Rădăcina ființelor noastre
Dincolo de înțelegeri dorm nepăsările,
Cuvintele topesc dorințe-n ecuații,
Vrăjile luminii străbat printre brazi
După un colț preasfânt de fericire.
Codana-și potrivește pașii,
Statuile sunt zvelte în alergarea sa,
Mă legăn în fulgii plăcerii topite
De finețea dulce a trecerii prin trup.
Am arterele încrucișate-a dar,
Iubirea se prelinge în cerul albastru,
Zburăm după-nțelegeri, să putem fi
Rădăcina ființelor noastre.
O lebădă
O lebădă
Desenată în vânt
Pompează tăcerea
Din cer la pământ.
Pun inima sub
Foșnet prelung,
Spre ea alergând
Cu visul ajung.
Stropi de fericire
Stropi de fericire-s
În vată de stele,
Pătate de iubire
Sunt oasele mele.
Mângâi o frunză
Cu palmele reci,
Sărutul aduce
Iubirii poteci.
În geana amintirii
Soarele își pune
Ochelari de jad,
Iluzia ne poartă
Spre țărmul celălalt.
Într-o urmă strâmtă
Floarea nimănui
Prinde fulgi de stele
Din coama vântului.
Cumpăna fântânii
Răcoarea-și potrivește
Pe unde am intrat
Cu tine în poveste.
Zborul necunoscut
O pată de sânge
Lasă gustul amar
Anilor
Smulși de vitregiile
Pufului toxic
În zborul
Necunoscut
Casa mea cu două praguri
Casa mea cu sufletul spre soare
Are două praguri de ninsoare,
Două praguri de ploi dulci
Și o tabără de cruci
Fulgi de gheață pe zăpadă,
Rană veșnic desenată
Și în tâmpla care doare
Sângele-i uscată floare.
După ușile cu chei
Se ascund strămoșii mei,
Ascund sufletul de soare
Între ceață și ninsoare.
Iubito
Iubito, să adormi după fiecare
Rază de soare care apune departe,
La pieptul meu zâmbind să te trezești,
La fel de tandră, ca poezia-n carte.
Scânteie de vis, iubire, să-mi fii,
Sărut de rouă-n hamac de curcubeu,
Cerul să ne primească în zborul vieții
Mângâiați pe creștet de Bunul Dumnezeu.
Fiorul iubirii
Drumul durerii oprește-n plăceri,
Rămân în viață cu ușa deschisă,
În gând se plimbă femeia amorfă
De roua iubirii atinsă, cuprinsă.
Vântul spulberă strigătul surd
În retrageri de netede pleoape,
Ziua croiește lumină-n oglinda
Fiorului iubirii cât mai aproape.
Sora mea, viața
Sora mea, viața,
Trece prin satul
Pierdut într-o urmă
De umbră
Scăpată
Din legământul
Tatălui
Ce separă
Săracii de bogați,
Regrete de plăceri,
Sifilitici de zdrahoni
Și dăruie în ceruri
Veghea ofilită
A rugilor
Scăpate
Din toaca
Făpturilor văduvite
Ce plâng
Pe umărul
Surorii mele,
Viața,
Cusută cu lumină
Pe meteorii cerului
Sloboziți în lacrimi.
Buzele norocului
Păstrăm norocul
Întâlnirilor nocturne,
Sentimente
Neînduplecate
Deapănă amintirea
Bradului purtat
De Moșul
În sacul
Cerului gol.
Un surâs tresaltă
Când Dumnezeu
Ajută orbii
Să nimerească
Veșnicia ascunsă
Într-o scrisoare
Calcinată.
Marin Moscu
|
Marin Moscu 2/3/2023 |
Contact: |
|
|
