Lăcomia îmbogățirii
Aceasta este soarta celor lacomi de câștig; lăcomia le aduce pierderea vieții.. (Pildele lui Solomon 1:19). Omul lacom e nepăsător față de suferințele săracilor pe care-i apasă și a căror viață poate că o scurtează fie prin lipsuri, fie prin violență, fie prin diferite practici economice și/sau comerciale. Aceste avertizări arată că lăcomia îmbogățirii generează numeroase și grave consecințe negative rele în întreaga societate.
Pune-ți un cuțit la gât, dacă tu ești lacom.. (Pildele lui Solomon 23:2). În sfatul acesta, în gât, nu există ideea de sinucidere, ci mai degrabă se exprimă nevoia de a ucide lăcomia.
Cel cuprins de lăcomia îmbogățirii face din acumularea de bunuri materiale și / sau de bani un scop al vieții sale, trecând cu vederea nevoile sufletului; pe cât îi crește averea, pe atât slăbește sufletul.
Numeroase și grave sunt problemele de sănătate sufletească și trupească cu care se confruntă o foarte mare parte dintre bogații lumii din cauza lăcomiei îmbogățirii, adică din cauză că în prima parte a vieții își cheltuiesc sănătatea pentru avere, iar în cealaltă jumătate, își cheltuiesc averea pentru sănătate.
Lăcomia îmbogățirii nu include, în niciun caz și sub nicio formă, acele persoane care au ajuns să dețină bogății, putere în societate, glorie, funcții, titluri (1) prin puterea minții lor, (2) care au fost dedicate muncii, (3) care au trudit în deplină corectitudine și legalitate. Dacă un om mănâncă și bea și trăiește bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. (Biblia, Ecclesiast 13:13).
Într-o societate puternic dezechilibrată, care are și două clase nocive, respectiv cu numeroși bogați din lăcomie, și cu foarte mulți săraci din lenevie, răul afectează întreaga societate din cauză că (1) pe cei ajunși sus după alte criterii decât cele ale valorii-muncă, bogăția, puterea, funcțiile îi face să fie neciopliți, iar (2) săracii-leneși ajung să fie o grea povară pentru societate, mulți dintre aceștia fiind autori a numeroase și grave fapte antisociale.
Bogați-lacomi, care se hrănesc cu mai multă mâncare decât poftă, mor din cauza supra-nutriției (alimentări excesive, ghiftuirii, îmbuibării), în timp ce săracii leneviei, care au mai multă poftă decât mâncare, mor din cauza sub-nutriției (alimentări insuficiente).
Biblia definește lăcomia și lenea ca fiind păcate capitale.
Conform Bisericii creștine, cele șapte păcate capitale, numite și cele șapte păcate de moarte sunt: 1) mândria, 2) zgârcenia, 3) necurăția, 4) invidia, 5) lăcomia, 6) mânia și 7) lenea.
În sens religios, păcatul înseamnă o încălcare a legilor lui Dumnezeu, legi care ar trebui transpuse și în legile sociale.
Omul lacom este acela care este dominat de dorința de a acapara cât mai mult; ahtiat, avid, rapace, hapsân, hrăpăreț; care dorește cu ardoare bani, glorie, funcții, putere în societate.
Lăcomia îmbogățirii trebuie înțeleasă cu sensul de să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău, adică:să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău..
Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău, adică să nu fii lacom, este una din Cele 10 Porunci, dintre care ultimele 5 sunt: 6. Să nu ucizi. 7. Să nu fii desfrânat . 8. Să nu furi. 9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. 10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău..
Cineva a afirmat ca avem peste 35 de milioane de tratate juridice pentru a impune Cele 10 Porunci (Bert Masterson),
Toate păcatele și fărădelegile pe care le facem (inclusiv cele moderne), care sunt numeroase și de multe feluri, se cuprind în cele șapte păcate capitale.
Aceste păcate se numesc capitale, sau de căpetenie, pentru că ele sunt izvorul tuturor fărădelegilor săvârșite de om
Oameni lacomi au existat din toate timpurile, dar niciodată atât de mulți și de agresivi (sub cele mai mascate și mai înșelătoare practici) precum în prezent.
Tot mai mult Oamenii lacomi ademenesc pe cei săraci cu vorbe lingușitoare și-i păgubesc de bunurile trebuincioase.. (Esop).
Lăcomia clasei conducătoare este cea mai perfidă, mai agresivă, mai mascată, mai înșelătoare, săvârșită inclusiv prin legi speciale făcute pentru propriul interes, și cea mai păgubitoare pentru întreaga societate.
Lăcomia frauduloșilor demnitari de lux și a maleficilor justițiari suprastatalii, din statul paralel, care și-au făcut legi speciale pentru propriul interes, este cea care generează cele mai multe și mai grave discriminări, inechități și nedreptăți marii majorități a oamenilor onești.
Lacomi sunt acele persoane care doresc mereu tot mai mult, sunt acele persoane care, în obsesia lor după bogăția materială și după putere (funcții, titluri) oprimă pe oamenii onești. Ei sunt lipsiți de milă și de compătimire. Ei sunt atât de înrobiți de propria lor poftă egoistă după avere, bani și putere (funcții) în stat și în societate, încât folosesc orice metodă (unii recurgând chiar și la crime) pentru a-și ajunge scopul. Ei nu au nici un respect pentru cerințele decenței, ale bunătății și ale legii.
Pe zi ce trece se constată tot mai mult că Din lăcomie provine mânia, din lăcomie ia naștere dorința, din lăcomie rătăcirea și pierzarea; lăcomia este pricina faptei rele.. (Hitopadeca).
Lăcomia generează slăbirea puterilor sufletești și trupești, cauzează certuri, îndemnă la furt, înșelătorie, încălcarea legii, crime etc.
Lăcomia se săvârșește în mod voit, conștient, de bună voie, fără constrângeri.
Lăcomia se manifestă prin (cel puțin) următoarele forme: avariție, aviditate, zgârcenie, iubirea de arginți.
Avariția este obsesia față de acumularea de bunuri și valori materiale. Ea dă naștere la corupție, trădare, hoție, crime, inegalității sociale și creează cele mai multe și mai grave conflicte între oamenii societății, mergând până la anarhie și la dizolvarea națiunilor. Avarul mai este definită și ca fiind atât persoana care e lacomă de a câștiga bani, cât și cea care refuză să dăruiască ceva, ca omul lacom, zgârcit, care adună bani și nu se îndură să-i cheltuiască nici chiar dacă are nevoie.
Aviditatea este o altă formă de exprimare a dorinței arzătoare, nemăsurată, foarte puternică pentru îmbogățire, pentru putere, funcții.
Zgârcit este omul care face economii exagerate, evitând chiar și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale, care este avar, lipsit de generozitate
Iubirea de argint adică setea de bani, este unul dintre păcatele capitale care este observat tot mai des în lumea noastră.
Fie că este vorba de conducătorii celor mai importante instituții ale statului, fie de cei ai instituțiilor publice, toții iubitorii de argint primesc șpăgi și/sau fură din banul public.
Iubirea de argint nu se manifestă în cazul în care aceasta nu depășește o poftă, o dorință, o preocupare, o pasiune normală, firească pentru dobândirea, prin muncă cinstită, a celor necesare unei vieți firești.
Iubirea de argint manifestată obsesiv și permanent pentru dobândirea pe orice cale din ceea ce nu li se cuvine prin munca lor cinstită trece în sfera patologicului, a bolii, a suferinței pentru acumularea de averi exorbitante și/sau de putere, funcții, titluri.
Numeroasele și gravele efecte negative generate de lăcomie pe plan social sunt direct proporționale cu puterea de decizie (funcția) pe care o deține cel care o practică (o are în sânge, în genă).
La nivelul celor mai înalte funcții din stat, lăcomia, prin toate formele sub care se manifestă, dă naștere la inegalități sociale, discriminări, nedreptăți, trădări, corupție și creează cele mai multe și mai grave conflicte între oamenii unei societăți, mergând până la anarhie și dizolvarea națiunilor.
Cei care socotesc îmbogățirea pe orice cale drept scop al vieții lor și, prin urmare, își închină viața, timpul, mintea, inima și își sacrifică familia acestui scop, ajung să fie unii dintre cei mai nefericiți oameni, cu sănătatea trupească și sufletească zdrobită, judecați de oamenii onești ca fiind zgârciți, nedrepți, nemiloși și cruzi.
Lacomul nu vrea și nu poate să mai înțeleagă durerile și lipsurile oamenilor onești, căci are de toate.
În întreaga lume sunt numeroase exemple, de-a lungul întregii istorii, de oameni care, fiind stăpâniți de duhul lăcomiei, au sfârșit fie prin a fi omorâți de alții, fie prin a se sinucide, precum a făcut Iuda cel iubitor de bani (care a trădat pentru 30 de arginți).
Pentru că sănătatea reprezintă nouă zecimi din orice fericire (iar uneori chiar 100%), se mai impune a mai aminti oamenilor lacomi și faptul că, frecvent s-a ajuns în situația în care lăcomia îmbogățirii, a puterii, a funcțiilor, pe mulți ia făcut nefericiți, ia îmbolnăvit, le-a întunecat mintea, ia făcut neciopliți, le-a produs moartea.
Iar dacă tu ai prevenit un păcătos să se abată de la calea lui și el nu s-a abătut, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ți-ai mântuit viața. (Biblia, Ezechiel 33. 9).
Cine are minte, să ia aminte!
Cine are urechi de auzit să audă. (N. T., Luca, 8.3).
Amin !!!
Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcrița
Bibliografie
https://www.crestinortodox.ro/editoriale/pacatele-capitale-141335.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83cat_capital
https://moldovacrestina.md/sapte-pacate-capitale/
https://adevarul.ro/locale/constanta/cele-7-pacate-capitale-biblie-aduc-moartea-desfranarea-invidia-mandria-lacomia-pantecului-iubirea-arginti-explicatiile-preotilor-1_55134742448e03c0fde96481/index.html
|
N. Grigorie Lăcrița 8/4/2022 |
Contact: |
|
|
