împotrivă ? Abtineri ? Deci, în unanimitate...
LUPUL (către Iepurilă si punând laba pe el): Hopa! Ce faci, prietene ? Vrei s-o stergi ? Păi, ce ? Hotărârea Consiliului e joacă ? (către ceilalti): Problema e cum i-l dăm Mistretului, respectiv, cum motivăm donatia, ca să nu-i zic mită...
URSUL: Voi, ce ziceti ?
BURSUCUL: Spuneti-i că din cauza lui Iepurilă s-a uscat toată pădurea, fiindcă a ros scoarta de pe copaci...
IEPURILĂ: Eu ?!? Domnu’ Ursu, ori eu am înnebunit, ori nu mai precep nimic... În primul rând că încă nu am ajuns să mănânc scoartă de copac, si-apoi nici nu... Adică, n-am fost eu...
VULPEA: N-ai fost! Ba da, domnule, tu ai făcut prăpădul – te-am văzut si eu... Ce să mai asteptăm ? Eu zic să-l sfârtecăm în bucăti, ca să fie domnului Mistret mai usor...
CAPRA: Sunt pentru, numai că nu cred să-i placă asa, sfârtecat...
URSUL: Lupule, tu ce zici ?
LUPUL: Cred că are dreptate doamna Capră: pe domnul Mistret nu-l interesează carnea, ci pielea...
BURSUCUL: Asta cam asa e...
VULPEA(Batjocuritoare, către Iepurilă): Ce zici, Urechi-Lungi ? Preferi să mori de alicele Vânătorului, sau să te dăm domnului Mistret plocon ?
(Intră Mistretul)
MISTRETUL(Oficial-uscat): Noroc, domnilor...
TOTI: Bine-ati venit, domnule Mistret!
URSUL (Lupului, aparte): Parcă ziceai că... Păi, ăsta e prietenul nostru... Si pe tine te saanctionez, Lupule, fiindcă ai încercat să induci în eroare organele...
LUPUL: Organul, ai vrut să zici, nu ? Matale crezi că îti mai dai seama când Parchetul e lângă tine ? Mi s-a părut că erau chiar vreo trei...
MISTRETUL (Înaintând spre ei): Hai noroc! Ce faceti, prieteni ?
URSUL: Eh, de-ale noastre...
VULPEA: Ne jucam de-a Tribunalul...
MISTRETUL: Zău ?!
CAPRA: Be-he, da, de-a Judecătoria...
IEPURILĂ: Tocmai vroiau să mă sfâsie...
MISTRETUL: Ia uite! De ce ? De ce, domnilor colegi ati vrut să-l sfâsiati, că uite ce blănită faină are...
LUPUL: Apoi, tocma’ de-aia nu l-am sfâsiat, din cauza blănitei – poate aveti nevoie dumneavoastră...
CAPRA: Poate doamna Mistretă, cum e ea brunetică – ar prinde-o bine...
MISTRETUL: Stati, că nu pricep: de ce vreti să-l condamnati pe domnul Iepurilă ?
URSUL: Fiindcă, din cauza lui vom rămâne fără pădure...
VULPEA: Exact.
LUPUL: A ros scoarta de pe copaci si...
MISTRETUL: Mda, asta e, într-adevăr condamnabil...
BURSUCUL: Domnu’ Mistret, da’ cu mine cum rămâne ?
MISTRETUL: A, mă scuzi: dumneata cine esti ?
BURSUCUL: Nu mă mai recunoasteti ? Sunt disponibilizatul de la firma dumneavoastră. Stiti, ăla, cu greva foamei în stil japonez... Nu vă mai amintiti ?
MISTRETUL: A, ba da. Si ce vrei ?
BURSUCUL: Am ajuns muritor de foame...
CAPRA: Eu i-am oferit loc de muncă, da’ a zis că nu poate pleca de-aici, că-l bagă la spărgători de grevă.
LUPUL: Minte, doamnă. A luat ce-stiu câte salarii, a băut banii si i-a dat la cărti, si-acum se milogeste.
BURSUCUL(Aruncând cu pancarta în Lup): Du-te dracului, mă! Nu ti-e rusine să minti în halul ăsta ?
URSUL: Liniste! Deci, cum rămâne cu Iepurilă ?
MISTRETUL: Dar aveti probe la dosar că din cauza lui ar fi dispărut toată pădurea ?
LUPUL: D-apoi, cum!
VULPEA: Domnu’ Mistret, chestiunea nu e chiar atât de simplă... Eu, personal, am văzut încă niste chestii care... Da’, mă rog, s-ar putea să mă însel...
CAPRA: Zii, cumătră!
URSUL: Spuneti tot ce stiti, că trebuie să lămurim toate cele.
VULPEA: Eu cred că nu numai Iepurilă e vinovat, ci si Veverita...
TOTI: Veverita ?!?
VULPEA: Da, fiindcă eu stiu să văd lucrurile în perspectivă: am văzut-o personal pe Veverită, si nu o singură dată, culegând ghindă...
MISTRETUL: Da, si care e legătura ?
VULPEA: Păi, dacă mănâncă ghinda, mai cresc alti stejari ?
LUPUL: Subscriu. Asa e!
BURSUCUL: Adică, din cauza lui Iepurilă si a Veveritei noi am rămas fără pădure ?
URSUL: Asa se pare.
BURSUCUL: Da’, scuză-mă, domnu’ Ursu, secretara dumitale, că a găurit copacii, nu se pune la socoteală ?
URSUL(fals): Secretara mea ?! Care secre... ?
BURSUCUL(Întrerupându-l): Ei, domnu’ presedinte, nu vă mai amintiti de doamna Woody ? Doamna secretară Ciocănitoarea ?
LUPUL(Solidar cu Ursul): Bursucule, eu ti-am mai atras atentia să taci... Câti copaci putea să distrugă Ciocănitoarea cu ciocul ei mic ?
VULPEA(Si ea solidară): Da, câti ?
URSUL: Pentru ea, bag eu laba în foc. E clar că este vorba despre o calomnie. O s-o încurci si tu Bursucule...
VULPEA: Ei, domnu’ Ursu, nici chiar asa: înteleg, secretară-secretară, miere-miere cu lingurita, da’ vezi că te arzi si rămâi si fără labă, ca fără coadă...
URSUL: Măi, că parsivă mai esti!
LUPUL(aparte): Mie-mi spui ?
URSUL(lui Iepurilă): Iepurilă, poti să mi-o găsesti în câteva minute pe Veverită ?
IEPURILĂ(hotărât): Nu, fiindcă nu mai sunt în serviciul Consiliului. Trimite-o pe cumătra Vulpe, că ea a văzut-o ultima dată pe Veverită mâncând ghindă...
VULPEA(lui Iepurilă): Te făcusi al dracului...
IEPURILĂ: De la tine m-am învătat...
URSUL: Are dreptate domnul Iepurilă. Doamnă Vulpe, pleci după Veverită, da’ nu-mi stai un ceas, ai înteles ?
VULPEA: Păi, domnu’ Ursu, aia stă să mă astepte pe mine ? Cine stie prin ce copaci umblă...
URSUL: Iar comentezi ?
IEPURILĂ: Lasă, că eu n-am fost bun...
URSUL: Domnule, mă enervezi: ai fost bun, da’ în ultima vreme ti-ai cam făcut de cap, iar acum a mai apărut si problema cu scoarta copoacilor...
IEPURILĂ: Vă spun că e o absurdiate să ne condamnati pe mine si pe Veverită... Istoria va dovedi că nu aveti dreptate. Până una-alta, Domnu’ Ursu, stii ce-o să fac ? Îmi chem avocatul si vă dau în judecată pentru acuzatii nefondate...
MISTRETUL(lui Iepurilă): I-auzi! Dar de unde stii tu toate astea ?
IEPURILĂ: De la voi.
CAPRA(profesional-oficial): Domnule Iepurilă, după cum ai auzit, de mâine esti angajatul meu, adică îti iei functia de merceolog în primire. Mâine dimineată la prima oră te prezinti să-ti fac instructajul la locul de muncă si să dai cu lăbuta pe fisa de protectie a muncii – că zici că nu stii carte… Apoi pleci cu sotul meu în delegatie după frunze...
IEPURILĂ: Doamnă, apoi dumneata n-ai auzit că mă ia domnul Mistret ?
MISTRETUL: Domnule functionar public, deocamdată esti acuzat de distrugerea silviculturii pe o rază de... Câte hectare, domnilor ?
URSU: Păi, cât să zicem ?
CAPRA: Vreo doi munti...
IEPURILĂ: Cât ?! Vă dau pe toti în Tribunalul de la Haga! După ce că voi toti ati vândut mii de hectare animalelor de peste munti, adică le-ati chemat aici să păsuneze si să distrugă, acum vreti să vă salvati pielea pedepsindu-mă pe mine ? De Doamna Capră vă faceti că nu stiti ?
MISTRETUL(Cât de cât curios): Ce să stim ?
BURSUCUL: Vă spun eu: doamna Capră lucrează mână-n mână cu domnul Ursu. Ea cu ai ei taie frunza, iar domnu’ Ursu se ocupă cu transportul... Păi, fără frunze, nu se uscă pădurea ?
IEPURILĂ: Exact: dati vina pe toti numai ca să vă salvati pe voi...
URSUL: Adică să înteleg că, în afară de Veverită si Iepurilă, toată lumea e vinovată că am rămas fără copaci, fără pădure... Dumneavoastră, ce părere aveti, domnu’ Mistret ?
MISTRETUL: Sunt rufele voastre – nu mă bag până nu constat personal despre ce vorba. Vă acuzati unii pe altii, încât eu nu mai pricep nimic...
LUPUL(aparte): Ei, că îi fii tu de la Centru, da’ esti si cel mai destept... Cine stie pe ce pile te-ai angajat, sau te-ai dat cu Leii de la putere... Ehe, lasă, că mai stim si noi câte ceva...
VULPEA: Indiferent ce si cum, deocamdată am rămas descoperiti: nu mai poti avea o magazie pentru rezerve de pui, nu te mai poti odihni la o umbră de tufă...
LUPUL: Ca să-mi fac serviciul în teritoriu, trebuie să alerg zeci de kilometri, fiindcă nici iarba nu mai creste pe unde a fost pădurea. Eu propun ca, atât Iepurilă, cât si Veverita – care, oricum toată ziua doar fură si sparge ghindă – să fie dati pe mâna Parchetului.
MISTRETUL: Eu sunt Parchetul.
CAPRA: Dumneavoastră le întocmiti dosare si... să scăpăm odată de ei, că numai pagubă ne-au făcut...
BURSUCUL: Foarte bine, foarte bine, da’ cu mine cum rămâne ?
LUPUL: Taci, că avem noi grijă: primim ajutoare de la Consiliu si...
URSUL: Nici un sfant! Nimic! După ce că visteria de copaci e goală, de unde să dăm ? Până în 2007, avem program de austeritate, asa că...
VULPEA: Mă scuzati, domnu’ Ursu, da secretara dumitale de ce n-a venit să întocmească procesul verbal ? Vorbim aici ca idiotii si, după-aceea, nu mai stie nimeni nimic...
URSUL: Apoi, nu l-a scris doamna Capră ?
VULPEA: N-am încredere. Să ni-l citească la sfârsitul sedintei...
CAPRA(Vulpii): Ce e, cumătră ? Ti-am gresit cu ceva ?
VULPEA: Cu nimic. Vreau numai să aud că ai scris că si dumneata ai contribuit la distrugerea pădurii prin comercializarea de frunze...
LUPUL: Că, parcă, dacă scrie nu e tot aia...
URSUL: Adică, ce vrei să spui ?
VULPEA: Parcă el stie! Toată ziua se gândeste numai la oi si la miei...
LUPUL: Sterge-te pe la bot, că iar ai pene, cumătră – mai dă cu laba din când în când...
BURSUCUL: Mă scuzati, domnu’ Mistret, nu mă puteti reangaja ? Că-mi mor bursucutii de foame...
MISTRETUL: Domnule, esti în somaj, faci grevă... De ce n-ai stat să negociem, să... Dar am înteles că ar vrea să te angajeze doamna la Capra s.r.l. – nu-ti convine ?
BURSUCUL: Să muncesc pe frunze ? Si-apoi nici nu e bransa mea. Ca să nu mai spun că trebuie să fac naveta tocma’ la Măgura...
MISTRETUL: Si ?
LUPUL: Vai de mine, domnu’ Mistret, da’ unde ati mai pomenit dumneavoastră ca un bursuc să facă naveta ?
CAPRA: Minte, domnu’ Mistret – locul de muncă e aici, la doi pasi...
URSU: Domnilor, terminati cu problemele personale! Hai să epuizăm ordinea de zi: ce facem cu Veverita ?
MISTRETUL: Chiar asa: parcă spuneati că si ea a contribuit la distrugerea pădurii mâncând ghinda...
VULPEA: Absolut! Eu zic să-i tăiem coada...
URSUL(Vulpii): Ai tu ce ai cu cozile. Eu nu sunt de acord...
LUPUL: Nici eu.
CAPRA: Atunci ?
MISTRETUL: Personal sunt de părere că ar fi mai nimerit să-i dăm domiciliu fortat...
IEPURILĂ: Să nu ziceti că nu v-am spus: eu vă dau în judecată, la tribunalul de la Haga – m-am hotărât.
URSUL: Pe cine anume ?
IEPURILĂ: Pe toti.
URSUL: Eu te-am dat afară, fiindcă nu ti-ai respectat atributiunile de serviciu...
LUPUL: Da’ pentru copacii uscati si pentru că le-a ros coaja, cine îl judecă ?
CAPRA: Chiar asa.
IEPURILĂ: Doamnă, poate vrei să spun si eu că...
BURSUCUL: Las’că spun eu! Doamna capră, dumeatale crezi că nu te-a văzut nimeni când rontăiai coaja de pe copaci ? Vreau să stiti că o multime dintre ei s-au uscat după ce le-au fost tăiate si frunzele de către domnul Tap...
CAPRA: Adică mă faci hoată si ucigasă de copaci după ce am vrut să-ti dau un loc de muncă, adică o pâine ? Vedeti cum e cu facerea de bine ?
URSUL: Hai, gata, nu vă mai ocupati de incesturi. În concluzie... Heeei! Iepurilă! Stai, unde o stergi ?
MISTRETUL: Lasă-l, că-l arestăm la domiciliu.
VULPEA: Pe ăsta ? Poate glumiti, domnilor...
URSUL: Nu pricep...
LUPUL: Stie ea, cumătra, ce zice...
MISTRETUL: Îl dăm în urmărire generală, gata! Până una-alta, după câte am înteles, i s-au adus niste acuze si Caprei...
CAPRA: Mie ? Să rod coaja copacilor ? Păi, domnilor, interesul meu e să fie copaci, să am cât mai multe frunze...
URSUL: Si totusi...
LUPUL: Nu stiu ce, nu stiu cum, dar ceea ce se vede clar e că nu mai avem pădure, iar cineva trebuie să plătească pentru asta. Acum, nu că as tine cu Iepurilă, da’ mă îndoiesc că e singurul care a distrus patrimoniul...
BURSUCUL: Nu-mi place, dar trebuie să fiu de acord cu Lupul...
VULPEA: Ati uitat de Veverită...
URSUL: Chiar asa: asta pe unde umblă la ora asta ?
LUPUL: Prin copaci, desigur.
VULPEA: În timp ce noi stăm aici ca fraierii, doamna Veverită se mai ocupă de câtiva copaci...
LUPUL: Sunt pentru si mi-e si foame. Eu plec în teritoriu...
VULPEA: Si eu trebuie să rezolv un transport de pene cu pui cu tot
CAPRA: Plec si eu să pregătesc meniul pentru mâine...
URSUL(Răstit): Domnilor, nimeni nu pleacă nicăieri – ce e debandada asta ? Suntem în plină sedintă de Consiliu, încă n-am epuizat ordinea de zi – avem probleme grave de discutat, a venit si domnul Mistret de la Parchet... Ce e aici ? Consiliu de căpiati ? (vorbeste la celular): Doamna secretară, vino urgent aici, să scrii procesul verbal, că sunt reclamatii... Cum n-ai timp ? A, esti prin copaci ? Scuză-mă! Dar nu întârzia mult, dragă...
LUPUL(Aparte): Aha! Deci, dragă... (Tare, Ursului): Dacă nu te superi, domnu’ presedinte, ce face domnisoara Ciocănitoare prin copaci ?
URSUL: E în delegatie, domnule.
VULPEA(Îdepărtându-se de urs): Nu cumva se ocupă de găuri ? Vreau să zic: nu cumva mai ciuruie niste copaci care să se usuce ?
URSUL: Înteleg că insinuezi că eu as acoperi o asemenea faptă reprobabilă ?
MISTRETUL: Doamnă, dacă aveti argumente, faceti un memoriu si mi-l dati mie să cercetăm pe baza lui...
LUPUL: Glumeam.
CAPRA: Ei, am tot glumit: de fapt, noi ne iubim între noi, inclusiv pe Iepurilă...
VULPEA: Si eu... Da’ cum rămâne cu pădurea...
URSUL: Ia stati, putin domnilor, că nu e asa de simplu... E si domnul Mistret aici de fată, din partea Parchetului, iar dumnealui încă nu si-a spus părerea...
MISTRETUL(foarte oficial): Domnule presedinte Ursu, Doamnelor si Domnilor, în primul rând trebuie să analizăm cu competentă situatia de fapt. Constat că mai multe animale au fost acuzate de distrugeri arboricole, de pădurea în sine... Desigur, noi vom cerceta împreună cu alte organe abilitate, dar, deocamdată, fără să am ceva cu cineva, consider că, obiectiv vorbind, suntem vinovati cam toti, fiindcă n-am stiut să ne organizăm cum trebuie pentru a nu se ajunge la această situatie neplăcută. De aceea, trebuie să fim foarte atenti, pe cine, cât si cum acuzăm de această mare fraudă. Am zis: consider că fiecare dintre noi are partea lui de vină, dar trebuie să analizăm lucrurile chiar din punct de vedere procentual, sau, altfel spus, să vedem exact care si cu cât a contribuit pentru ca situatia să se degradeze în asa hal...
URSUL: Domnu’ Mistret, dar e simplu, iar acuzatii îi stim acum...
MISTRETUL: Domnu’ Ursu, nu e bine să ne pripim. Să nu vină urmasii si să ne condamne că am fost subiectivi, sau că am apărat pe unii sau pe altii...
LUPUL: În orice caz, pe mine nu mă puteti acuza că as fi ros scoartă de pe copaci...
VULPEA: Nici pe mine.
BURSUCUL: Eu nici măcar de când sunt în greva foamei nu m-am gândit la asta...
URSUL: La mine nici nu se pune problema...
CAPRA si IEPURILĂ: Nici la noi...
MISTRETUL(celor doi): Dumneavoastră, împreună cu Veverita, nu aveti voie să părăsiti zona, deocamdată. Nu vă arestez, dar vă repet: până ce Parchetul va termina cercetările, rămâneti aici...
URSUL(Caprei): Scrie, doamnă, în procesul verbal că...
CAPRA: Eu nu mai scriu nimic! Scrieti voi...
VULPEA: Ia dă registrul la mine!
LUPUL: N-am încredere...
URSUL: Nici eu...
MISTRETUL: În acest caz, eu voi scrie procesul verbal privitor la schimbarea Consiliului Pădurii, sau măcar a functiilor... Eu voi fi presedinte interimar, iar ceilalti, membri. În această calitate, dispun arestarea imediată si judecarea urgentă a celor care au distrus pădurea, repsctiv: Iepurilă si Veverita, urmând ca, în cazul Caprei, cercetările să continue cu acuzata în stare de libertate...
LUPUL (Caprei): Vezi, cumătră, poate o stergi peste granită ca… Mă rog, nu dau nume…
URSUL: Bine faci.
BURSUCUL: Si cu mine cum rămâne ? Tot disponibilizat ? Să mai fac greva foamei sau… ?
LUPUL: Fă-o, mă, înfometatule, că tot degeaba-i…
CAPRA (Încet, Bursucului): Fă-o, că îti mai aduc eu câte ceva de mâncare…
URSUL: Deci, stimate doamne si stimati domni, ordinea de zi fiind epuizată, declar lucrările sedintei noastre de analiză închise. Spor la treabă!
IEPURILĂ(În timp ce cade cortina în spatele său, spre sală): Vedeti ? Totdeauna cei mai mici sunt vinovati...

-Cortina-







Dumitru Huruba    9/28/2005


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian