Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Scrisoare de dor către tara mea

Oricât de greu mi-a fost Țara Mea, din depărtare să-ți scriu
Cu sufletul rupt în bucăți și mintea plecata-n adânc pustiu
Am scos din inima mea, arsă de dor, să-ți dau de știre,
O geana de lumina în care, era ascunsă o tainică amintire.
Am pus o pană de foc în peniță și-un gând ce l-am găsit mai târziu
Și-am muiat-o în sângele-mi, aproape închegat, pământiu ,
Să-ți pot scrie o scrisoare de dragoste, înfășurată cu dor,
Implorând pasarea de argint măiastră, sa mă ia cu ea în zbor,
Pe plaiurile unde, mă iubesc oamenii și mă încânta locurile,
Acolo unde, în straie de sărbătoare, ies la hore primăvara, fetele
Acolo unde păsărilor, de toate neamurile, tot cerul este al lor,
Până dincolo de nemărginitul univers, unde iubirile nu mor.
Unde-s doar câmpuri nesfârșite de flori, jucându-se-n raze auri
Acolo unde nu se vorbește de moarte, doar de jocuri de copii.
Acolo vreau să-mi odihnesc sufletul, la umbra cereștilor lumini
Ele îmi vor liniști dorurile, ce le-am purtat departe, printre străini.

Acolo, Țara Mea!...cu roua de pe florile tale, mă voi adăpa
Si-mi voi odihni trupul, la lumina stelelor, în grădina mea.
Purtătoare a seminției vieții, vom duce visele prin Galaxy
Și vom aduce la legi vechi, legi noi, pentru multe seminții.

Vise…vise…dorințe ce vor fi tot mai greu și mai rar împlinite
Sub tăceri ascunse, țesute din speranțe, în taina gândite
Alunecând pe o panta abrupta, ce-i plina de bolovani și de spini
Dar tuȚara Mea, tu poți alunga raul, să mai trăiesc ani de fericire plini.

Hai!... Vino speranță!.. încălzește-mi sufletul cu răsuflarea ta,
Pe aici este frig, dar se topește zăpada multă, rece și grea.
Întindeți brațele!,,, Ia-mă la tine!...Vremurile mele-s atât de târzii…
Printre nori se strecoară de ieri, strălucitoare, raze de soare arginti
Oare vine primăvara?...de sub zăpadă au ieșit gingașii ghiocei
Primește-i de la mine Țara Mea…primește-mă și pe mine cu ei
Sunt florile zăpezii și dragostei, ce-ti dăruiam mereu…Mai ști?...
Din care, în dimineți cu soare, coroniță cu razele lui îți va împleti.
Acolo în munții mei, voi găsi liniște binefăcătoare și apa de izvor
În care îmi voi scalda visele și îmi voi hrăni clipele uscate de dor.

Nu vrei?.. sau nu mai poți?... Acesta sunt eu, minunată Țara Mea!...
Din tot ce-am fost, am rămas, un crampei de viață scurtă și grea
Hrănit doar cu dorul și cântecul tău, slăvit de cuvântul lui Dumnezeu
Înfășurat cu focul iubirii, adus oamenilor, de mitul creației, Prometeu.

Acum… cred ca totul a fost doar un vis,
Un vis, cu o prințesă care în noapte mi-a zis
Ca niciodată nu mă va părăsi și uita
Și mă va duce, pe aripile ei cerești, în Țara Mea…
Să-mi alint la lumina zilei, dorurile în taină ascunse
Să-mi simt gândurile toate, de fericire pătrunse.

Dar ele stau triste, luptându-se încă, în imaginația mea
Sau poate, mi-a bătut noaptea, la geam o stea
Iar eu am crezut ca roata timpului s-a întors înapoi.
Sau luceafărul ce-si odihnea razele-n geam uneori
Obosite de iarna, ce nu mai pleacă, dandu-ne grei fiori

Privesc pierdut spre răsărit, acolo unde-i Țara Mea
Unde în nopțile copilăriei m-am îndrăgostit de o stea.
Aici viscolul, invita la dans fulgii de nea, frumoși dar străini
Mintea mea m-a dus departe, în anii de fericire plini
Dar eu sunt tot aici singur, trist și n-am sa mai pot învia
Prințese răpite de zmei
Plecate la cules de ghiocei.
Prin grădinile dinTara Mea.
Plâng dorurile din inima mea.
Am ucis visele, dragostea și pe ei
Minunatii mei ghiocei!…


      SLĂVITE FIȚI CUVINTE!...

As fi vrut mereu sa renunț la nostalgia scrisului
La obiceiurile desprinse din lumea necuprinsului
Dar nimeni nu mi-a putut întoarce roata destinului
Să-mi astupe izvorul minții, nesecat al cuvântului.

În fiecare dimineața credeam ca elanul mi s-a oprit
Dar orice sfârșit își arată calea unui nou început,
Căci umbra mea este luminata de CEL ce ne-a dorit
Să-mi ia de pe sufletul osândit, tot ce m-a durut.

Mulțumesc Doamne pentru viața ce mi-ai dat
Pentru lungul drum greu în care mai însoțit
Am cerut fericire și la cumpăna vieții am aflat
De la cuvinte, care în împărăția lor m-au primit.

Le-am cerut răbdare, pentru a avea puterea să rezist,
Unui șir lung de neîmpliniri, pe care nu mi le-am dorit
Ele mi-au dat curajul, sa lupt cu mine și să insist
Să-mi alung temerile din gândul meu prea istovit.

Le-am cerut dragoste și ele deseori m-au copleșit
Arătându-mi ce înseamnă un om bun sa fie iubit.
Mulțumesc vouă și lui Dumnezeu pentru ce mi-ați dăruit
Înțelegând prin voi, ca viața mea încă nu s-a sfârșit.

Mi-ați dat totul, iar visele mele, în focul vostru s-au topit
Alungându-mi tristețea care puse stăpânire pe mine
Mă simțeam de valurile tulburi ale vieții și soarta strivit.
Azi mă închin în fața voastră și va mulțumesc pentru bine.

Slăvite, fiți cuvinte, căci drumul în viața prin voi mi-am rostuit
Iar puterea voastră, îmi va arata calea, spre un nou început
Căci IATĂ!...vechiul an se apropie cu noi speranțe de sfârșit
Iar trăsura timpului, ne va duce spre altul, ce în zori l-am văzut

Slăviți fiți și voi, cei ce așezați, în rânduri și coloane cuvinte
Pentru a arăta lumii, valori umane, spre a nu pieri nicicând
Și voi ce prin viu grai, rostiți , cuvinte de bune învățăminte
Cu înțelepciune, harul cunoașterii, în multe generații sădind.

            ȚARA ÎN CARE…

Țara în care… de ani buni, noi cu respect trăim
Cu aceeași aleasă demnitate din suflet o iubim
Căci EA…ne-a dat pâine buna, lumina și casa.
De durerile sufletești și medicale mereu îi pasă.

Ne-a oferit oportunitatea, de a ne face propriul plan
Și capital bun ne-a dat, pentru binele nostru an de an
Cu care i-am mulțumit omenește, pe ai noștri nepoți
Și câte o bucurie le-am mai făcut. mai rar, la toți.

Aceasta e țara, CANADA... cu legi riguros respectate
Ce-i face oricărui cetățean, de-i bun sau rău, dreptate.
Pe noi, cei veniți din lumea veche, ne-au primit cu răbdare
Căci și ei au rădăcinile, mai vechi sau mai noi, fiecare.

Sângele este la fel, normal, în toata ființa omeneasca
Vrem nu vrem, doar pe acest pământ poate sa trăiască
Dar dacă păsările cerului pot zbura, în orice parte de lume
Și fiii pământului, au dreptul sa lase oriunde, pe EL... urme.

Important este ca acolo unde, cu credință, vei lăsa urma ta
Din îngemănarea ființei tale, cu cei ce ti-au deschis poarta
Sa emane dragoste și respect, căci doar așa prin viața răzbesc
Să-și ducă viața în pace și liniște, sub harul Dumnezeiesc.

             
                  DOR DE PRIMĂVARA

Acum când totul este înghețat pe afară
Când mantia albă acoperă pământul,
Eu mă gândesc la sfânta primăvară
Să o aducă în valuri din sud vântul.
Să curgă în ropot apele turbate,
Să iasă grâul verde, de sub glia sură
Copii țării, ca în vremi de toți uitate,
Desculți să joace hora-n bătătură.
Gingașe flori să explodeze în soare,
Albinele să-și strângă în zbor nectarul,
Să umble fetele în strai de sărbătoare
Pe drumul cald să scârțâie încet carul.
Fluturi de argint cu aripi de mătase,
Să zboare neîncetat peste câmpie,
Cu plugul prin ogoarele mănoase,
Sărac românul, să nu vrea să mai fie!
La gârlă în sat, cu poalele sumese
Să-și spele pânze albe gospodina,
Să vadă lumea toată, ce își țese
Uscânde valuri împânzind grădina.
În vârf de deal, să crească hora mare
Sub stejarul care, abia a înmugurit.
Din sat să vezi cum urcă-n deal ciopoare,
De fete și flăcăi, la joc și la iubit.
Acolo-n cerc, frământe iar pământul,
Cu jocul lor tineresc, primăvăratic,
                Feciorii căutând, la fetele iubite sărutul,
Cu buze mai arzânde, ca bobul de jăratic.
Să văd venind din alte țări cocorii
Să fie cerul negru de păsări călătoare,
Să văd luptându-se cu săbii de foc norii
Să văd grădinile pline de flori mirositoare.

Unde ești frumoasă primăvară?
Te aștept să vi ca pe-o mireasă la altar
În toată dimineața mă uit pe cer afară
Dar nu te văd și ochii mei, se tulbură-n zadar.
O!...gând sau vis, as vrea sa devi realitate,
Căci coardele simțirii de frig ele mă dor
Să te inspir natură de foc, pe săturate
Și apoi sătul de tine, natură pot să mor!...


Toronto. ON/








Achim Bucutea    2/25/2023


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian