Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


„L’Abeille de la Roumanie” – „Albina României” – a apărut acum un secol și jumătate

„L’Abeille de la Roumanie : revue hebdomadaire” (Albina României : revistă săptămânală) împlinește 150 de ani de la prima sa apariție, la București, în februarie 1873. Desigur, prima „albin㔠românească a fost a lui Gheorghe Asachi, la Iași, în prima parte a secolului al XIX-lea, după care au urmat multe alte „albine” românești. De altfel, în toată lumea de limbă franceză a secolului al XIX-lea (Canada, Rusia, Franța, Belgia, dar și Statele Unite ale Americii și chiar Haiti) au apărut periodice folosind în titluri „l’abeille” (albina), un simbol al inteligenței, al muncii bine organizate, al tenacității și rezistenței, mesager al lui Dumnezeu în tradiții din lumea întreagă.

Directorul publicației bucureștene „L’Abeille de la Roumanie” este Alfred Portier, licențiat în litere, fost profesor de literatură franceză la colegiul armean Nubar-Chahnazar d’Has-Keui, de la Constantinopol, după cum el însuși se prezintă în câteva dintre numerele revistei, începând din 8 iunie, într-o notiță adresată cititorilor săi, „Á mes lecteurs”, unde își face publică disponibilitatea de a oferi lecții de limbă franceză pentru elevi sau adulți, după cum fusese solicitat încă de la venirea sa la București, dar nu putuse atunci, fiind prea ocupat cu detaliile alcătuirii și publicării revistei, adăugând aici că, independent de materia cerută de „Baccalauréat-ès-lettre de France”, este calificat a preda, dacă este solicitat, elemente generale de economie politică aplicată în industrie și agricultură.

Valoarea abonamentului anual este menționată ca fiind 20 de franci – cam 20 de lei, la vremea aceea -, adică atât cât costa biletul la o piesă de teatru, la un abonament pentru 10 repezentații, la „benuar㔠– acea lojă la nivelul scenei Teatrului Mare, cu prețul maxim din sala de spectacole. Apărea în opt pagini de dimensiuni mici (32Ś24), păstrând aceeași valoare a abonamentului în toamnă, când apare în patru pagini de format dublu (48Ś33), și adaugă prețul unui număr, 35 de centime. La primele numere, ca posibilități de abonare, sunt menționate trei localități: București, Paris și Constantinopol; în București, la librarii: Popper, Socec, Danielopoulo, Szölösy&Graeve, Ioanid&Spirescu, Wartha și, tot la București, negustorii de instrumente muzicale Janda&Sandrovits; la Paris, tot un negustor de instrumente muzicale, T. Damenez; iar la Constantinopol, directorul publicației „l’Orient illustré”, pentru ca, din 23 martie, să se adauge Bufetul Gării din Giurgiu – indicații pe care le păstrează până în 18 mai, de când posibilitățile de abonare sunt doar la librăriile și principalele edituri ale capitalei, până la finalul apariției publicației.

„Pour tout ce qui concerne le journal, s’adresser…”, adică pentru orice solicitare în legătură cu publicația, este notat ca adresă de corespondență, inițial, biroul din Pasajul Român – acel pasaj acoperit, inaugurat în 1859, și demolat în 1958, perpendicular pe Podul Mogoșoaiei (astăzi, Calea Victoriei), unde C.A. Rosetti localizase redacția ziarului său „Românul”, dând astfel numele pasajului. Din 13 aprilie, pentru orice amănunt legat de publicație, este menționată recomandarea de a se adresa personal directorului, la Hotel Fieschi; în 11 mai, tot directorului, dar la o adresă de pe strada Mihai-Vodă; pentru ca, din 18 mai, biroul publicației să se afle pe bulevardul Universității bucureștene, pe perioada în care pătrează formatul mic; revenind pe strada Mihai-Vodă, după trecerea la formatul mare, în toamnă.

În primele două luni de apariție, promitea cititorilor care se abonau pe un an că vor primi câte două volume pe an, de câte 220 de pagini pe semestru, legate împreună cu tablele analitice de materii, însă proiectul va fi dat uitării după numărul 7 din 30 martie. În toamnă, pentru a clarifica tematica abordată, își extinde astfel subtitlul: „journal hebdomadaire, traitant spécialement des intérêts politiques, agricoles, industriels et commerciaux de la Roumanie” (jurnal săptămânal, tratând în special interesele politice, agricole, industriale și comerciale ale României).

Aproape fiecare număr începe cu o cronică politică a săptămânii tocmai încheiate, continuă cu diverse știri interne, de pe la Brăila, Galați, Giurgiu, Iași, Tulcea, Tutova, și știri externe, de prin Franța, Belgia, Elveția, Spania, Germania, Prusia, Rusia, Asia Centrală, Turcia, Persia. Adesea, întâlnim articole în serial, pe teme agricole, financiare sau medicale. Fiecare număr se încheie cu un foileton semnat de directorul Alfred Portier, intitulat „Rouge et blanc: roman historique” (Roșu și alb: roman istoric), dezvoltând o temă de istorie a renașterii franceze de secolul XVII, foiletonul ajungând exact la 36 de capitole, până la ultimul număr, al publicației – numărul 36 -, unde anunța c㠄Rouge et blanc” se va încheia în decembrie, când ar urma să înceapă foiletonul „Dix années du régne et de la vie du prince Alexandre Couza” (Zece ani de domnie și de viață ai prințului Alexandru Cuza), despre decesul căruia citisem în numărul 15 din 25 mai, într-un articol care pune în oglindă anii 1873 și 1866, fără să poată observa diferențe notabile.

Subiectele propuse de „L’Abeille de la Roumanie”, cititorilor de limbă franceză interesați de spațiul economic și politic românesc, acum un secol și jumătate, sunt diverse. De la început, atrage atenția titlul „La Constitution et la Loi du Monopole” (Constituția și Legea Monopolului), cu moto-ul „de ces deux choses, l’une tuerra l’autre” (dintre acestea două, una o va ucide pe cealaltă), articol preluat din revista „Reforma”, propunând o analiză care „vient corroborer en quelque sorte ce que nous disons sur l’absurdité et l’insanité de la loi anti-constitutionnelle du Monopole” (vine să confirme oarecum ceea ce spunem și noi asupra absurdului și nebuniei legii anticonstituționale a Monopolului). Spiritele se inflamaseră pornind de la un proiect de desființare a monopolului pentru Regia de tutun – tutunul fiind subiectul cel mai discutat în spațiul public, în legătură cu Monopolul Statului. Pe acest subiect, lucrurile nu s-au limpezit nici până în octombrie, când, profitând de o deplasare la Iași, directorul consemnează impresii ale unor persoane responsabile cu bunul mers al orașului, care consideră Monopolul Tutunului „le premier anneau d’une chaîne fatale qui doit tôt ou tard garrotter toutes nos libertés municipales et nationales” (primul inel al lanțului fatal care urmează, mai devreme sau mai târziu, să ștranguleze toate libertățile noastre municipale și naționale).

O altă temă amănunțit prezentată, de-a lungul a șapte numere dintre primele unsprezece, este agricultura românească, cu: solul și culturile, prețurile și cauzele variației lor, administrația bunurilor rurale și alte elemente de economie agricolă, discuție continuând până pe la mijlocul verii. Se mai scrie despre „Le Crédit Foncier en Roumanie” (Creditul funciar în România), astfel: „dix journaux de la capitale, L’Abeille de la Roumanie en tête (…), ont condamné ce régime financier et en ont demandé la modification” (zece jurnale de capitală, în frunte cu L’Abeille de la Roumanie, au condamnat acest regim financiar și au cerut să fie modificat (…), considerăm că ascensiunea capitalurilor străine va ruina țara), după cum citim în numărul 6 din 23 martie.

Tot prin martie, publicul era informat despre „Nos chemins de fer” (Căile noastre ferate), privind un proces al unor angajați împotriva Companiei Căilor Ferate, pentru care redacția publicației sugerează să fie folosit ca precedent, un proces asemănător, împotriva directorului căilor ferate rusești, câștigat de angajați, cu un deceniu mai înainte, prin intervenția Consulatului francez – întrucât mulți dintre cei implicați erau francezi -, oferindu-se chiar și numele avocaților și ale caselor de avocatură care au câștigat acel proces. Pe final de an, este reluată tematica feroviară printr-un articol „Chemins de fer” (Căi ferate), cu ocazia discutării proiectului unei linii de cale ferată Iași-Ungheni, peste Prut.

În „Chronique politique” (Cronica politică) din martie, o știre concisă menționeaz㠄coup d’État qui va changer la constitution politico-religieuse de la Turquie” (lovitură de Stat care va schimba constituția politico-religioasă a Turciei). Subiectul mai apare de câteva ori de-a lungul publicației, până când, în ultimul număr cunoscut, din 25 noiembrie 1873, abordează relaxat „Les réformee en Turquie” (Reformele din Turcia), având motive temeinice să concluzioneze c㠄la politique séculaire de la Russie vis-à-vis de l’Orient sera une fois de plus mise au grand jour” (politica seculară a Rusiei, referitor la Orient, va fi încă o dată scoasă la lumină).

Tot la cronica politică, prin aprilie, primim „Un bon conseil” (Un sfat bun), adresat „à tous ceux qui rêve le triomphe de la cause du peuple” (tuturor celor care speră în trimful cauzei poporului), astfel: „la lutte de l’État contre l’Eglise continue plus ou moins accentuée en Italie, en Suisse, en Belgique et en Allemagne” (lupta Statului împotriva Bisericii continuă mai mult sau mai puțin accentuat în Italia, Elveția, Belgia și Germania), cu referire la poziția cancelarului german Otto von Bismarck, sfatul bun fiind „d’abandonner les anciens errements, de faire cause commune avec ceux que Bismark persécute” (de a lăsa în urmă vechile greșeli, de a face front comun cu cei pe care Bismarck îi persecută).

Rubrica „Variétés scientifiques: médecine” (Varietăți științifice : medicină) propune, de-a lungul a șase numere, începând cu numărul 7 din 30 martie, titlul „De la rage, considérée au point de vue de l’hygiène publique” (Despre rabie, din punctul de vedere al igienei publice), semnat de F. Ogier, care își justifică astfel aducerea în atenția publică a acestui subiect: „une bonne hygiène et des mesures sanitaires bien entendues peuvent prévenir le développement et parviennent même quelquefois à détruire la source” (o igienă corectă și măsuri sanitare bine înțelese pot împiedica dezvoltarea și uneori chiar se ajunge până la distrugerea sursei). Pe subiectul „Digestions difficiles, médication simples” (Digestie dificilă, tratare simplă) se recomandă evitarea medicamentelor recomandate în astfel de afecțiuni, având contraindicații, și înlocuirea lor cu bicarbonatul de sodiu și cu ape minerale.

Pe la începutul verii, sunt abordate și „Études philosophiques et morales” (Studii de filosofie și morală). Sub titlul „Socialisme et Communisme” (Socialism și Comunism) citim „une des particularités les plus curieuses de l’époque que nous traversons est la tendance incessante de tous les peuples vers un idéal social, rêvé par les idéologues, enseigné par les chefs de toutes les écoles, accueilli et caressé par les populations souffrantes et désespérées” (una dintre cele mai curioase particularități ale timpului prin care trecem este tendința neîncetată a tuturor popoarelor către un ideal social, la care visează ideologii, pe care îl predau conducătorii tuturor școlilor, întâmpinat și îmbrățișat de mulțimi suferinde și disperate) – desigur, Marx și Engels se aflau în perioada lor de prolifică activitate ideologică. Un alt titlu la această rubrică este „Homme ou singe” (Om sau maimuță), unde citim despre „ce paradoxe monstrueux: L’homme procéde du singe!” (acest paradox monstruos: Omul provine din maimuță) – desigur, și Darwin era în plină activitate de dezvoltare a teoriilor sale.

În vară, sub titlul „Jugements erronés portés par la presse étrangère sur l’opinion publique en Roumanie” (Judecăți eronate prin presa străină despre opinia publică din România), reproduce un „Mémorial diplomatique” (Memoriu diplomatic) în care citim: „la presse allemande s’occupe depuis quelque temps de l’éventualité de l’abdication du prince Charles de Roumanie. Nous avons déjà dit que cette éventualité n’existe pas; de nouvelles informations nous permettent de l’affirmer de nouveau” (presa germană se ocupă de ceva timp cu eventualitatea abdicării prințului Carol de România. Am spus deja că această eventualitate nu există; noile informații ne permit să o spunem din nou). Se enumeră chiar o serie de concluzii: 1. presa germană a fost prima care a propagat știrea abdicării prințului Carol; 2. această știre, dacă s-ar petrece, nu ar primi aprobarea nici unei puteri, inclusiv Germania; 3. aceia care vorbesc despre abdicarea prințului sunt dușmanii lui sau agitatori profesioniști; 4. prințul Carol este singurul prinț care urmărește din toată inima interesele României; 5. direcțiile politicii sale externe constau în a întreține relații strânse cu Austria, Germania și Rusia.

Citim și despre „Les abus du pouvoir administratif en Roumanie” (Abuzuri ale puterii administrative din România), observând c㠄les journaux qui, sur la foi de renseignements erronés, s’imaginent que tout va bien en Roumanie, connaissent bien peu le pays” (jurnalele care, pe baza unor informații eronate, își imaginează că totul merge bine în România, o cunosc prea puțin). În același loc, spre edificare, se reproduce o depeșă semnată de Diamand, redactorul publicației „Jalpugul”, din județul Ismail, adresată redactorilor publicaților „Reforma”, „Românul”, „Viitorul”, „Ghimpele”, „La Roumanie” și „L’Abeille de la Roumanie”, în care acesta își făcea publică temerea pentru viața proprie.

La cronica politică externă, în toamnă, citim despre ideea unei alianțe a României cu Austria. Austria și Ungaria abia ce formaseră Austro-Ungaria, în 1867, stat care va supraviețui, după cum se știe, cincizeci de ani, până în 1918, dar despre care „L’Abeille de la Roumanie” scria, la 28 septembrie 1873, deci doar la cinci ani de la formarea Austro-Ungariei, în numărul 34, pe prima pagină, despre „la probabilité d’une rupture prochaine de l’empire” (probabilitatea unei rupturi iminente a imperiului). Austria se arătase nemulțumită, într-o întrevedere a celor trei împărați aliați, că nu obținuse nimic ca urmare a neutralității sale, în timp ce Rusia avusese mult de câștigat, motiv pentru care Țarul Rusiei, Alexandru al II-lea, și Împăratul Germaniei, Wilhelm I, îi propuneau lui Franz Joseph, Împăratul Austriei și Regele Ungariei, o compensație constând în ceva provincii danubiene, nemenționate aici, articolul încheindu-se cu observația c㠄ce qu’il y a de certain, c’est que cette idée d’une alliance aussi monstrueuse a trouvé dans le peuple roumain l’accueil qu’elle méritait” (cert este că această idee a unei alianțe atât de monstruoase a găsit în poporul român primirea pe care o merita).

Există din loc în loc o rubric㠄Miscellanées” (Miscelanea), unde citim glume elegante pe seama unor incidente politice sau pe seama unor subiecte culturale, exprimând mai ales impresia pe care o poate avea un francez – ceea ce dovedește că erau posibil inspirate de prin alte publicații franțuzești. De exemplu, sub titlul „La musique italienne à Paris” (Muzica italiană la Paris), citim că o pariziancă, auzind un binecunoscut duo „Per valli, per boschi” (Prin văi și prin păduri) – compus de Gaetano Donizetti, la începutul secolului al XIX-lea -, merge la casa de editură Durand pentru a-și procura această canțonetă, dar, neamintindu-și exact cum se numește, o descrie ca: bucată muzicală compusă de doi părinți religioși, „le duo du père Boschi et du père Valli” – unde se face confuzia hilară între ‘per’ din italiană (‘prin’) și ‘père’ din franceză (‘părinte’).

Mai întâlnim și o rubric㠄Variétés” (Diverse), cu subiecte chiar diverse. De exemplu, aflăm despre umbrelă: „croirait-on que l’introduction de cet ustensile si utile, si commode, ne se fit en Europe qu’avec de grandes difficultés? Longtemps l’usage n’en fut permis qu’aux femmes, et encore aux femmes de haut rang” (vă vine să credeți că introducerea acestui instrument atât de util și comod s-a făcut în Europa doar cu mare dificultate? Pentru mult timp, folosirea ei nu a fost permisă decât femeilor, și încă doar femeilor de rang înalt). Aflăm cu această ocazie că umbrela era, în Franța, total interzisă militarilor în uniformă, în timp ce Anglia generalizase deja folosirea ei.

Se propune și o „Chronique theâtrale” (Cronică teatrală), în care citim informații de actualitate despre teatrul german, despre opera italiană, dar și despre teatrul românesc, reprezentat de Pascaly și trupa sa, despre care se scrie: „ce que nous admirons avant tout ce n’est pas seulement son talent réel, sa science complète de la scène, c’est la persévérance avec laquelle il a su créer avec des éléments imparfaits, une troupe aussi bien stylée, aussi brillante que celle qu’il dirige” (ceea ce admirăm mai mult la dl. Pascaly nu este doar realul său talent, sau știința sa completă a scenei, ci perseverența cu care a știut să creeze, cu elemente imperfecte, o trupă atât de stilată, atât de strălucitoare precum cea pe care o conduce).

Sunt, desigur, și reclame, printre care, titrat în limba română, citim „Teatru cel Mare – representațiuni române”, despre „Compania dramatică M. Pascaly”, astfel: „deschiderea stagiunii va fi negreșit în septembrie (…) reprezentații de până la 12 ori pe lună”. Tot în spațiul de reclame, se găsesc informații despre călătorii cu trenul pe rute interne (Giurgiu; Ploiești, Buzău, Brăila, Galați, Tecuci, Bârlad, Bacău, Roman; Pașcani, Iași, Botoșani, Suceava; Găești, Titu, Pitești), de exemplu pentru cei 108 km de la București la Pitești, cu plecare la 7.30 și ajungere la destinație la ora 11 fix; sau rute externe (Lemberg – adică Œvov -, Cracovia, Viena), aflând că, de la București, la Viena, se parcurgeau în 36 de ore și 10 minute, cei 1685 km de cale ferată, dintre cele două capitale europene.

Despre publicațiile de limbă franceză pe teritoriul României, ținând cont că și documentele internaționale ale vremii în zona balcanică se redactau în limba franceză, se exprimă o poziție clară cu ocazia semnalării apariției organului politic bucureștean „La Roumanie”, publicat în limba franceză. Alfred Portier, directorul publicației „L’Abeille de la Roumanie” notează: „il serait même à souhaiter que la plupart des feuilles goûtées dans ce pays (…) eussent une édition française qui permetrait aux étrangers, à qui cette langue est généralement familière, d’apprécier à leur juste valeur les sujets malheureusement peu connus, mais incontestablement utiles, qu’ils traitent chaque jour dans leurs colonnes” (ar fi chiar de dorit ca majoritatea periodicelor apreciate în această țară (…) să aibă o ediție franceză care le-ar permite străinilor, cărora această limbă le este în general familiară, să aprecieze la justa valoare subiectele din păcate puțin cunoscute, dar incontestabil utile, pe care acestea le tratează în fiecare zi în rubricile lor), după cum citim în numărul 8 din 6 aprilie. Atitudinea aceasta este cu atât mai clar asumată, cu cât tocmai ce își exprimase, în martie, convingerea c㠄un journal français édité à l’étranger doit n’avoir qu’un but: c’est de faire respecter partout et toujours le drapeau national, quelle que soit sa nuance” (un jurnal francez publicat în străinătate trebuie să aibă un singur scop: să facă respectat peste tot și întotdeauna drapelul național, indiferent de culorile acestuia).

În ultimul număr cunoscut, numărul 36, din 25 noiembrie 1873, un articol început pe a cincea coloană de pe prima pagină, și încheiat pe a doua coloană din pagina a doua, purtând titlul „Arrêt forcé” (Reținere forțată), relatează despre „mauvaises nouvelles” (vești neplăcute) primite de directorul publicației: „M. Hiottu, préfet de police, désirait me parler” (dl. Hiottu, prefectul poliției, ar vrea să îmi vorbească). Și ne este relatată conversația care începe abrupt: „savez-vous, M. Portier, que votre journal dépasse les bornes et que nous ne pouvons pas plus longtemps souffrir un pareil langage (…); vous abusez de notre hospitalité” (știți, domnule Portier, că jurnalul dumneavoastră întrece orice limită și că noi nu mai putem pentru mult timp să suportăm un astfel de limbaj (…); abuzați de ospitalitatea noastră). Portier răspunde „je ne vois pas ce que vous avez à me reprocher” (nu înțeleg ce aveți a-mi reproșa), adăugând că sunt și publicații periodice românești care publică numitele subiecte sensibile, observație la care prefectul poliției răspunde că publicațiile românești publică în limba română, pentru români, în timp ce „L’Abeille de la Roumanie”, publicând în franceză, depășește granițele țării, ceea ce pare de neacceptat, cel puțin din punctul de vedere al prefectului poliției Capitalei, Vasile Hiottu.

Intresant este de observat faptul că, în același număr cu dialogul prezentat mai sus, la rubrica „Variétés” (Diverse), sub titlul „Les Allemandes en Roumanie” (Nemții în România), este abordat tocmai unul dintre subiectele sensibile, preluat din broșura „France, Prusse, Russie, ou la politique nouvelle” (Franța, Prusia, Rusia, sau noua politică), în care se reia problema Principatelor Danubiene care își luaseră numele de România – nume neacceptat încă de nemți. Desigur, articolul începe cu „inutile de dire que nous sommes loin de partager toutes les idées de l’auteur” (e de prisos a menționa că suntem departe de a împărtăși toate ideile autorului), dar prefectul poliției îi atrăsese deja atenția că abuzează de ospitalitatea românească abordând astfel de subiecte.

De altfel, în vară, Portier își permisese să se exprime în paginile publicației sale în felul următor: „si le prince étranger avait eu pour conseillers, pour ministres et pour députés des étrangers comme lui, jamais la Roumanie n’eût été dotée de lois aussi extravagantes, aussi folles, ausi destructibles que celles qui ont été votées par des Roumains” (dacă prințul străin ar fi avut consilieri, miniștri și deputați străini ca și el, României nu i s-ar fi dat niciodată legi atât de extravagante, de nebunești, de distructive precum cele care au fost date de români) – cum să nu deranjeze un asemenea condei?

Ca urmare, directorul publicației va fi expulzat în 2 decembrie 1873, la câteva zile, deci, după întrevederea cu prefectul poliției Capitalei – informație pe care o citim în notițele bibliografice la descrierea publicației „L’Abeille de la Roumanie”, de pe prima pagină, a primului tom, din bibliografia național㠄Publicațiile periodice românești”.

În depozitele Bibliotecii Academiei Române de la București, se poate consulta publicația începând cu numărul 5, din 16 martie 1873, dată care permite bibliografului să stabilească faptul că primul număr a apărut în 16 februarie, o zi de duminică, publicația apărând duminical, până la suprimarea sa, pe final de an, din motive de politică externă. Nu cunoaștem ca publicația să se afle și în depozitele altei biblioteci – am verificat la bibliotecile centrale universitare din București, Cluj, Iași, Timișoara, precum și la Bibliothèque Nationale de France.

Trecerea meteorică a acestei publicații prin spațiul editorial românesc justifică prezența titlului „L’Abeille de la Roumanie” ca prim titlu în bibliografia național㠄Publicațiile periodice românești”, al cărui prim tom, ordonat alfabetic, împlinește 110 de ani de la publicarea sa, în 1913, de către întâiul colectiv de bibliografi ai Bibliotecii Academiei Române, alcătuit din Nerva Hodoș și Al. Sadi-Ionescu, sub atenta îndrumare a „bibliotecarului” Ioan Bianu, membru al Academiei Române și directorul bibliotecii acestui înalt for de știință și cultură.



Maria Buturugă, bibliograf,

Biblioteca Academiei Române





Maria Buturugă    2/17/2023


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian